Acasă » Interes general » 175 de țări au semnat acordul pentru climă de la Paris

175 de țări au semnat acordul pentru climă de la Paris

25 aprilie 2016
Interes general
energynomics

Acordul global asupra climei, convenit în decembrie 2015 la Paris, a fost semnat vineri, la sediul Națiunilor Unite din New York, de 175 de țări. Acordul va intra în vigoare doar atunci când va fi ratificat de 55 țări responsabile de cel puțin 55% din emisiile de gaze cu efect de seră, aflate la originea schimbării climatice. Deși nu are sancțiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, un panel de experți va monitoriza aplicarea sa în fiecare stat semnatar.

Iniţial, acest proces era așteptat să dureze până în 2020, dar multe țări, printre care Franța, SUA și Canada, au promis să ratifice acordul până la sfârșitul anului. Dintre semnatari, 15 state, majoritatea mici țări insulare, precum Fiji, Barbados, Belize, Maldive sau Insula Mauritius, au ratificat deja textul.

China, cel mai mare emițător de carbon cu efect de seră din lume, a anunţat că va „finaliza procedurile la nivel naţional” pentru a ratifica acordul înainte de summit-ul G20 din China, din luna septembrie. Statele Unite ale Americii, al doilea cel mai mare emițător din lume, a reiterat intenția de a ratifica acordul în acest an. Aceleaşi promisiuni au venit din partea prim-ministrului canadian Justin Trudeau și a liderilor din Mexic și Australia. Maros Sefcovic, responsabilul pentru energie din partea unui alt mare poluator, Uniunea Europeană – cu cele 28 de state membre, a declarat, de asemenea, că UE intenţionează să fie în „primul val” de țări care au ratificat convenția.

Preşedintele francez Francois Hollande, primul semnatar, în semn de recunoaștere a rolului său esențial în obţinerea acordului din decembrie, a declarat că va cere Parlamentului să ratifice documentul în această vară. Acordul de la Paris este considerat un progres major în negocierile privind clima la nivelul Naţiunilor Unite, încetinite de ani de zile de dispute între țările bogate și cele sărace, legate de împărţirea responsabilităţilor de fiecare grup în parte.

Conform acordului, țările își vor stabili obiective proprii de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră. Obiectivele nu sunt obligatorii, din punct de vedere legal, dar țările vor trebui să le actualizeze la fiecare cinci ani. Deja, statele se confruntă cu presiuni suplimentare pentru a-şi intensifica eforturile.

Analize științifice arată că setul inițial de obiective la care țările s-au angajat înainte de acordul de la Paris nu răspund obiectivului pe termen lung de a menține încălzirea globală sub două grade Celsius, faţă de niveul din perioada pre-industrială. Temperaturile medii globale au urcat deja cu aproape un grad Celsius. Anul trecut a fost cel mai cald de când are loc înregistrarea valorilor de temperatură medie la nivel global.

Contribuții naționale

Acordul instituie un mecanism de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră baza pe contribuții naționale, intenționate și determinate, în fapt promisiuni făcute de state individuale sau grupuri de state (precum UE) pentru micșorarea emisiilor. Succesul Acordului este bazat pe cât de ambițioase sunt țintele asumate de state. Până la începutul sesiunii 21 a Conferinței Părților (COP 21), au fost depuse 160 de promisiuni, reprezentând 188 de stat (inclusiv UE din partea statelor sale membre). Țintele naționale sunt supuse revizuirii periodice la fiecare cinci ani.

Atenuare și adaptare

Atenuarea și adaptarea se referă la reducerea emisiilor de gaze de seră și adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Părțile intenționează să se depărteze de punctul maxim al emisiilor cât mai curând și să introducă măsuri interne pentru a se asigura că mărirea medie a temperaturii globale rămâne sub 2 grade Celsius peste nivelul din epoca pre-industrială.

Țărilor dezvoltate li se cere să mențină „obiectivele privind emisiile absolute la nivelul întregii economii” și țărilor în curs de dezvoltare li se cere să facă tranziția către un cadru similar privind emisiile. Este interesant faptul că acordul nu conține nici o referire sectorială la modul în care acest lucru poate sau nu poate fi făcut, cu excepția faptului că se face referire în mod expres la importanța producției de alimente. Măsurile de adaptare și de atenuare nu amenință producția de alimente.

Pierderi și daune

Statele vor coopera pentru a oferi sprijin (fără răspunderea de a compensa) pentru pierderi și daune cauzate de schimbările climatice. Părților li se cere să își sporească activitatea în domenii de cercetare și dezvoltare privind pierderea și atenuarea daunelor, precum sisteme de avertizare timpurie, pregătirea pentru situații de urgență, evaluarea riscurilor, și altele.

Finanţare

Țările dezvoltate vor oferi sprijin financiar pentru inițiativele care au legătură cu schimbările climatice (în prezent, nivelul de finanțarea se ridică la 100 de miliarde de dolari) pentru țările în curs de dezvoltare.

Dezvoltare tehnologică

Dezvoltarea și implementarea de tehnologii pentru a aborda schimbările climatice și a reduce emisiilor de GES este recunoscut ca fiind un aspect cheie în efortul de a menține o creștere a temperaturii globale la sub 2 grade Celsius. Țările sunt de asemenea încurajate să coopereze în eforturile lor privind dezvoltarea și transferul de tehnologie. Finanțarea care urmează să fie furnizată în conformitate cu acordul global este destinată să faciliteze în continuare accesul la tehnologie pentru țările în curs de dezvoltare.

Consolidarea capacităților

Țările își vor conduce propriile lor agende de consolidare a capacităților, cu toate acestea țările dezvoltate sunt, de asemenea, obligate să-și întărească sprijinul pentru activitățile de consolidare a capacităților în țările în curs de dezvoltare. Progresul ar trebui să fie comunicat în mod regulat și pus la dispoziția publicului.

Transparența măsurilor

Pentru a construi încredere publică în proces și pentru a permite guvernelor să facă presiuni între ele pentru demararea eficientă a acțiunilor, acordul cere măsuri semnificative de transparență. De exemplu, părțile sunt obligate să prezinte informații referitoare la emisiile naționale actuale, precum și informațiile necesare pentru a evalua progresele în vederea îndeplinirii țintelor asumate.

Verificări periodice

Acordul solicită verificări la anumite intervale de timp cu privire la punerea sa în aplicare. Prima verificare la nivel mondial va avea loc în 2023; ulterior, acestea vor fi făcute o dată la cinci ani.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *