Pentru ca tehnologia de Captare și Stocare a Carbonului (CCS) să contribuie semnificativ la decarbonizarea sistemului energetic românesc, aceasta trebuie să beneficieze de o abordare accelerată, nu de una conservatoare, care să inhibe și mai mult ceea ce se poate transforma în adevăratul diferențiator pentru industria de petrol si gaze din România după mai bine de un secol si jumătate de istorie a acestei industrii în țara noastră. Este necesară implementarea unor proiecte la scară largă în acest moment, pentru ca CCS să aibă orice șansă de a beneficia de reducerea costurilor la fel de rapidă ca alte elemente în avans rapid ale economiei cu emisii scăzute de carbon, cum ar fi energia regenerabilă.

 

Autor: Profesor Dr. Ing. Nicolae Iliaș, Universitatea din Petroșani Vicepreședinte al Secției „Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomie” Academia de Științe Tehnice din România

Diferite prognoze din ultimii ani privind Tranziția Energetică arată că CCS va capta sub 5% din emisii în 2050. Aceasta înseamnă că CCS nu va avansa semnificativ fără o schimbare rapidă, dar și profundă a stimulentelor comerciale. Pe măsură ce liderii mondiali se adună la diferite conferințe internaționale cu tematică ecologistă, ar fi bine să își amintească că aproape fiecare scenariu de previziune pentru un viitor în care creșterea temperaturii se limitează la 2 grade (sau chiar mai puțin) include un rol semnificativ pentru CCS.

Comunitatea globală a recunoscut necesitatea urgentă de a aborda schimbările climatice și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, iar CCS a apărut ca o soluție promițătoare pentru reducerea emisiilor de bioxid de carbon (CO2) provenite din diverse procese industriale și generare de energie. Acest material își propune să exploreze tehnologia CCS, beneficiile sale și contribuțiile potențiale în realizarea unui viitor durabil, pornind de la fundamentele acestei tehnologii si înțelegerea corecta a acestora.

 

Înțelegerea tehnologiei CCS

CCS presupune captarea dioxidului de carbon emis prin diverse procese industriale, comprimarea acestuia, transportul către un sit de stocare și, apoi, stocarea sigură și permanentă a acestuia sub pământ, la mare adâncime.

Captarea carbonului: Primul pas al CCS implică captarea emisiilor de CO2 provenite de la centralele electrice, facilitățile industriale sau dispozitivele de captare directă a aerului (DAC). Diverse tehnologii de captare, cum ar fi post-combustia, pre-combustia și arderea cu oxigen, sunt utilizate pentru separarea CO2 de gazele de ardere sau alte surse de emisii.

Transportul: După captare, CO2 este comprimat și transportat prin conducte, nave sau camioane către locații adecvate de stocare. O infrastructură de transport eficientă este crucială pentru implementarea cu succes a tehnologiei CCS.

Stocarea: CO2 este stocat în mod sigur în formațiuni geologice precum rezervoarele epuizate de petrol și gaze, acviferele saline on si offshore. Aceste situri de stocare trebuie să posede caracteristici geologice specifice pentru a asigura reținerea sigură și permanentă a CO2.

 

Beneficii si provocări

Beneficiile tehnologiei CCS includ mitigarea schimbărilor climatice: CCS permițând reducerea semnificativă a emisiilor de CO2 prin captarea și stocarea permanentă a acestora. Prin prevenirea intrării CO2 în atmosferă, CCS ajută la estomparea schimbărilor climatice și susține eforturile globale de atingere a obiectivelor de reducere a emisiilor stabilite în acordurile internaționale.

Apoi, un beneficiu este dat și de integrarea energiei regenerabile, tehnologia CCS putând completa sursele de energie regenerabilă intermitente, cum ar fi energia solară și cea eoliană, oferind o opțiune fiabilă și flexibilă de generare a energiei electrice. CO2 capturat din plantele de bioenergie sau biomasă poate contribui și la emisii negative, eliminând eficient CO2 din atmosferă.

Mai mult, beneficiile țin și de aplicațiile industriale, CCS având aplicații dincolo de sectorul energetic. Poate fi implementată în industrii intensive în consum de energie, cum ar fi producția de ciment, oțel și chimicale, în care emisiile directe sunt dificil de eliminat. CCS permite acestor industrii să realizeze reduceri semnificative ale emisiilor și să promoveze sustenabilitatea.

Nu în ultimul rând, CCS permite crearea de locuri de muncă și oportunități economice. Dezvoltarea și implementarea tehnologiei CCS creează noi oportunități de angajare în diferite sectoare, inclusiv inginerie, producție, cercetare și dezvoltarea infrastructurii. În plus, creșterea acestei tehnologii emergente poate stimula creșterea economică și inovarea.

Printre provocările și aspectele mai puțin pozitive de luat în considerare, deoarece o analiză fără menționarea acestora ar fi incompleta, primele demne de menționat sunt costurile și finanțarea. Tehnologia CCS se confruntă în prezent cu provocări legate de costuri, inclusiv costuri de capital și de operare ridicate. Implementarea mecanismelor eficiente de finanțare, cum ar fi tarifarea carbonului sau stimulentele guvernamentale, poate facilita adoptarea largă a CCS și reducerea costurilor în timp.

Mai apoi, trebuie subliniata capacitatea și siguranța de stocare. Identificarea siturilor adecvate de stocare și asigurarea stabilității și securității lor pe termen lung sunt considerații esențiale pentru implementarea CCS. Evaluări geologice extinse, sisteme de monitorizare și reglementări solide sunt nu doar necesare, dar chiar cruciale pentru a aborda limitările capacității de stocare și riscurile potențiale. Nu în ultimul rând, percepția și acceptarea publicului reprezintă o mare provocare.

Conștientizarea publică, educarea și implicarea sunt esențiale pentru acceptarea și implementarea cu succes a tehnologiei CCS. Implicarea statului român în abordarea preocupărilor legate de impactul asupra mediului, sănătate și siguranță și utilizarea terenurilor poate spori încrederea publicului și susținerea proiectelor CCS. Astfel tehnologia de captare și stocare a carbonului oferă o cale promițătoare pentru reducerea emisiilor de CO2 și combaterea schimbărilor climatice dacă atât statul român, cât și publicul larg urmează să ofere aceasta șansă de reinventare pentru industria de petrol și gaze.

Prognozele privind viitorul energetic până în 2050 arată o tranziție rapidă către un sector energetic dominat de energie regenerabilă și o electrificare extinsă (în special a transportului rutier), cu câștiguri de eficiență asociate. Și totuși, conform acestor prognozei, bugetul de carbon pentru atingerea limitelor de 2 grade poate epuizat chiar înainte de 2037. Nu există o soluție magică pentru un viitor cu o creștere de maxim 2 grade Celsius. Trebuie să limităm emiterea de CO2 în atmosferă și pentru asta trebuie să lansăm cel puțin trei inițiative simultan: eficiența energetică, energiile regenerabile și CCS.

Atâta timp cât energia fosilă va mai face parte din mixul energetic, CCS va fi necesar pentru a acoperi deficitul de emisii. Pentru a atinge obiectivele asumate național si internațional, amânarea reducerii emisiilor este o opțiune costisitoare și cu un risc ridicat. Dacă CCS la scară largă rămâne un orizont care dispare mereu, industria hidrocarburilor se va confrunta cu dificultăți tot mai mari în a justifica nivelurile actuale și viitoare de explorare și producție.

 

Reglementarea CCS la nivel european și național

Utilizarea tehnologiilor CCS este reglementată la nivel european prin Directiva 2009/31/CE (Directiva CCS). Directiva CCS prevede cerințe extinse pentru selectarea siturilor de stocare a CO2. Un sit poate fi selectat doar dacă o analiză prealabilă arată că, în condițiile reglementate de utilizare, nu există un risc semnificativ de scurgere sau de deteriorare a sănătății umane ori a mediului. Directiva CCS a fost transpusă în legislația națională în anul 2011 (OUG 64/2011). Autoritatea competentă pentru stocarea CO2 în România este ANRM, iar pentru transportul CO2 prin conducte, autoritatea competentă este ANRE.

OUG 64/2011 a transpus în principal Directiva CCS, fără completări sau modificări semnificative. În conformitate cu OUG 64/2011 și pentru a asigura un cadru de reglementare adecvat, sunt necesare mai multe proceduri elaborate de ANRM și de ANRE. La acest moment, la nivelul legislației secundare, există două proceduri pentru autorizarea activităților de explorare și de stocare a CO2, ambele elaborate de ANRM, însă transportul de CO2 și autorizarea acestuia nu au fost încă reglementate corespunzător.

 

Probleme identificate la nivelul legislației naționale

Conform legislației primare și secundare existente, autorizațiile de explorare și de stocare a CO2 ar trebui acordate prin concurs organizat de ANRM, ulterior identificării de către autoritatea competentă a siturilor cu potențial. Până acum, ANRM nu a organizat niciun astfel de concurs și nu a fost emisă nicio autorizație. În contextul atractivității tot mai crescute a activității de CCS, date fiind motivele expuse mai sus, au fost identificate o serie de sincope legislative pentru derularea activității CCS pentru companiile petroliere, cea mai importantă fiind imposibilitatea organizării unui concurs pentru licențierea siturilor potențiale de stocare în condițiile în care există un acord de concesiune în vigoare.

Astfel, în cazul în care un titular identifică într-un perimetru activ un sit cu potențial, pentru a putea obține o autorizație de explorare ori de stocare pentru acel sit, orice activitate aferentă acordului (operațiuni petroliere) trebuie sistată, iar facilitățile trebuie abandonate în vederea renunțării la acordul petrolier. O astfel de abordare este ineficientă, având în vedere faptul că majoritatea sondelor folosite în operațiunile petroliere pot fi convertite spre a folosi în procesele CCS. Mai mult, pentru asigurarea unui zăcământ spre a fi pretabil stocării de CO2, sondele trebuie abandonate în funcție de alte criterii decât cele folosite pentru asigurarea unui zăcământ depletat și inactiv. Astfel, apar impedimente tehnice și economice care ar putea fi abordate prin găsirea celor mai bune soluții la nivel legislativ.

 

Potențialul CCS în România

Teoretic, România are un potențial considerabil în ceea ce privește implementarea tehnologiilor CCS în proiecte pilot și extinderea ulterioară a acestora la scară comercială. CCS va genera noi investiții cu aport la bugetul de stat, menținând locuri de muncă, mai ales pentru că beneficiază de o serie de scheme de finanțare puse la dispoziție de Comisia Europeană: Fondul de Inovare (peste 25 de miliarde de euro dedicați CCS), fonduri aferente Connecting Europe Facility (pentru rețelele transfrontaliere de transport CO2), Fondul de Redresare și Reziliență (în cazul în care au fost incluse proiecte în planurile elaborate la nivel național), Fondul pentru Tranziție Justă, Fondul de Modernizare și fondurile aferente Horizon Europe (pentru proiecte de cercetare).

Dacă ne uităm la cifre, în anul 2019, emisiile generate din producția de energie au însumat 21.000.000 tone CO2, iar cele rezultate din activitatea industrială, 22.000.000 tone de CO2. În total, aceste emisii au reprezentat 67% din totalul emisiilor de CO2 ale României. Având în vedere atât declinul natural specific României, cât și posibila scădere a producției în contextul finanțărilor tot mai dificile pentru proiectele de petrol și gaze în contextul tranziției energetice, potențialul pentru CCS, ca activitate conexă operațiunilor petroliere, este unul uriaș.

 

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din iunie 2023 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.