La nivel mondial sunt în construcție 134 de gigawați (GW) în capacități energetice pe bază de gaz, scrie Global Data în ultimul său raport Energy Monitor. În Grecia, în prezent sunt în construcție 3,21 GW, față de niciunul în ultimii cinci ani. Cifrele ar putea fi considerate o surpriză, având în vedere „amplele avertismente privind rolul gazelor naturale în sistemele noastre energetice, atât din punct de vedere climatic, cât și din punct de vedere al securității energetice”.
Datele prezentate de GlobalData, compania mamă a Energy Monitor, sugerează că „planurile din sectorul energetic care nu sunt sincronizate cu cerințele de net zero până în 2050 și de consolidare a securității energetice”, potrivit autorilor studiului.
În Europa de Sud-Est, Grecia se remarcă prin capacități de 3,21 GW aflate în construcție în prezent, între care se numără marile centrale Terna Komotini (877 GW), Alexandroupoli (840 GW) și Aghios Nikolaos (826 GW). În România, se așteaptă ca centrala pe gaz 424 MW de la Iernut să fie pusă în funcțiune înainte de sfârșitul anului 2024, iar alte proiecte ănsumând 3 GW sunt în discuție la Mintia, Ișalnița și Turceni. Aceste ultime proiecte fac încă parte din cea mai recentă formă a Planului Național Integrat Energie și Climă al României (PNIESC, aici). O nouă rundă de dezbateri publice privind PNIESC este programată în luna martie.
Asia-Pacific, Europa, Orientul Mijlociu și Africa au în prezent în construcție o capacitate de producție de electricitate pe bază de gaze mai mare (67 GW, 18 GW și, respectiv, 27 GW) decât cea construită în ultimii cinci ani. La nivel global, mai este o capacitate suplimentară de 416 GW de capacitate de producție pe gaz în curs de dezvoltare, inclusiv centralele care au primit autorizații, sunt finanțate sau sunt anunțate. Mai mult de jumătate din aceste capacități sunt în zona în Asia-Pacific.
Aceste date contrastează puternic cu calea trasată de Agenția Internațională pentru Energie (AIE) în scenariul său „Net Zero Emissions Scenario”, care arată că cererea de gaze naturale va scădea cu aproape 20% până în 2030 și cu aproximativ 80% până în 2050.
Toți analiștii citați în articol deplâng situația, considerând că „nu există niciun scenariu în care să atingem ținta climatică de 1. 5°C care să permită mai multe centrale electrice pe gaz” (Lorne Stockman, ONG Oil Change International), „nu mai este nevoie de energia din gaz pentru cea mai mare parte a necesarului dintr-un sistem energetic, energia regenerabilă, eficiența energetică, bateriile și interconectarea fiind soluții viabile cu emisii reduse de carbon” (Lisa Fischer, E3G), „acum este mai ieftin și mai rapid să se implementeze capacități eoliene și solare în majoritatea regiunilor” (Bois von Kursk, Institutul pentru Dezvoltare Durabilă).
Seth Feaster, analist la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară din SUA, identifică „patru riscuri serioase asociate cu dependența ridicată de gaz pentru energie în SUA”: volatilitatea prețului combustibilului, riscurile de disponibilitate – pe termen scurt, riscul de aprovizionare cu combustibil – pe termen lung, riscul tot mai mare ca gazoductele să nu fie construite din cauza opoziției publice, atât din motive de mediu, cât și din motive ce țin de decizia în plan local.
În afară de faptul că țările nu sunt suficient de rapide în implementarea alternativelor, „fie pentru că accesul la capital este o problemă, fie [pentru că] nu și-au modernizat sistemele energetice pentru a face față unei aprovizionări mai descentralizate și mai flexibile, fie pentru că prevalează interesele operatorilor tradiționali” (Lisa Fischer), articolul nu citează niciun expert care să încerce să explice care sunt rațiunile care stau la baza acestui comportament manifestat de companii sau țări, – un subiect care cu siguranță merită mai multă atenție. Masa rotundă organizată de Energynomics la atena, pe 23 februrie, Abordare Regională – Cooperare, va aborda acest aspect, precum și alte subiecte relevante acum și pe viitor.