Dezvoltatorii de proiecte eoliene din Dobrogea se confruntă de ceva vreme cu o nouă problemă, și anume lipsa avizului din partea autorității aeronautice, care consideră mai nou că turbinele sunt prea înalte și refuză să mai emită avize pozitive pentru noile construcții, după modificarea nivelului altitudinii minime de zbor (MOCA – altitudinea minimă de trecere peste obstacole), susțin surse din piață consultate de Energynomics.
”Deși aeroportul Mihail Kogălniceanu se află la minimum 30-40 de kilometri de cel mai apropiat proiect eolian, autoritățile competente pun în practică, spunem noi, cu exces de zel și fără să se consulte cu nimeni această nouă limită de zbor, încă de anul trecut. Astfel, multe proiecte eoliene au primit aviz negativ. Sperăm ca situația să se schimbe, prin redefinirea conceptului de obstacol”, a declarat un investitor pentru Energynomics.
Întrucât avizele autorității aeronautice au o durată de 12 luni până la expirare, iar multe proiecte nu au demarat încă investițiile, chiar și proiectele care au primit avize pozitive anterior sunt în pericol, a mai spus sursa citată.
”Este vorba de o lipsă de transparență și comunicare. Sperăm ca situația să se rezolve în curând, printr-o comunicare eficientă cu toate părțile implicate și toți stakeholderii”, a mai spus sursa citată.
Dobrogea este cea mai atractivă zonă din România pentru industria eoliană conform măsurătorilor de vânt, fiind deja construite proiecte de câteva miliarde de euro (doar cel al CEZ a fost de 1,1 miliarde euro), alte proiecte noi de cel puțin câteva sute de milioane de euro pe termen scurt și mediu fiind în așteptare.
Energynomics va reveni și cu poziția autorităților aeronautice civile, care, la data redactării prezentului articol nu au putut fi contactate.
Cretinul care nu acordă aviz pozitiv pentru construire, ori este frizer sau măcelar de meserie, ori are ”trasate” sarcini foarte clare din altă parte. Când palele unei turbine sunt în mișcare de rotație, capătul liber al acestora ajunge la înălțimea de 200 – 230 m. Evident în funcție de înălțimea turnului și lungimea palelor. După 30 Km de la decolare – cât este distanța de la aeroport la marginea viitorului parc eolian – un avion atinge o altitudine de cel puțin trei ori mai mare, decât limita superioară a înălțimii amintite. Adică, aproximativ 700 m. Deși sunt inginer de profesie, nu-mi pot pot da seama cum poate fi împiedicată aterizarea și / sau decolarea unui avion, în aceste condiții. Poate nu ar fi rău să se autosesizeze băieții cu ochi albaștri. Din câte știu energia și producția de energie, au caracter strategic.
În altă ordine de idei, cine are dubii cu privire la cele afirmate de mine, îl / o aștept să-mi dea datele sale de contact pentru a-i trimite informații cu privire la acest subiect. Informații însă, pot fi găsite gratuit și pe internet.
Aștept cu mare interes să reveniți cu informații despre acest subiect!