România are un plan de finanțare în trei etape pentru programul nuclear național. Mai întâi, un pachet de ajutoare de stat deja notificat pentru modernizarea unității 1 de la Cernavodă. Apoi, o alt pachet în curs de finalizare pentru unitățile 3-4 și un model încă în analiză privind proiectul reactoarelor modulare de mici dimensiuni (SMR) de la Doicești. Clarificările au fost oferite în cadrul unei dezbateri politice organizate de Energy Policy Group (EPG) și Clean Air Task Force (CATF), cu câteva zile înainte de aprobarea preconizată a Deciziei finale de investiție (FID) pentru proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) din România.
Autoritățile urmăresc ca acolo unde este posibil să obțină cofinanțare din partea UE, însoțite de o nouă schemă de contracte pentru diferență (CfD) care să reducă riscurile privind veniturile – rezultat al înțelegerii faptului că proiectele de anvergură necesită structuri de capital din surse multiple și o alocare atentă a riscurilor.
Renovarea unității 1 – Fondul de modernizare + schemă CfD
Reabilitarea unității 1 de la Cernavodă este proiectul cel mai avansat din punct de vedere financiar – deja în curs de desfășurare din punct de vedere tehnic. Întrebarea cheie este costul capitalului și impactul mecanismelor de sprijin asupra consumatorului final. Cea mai plauzibilă cale de finanțare combină o componentă de grant din Fondul de modernizare al UE, România urmărind să obțină 600 de milioane de euro, și o componentă CfD, pentru a stabiliza veniturile și a face investiția bancabilă. Grantul reprezintă o parte din costul reabilitării, menită să reducă prețul de exercitare (strike price) CfD necesar și, prin urmare, să reducă costul transferat prin mecanismul de sprijin.
Deși energia nucleară nu este considerată drept o categorie prioritară la nivelul UE la fel cum sunt energiile regenerabile, argumentul României este că reabilitarea reprezintă o investiție în modernizare și că Fondul o poate susține. Acest raționament a fost asociat în dezbatere și cu faptul că Fondul a acceptat deja anumite investiții neprioritare, inclusiv în mod explicit unele proiecte din domeniul gazelor naturale care vizează eliminarea treptată a cărbunelui (chiar dacă producția de energie din combustibili fosili este, în general, restricționată).
Guvernul a notificat în decembrie 2025 schema de ajutor de stat pentru Unitatea 1, care include ambele componente – subvenția din Fondul de modernizare + CfD – iar aprobarea acesteia durează de obicei aproximativ un an. Totuși, România speră să scurteze acest termen.
Unitățile 3-4: Schema de ajutor de stat este „aproape gata”, notificarea va fi trimisă curând
Întrucât proiectul unităților 3 și 4 de la Cernavodă este „simplu” din punct de vedere tehnic și industrial, bazându-se pe o tehnologie cunoscută și pe un consorțiul deja existent, obiectivul principal este acum asigurarea structurii finale și aprobarea modelului de finanțare.
România va trimite Comisiei Europene o notificare oficială pentru ajutorul de stat în luna februarie, după un proces intern care implică mai multe părți interesate, între care Consiliul Concurenței. Printre numeroasele necunoscute, viitorul mecanism bugetar multianual al UE va ajunge, cel mai probabil, prea târziu pentru a servi drept finanțare decisivă pentru lansarea unităților 3-4. Vor trebui identificate și alte surse de cofinanțare, așa cum au arătat deja unele proiecte nucleare din UE. Polonia a pregătit un pachet financiar mixt care combină circa 30% capital propriu din trezoreria statului plus 70% datorie garantată de stat, plus un contract diferențial bidirecțional (CfD) pentru stabilizarea veniturilor. În Republica Cehă, pachetul aprobat de CE pentru centrala Dukovany se bazează pe un împrumut de stat (asistență financiară rambursabilă) și un mecanism de stabilizare a veniturilor pe termen lung (sprijin reciproc pentru prețuri de tip PPA/CfD), plus protecții pentru investitori (de exemplu, cu privire la viitoare modificări legislative).
SMR-uri la Doicești: În căutarea unor cumpărători strategici
În cazul SMR Doicești, România se confruntă cu constrângeri tipice pentru un proiect inovator (FOAK): tehnologia aleasă ar fi „prima de acest gen” în România, cu costuri mai mari pe MWh și pentru început fără economii de scară. Puzzle-ul financiar rămâne încă să fie desenat. O soluție ar putea să țină de achiziții private în baza unor contracte bilaterale, unde un contract de tip PPA ar putea oferi certitudine în ceea ce privește veniturile. Potrivit surselor oficiale guvernamentale există discuții cu potențiali investitori în centre de date.
Ideea e simplă: dacă un consumator mare, solvabil, se angajează să achiziționeze energie pe termen lung, acesta oferă o structură PPA care să asigure creditorii și finanțatorii internaționali că fluxurile de numerar ale proiectului pot contribui la rambursarea capitalul. Chiar și cu garanțiile de stat preconizate pentru finanțarea nuclearului, proiectul va trebui să-și dovedească viabilitatea financiară la prețuri accesibile consumatorilor.
Probleme de abordat
Dezbaterile din cadrul evenimentului organizat de Energy Policy Group (EPG) și Clean Air Task Force (CATF) au scos la iveală mai multe preocupări legate atât de viabilitatea financiară, cât și de nivelul de acceptare la nivelul publicului.
A fost făcută o distincție clară între schema CfD pentru energiile regenerabile — percepută ca fiind strâns legată de cadrele de sprijin ale UE — și o viitoare schemă CfD pentru domeniul nuclear, care ar putea fi suportat în mai mare măsură direct de consumatorii finali, dacă nu va exista o componentă de grant. Majoritatea participanților au părut să creadă că un CfD neînsoțit de grant ar deveni un angajament pe termen lung foarte greu de acceptat din punct de vedere politic.
De asemenea, timpul este și el un factor critic. Experții avertizează că o schemă CfD pentru domeniul nuclear trebuie să fie personalizată, iar un astfel de mecanism ar putea necesita consultări și eforturi îndelungate pentru modelare.
Discuția a evidențiat faptul că, în ciuda tendinței în general mai favorabile decât în trecut pentru energia nucleară în Europa, România se confruntă cu un declin al sprijinului populației, preocupată de nivelul prețurilor la electricitate. Vorbitorii au avertizat că mecanismele de sprijin pe termen lung (în special CfD-urile) pot deveni rapid sensibile din punct de vedere politic atunci când consumatorii le percep ca fiind un element de creștere a facturilor. Discuția a evidențiat, de asemenea, că dezinformarea și informațiile eronate pun o presiune permanentă asupra nivelului de încredere. Ca urmare, e nevoie să fie limpede pentru toată lumea cât costă și pentru ce: ce primesc consumatorii (un sistem mai sigur, cu energie disponibilă când e nevoie) și ce câștigă comunitățile (locuri de muncă, firme locale în lanțul de aprovizionare, venituri mai stabile la bugetele publice). În plus, România ar obține acces sigur, pe termen lung, la electricitate curată, pe baza căreia să-și atingă țintele de climă și să poată atrage și susține industrii cu valoare adăugată mare.
