Acasă » Petrol și Gaze » Mark Wagley, ROPEPCA: Haideți să păstrăm joburile și veniturile în România!

Mark Wagley, ROPEPCA: Haideți să păstrăm joburile și veniturile în România!

4 octombrie 2016
Explorare și producție
energynomics

Toate discuțiile despre industria românească de petrol și gaze încep cu recunoașterea istoriei îndelungate și puternice a acestei industrii. Cu toate acestea, viitorul industriei de petrol și gaze pe uscat pare să fie pus în pericol din ce în ce mai mult în fiecare an. Prețurile de pe piețele internaționale, caracteristicile geologice locale, emergența electricității ca înlocuitor convenabil pentru hidrocarburi, lipsa unei perspective din partea autorităților din România în ceea ce privește industria – toate acestea sunt motive de îngrijorare pentru companiile din domeniu. Am abordat majoritatea acestor probleme în dialogul pe care l-am purtat cu un adevărat petrolist texan, Mark Wagley, Președintele ROPEPCA începând cu 2017. Din această poziție, dar și în calitate de profesionist cu experiență, Dl. Wagley are o imagine bună asupra stării actuale a industriei de petrol și gaze din România și asupra perspectivelor sale pe termen mediu.

Stimate domnule Mark Wagley, există trei probleme cu care se confruntă în ultima vreme industria de petrol și gaze pe uscat: 1. fiscalitatea progresivă impusă de statele gazdă, 2. accesul din ce în ce mai dificil, mai costisitor și mai riscant la rezerve și 3. problemele financiare. Care dintre acestea are importanța cea mai mare în România și care este abordarea ROPEPCA în legătură cu aceste probleme? Care au fost rezultatele pe care le-ați obținut în ultimii doi ani?

ROPEPCA a comunicat Guvernului României pozițiile noastre cu privire la toate aceste probleme. În ultimii ani, am fost recunoscuți ca partener legitim de dialog și continuăm să fim disponibili pentru a discuta problemele care ne afectează industria și impactul potențial al acestora. Raportul recent al Departamentului de Stat din SUA asupra climatului investițional din România menționează că „imprevizibilitatea judiciară, legislativă, fiscală și de reglementare continuă să complice mediul de afaceri; în plus, parlamentul omite deseori să se consulte cu persoanele interesate înainte de a adopta legi economice, iar adoptarea arbitrară a unor măsuri de impozitare a veniturilor prost concepute poate reprezenta un factor de descurajare pentru investițiile din SUA sau multinaționale”. „Din păcate, așa numitele „taxe temporare”, precum taxa pe construcții speciale și impozitul pe profitul excepțional din gazele naturale au ridicat partea guvernului la 15% din venituri, care este mult peste media europeană de 9,3%. Aceste taxe se află în contradicție directă cu prevederile de stabilitate din legea petrolului, care asigură că investitorii pot lua măsuri responsabile de investiții.

ROPEPCA a recomandat modificarea Legii petrolului nr. 238/2004 pentru a aborda provocările actuale de ordin practic, administrativ și juridic, generate fie de lipsa anumitor prevederi, fie de interpretarea contradictorie a legii de anumite părți interesate, prin urmare aceste modificări necesare ar stimula investițiile și ar conduce la deblocarea în continuare a rezervelor de hidrocarburi din România. Operațiunile petroliere reprezintă un subiect de interes național pentru securitatea energetică, iar modificările propuse de noi încearcă să modernizeze legile arhaice din România în ceea ce privește extracția petrolului. Legea actuală prevede dreptul de acces la perimetrele petroliere pentru realizarea operațiunilor, cu compensarea corectă și prealabilă a proprietarilor de terenuri, dar în practică cărțile funciare existente nu sunt actualizate, și deseori operatorii trebuie să petreacă mult timp și să cheltuiască sume importante pentru rezolvarea situațiilor în care proprietarii terenurilor nu sunt cunoscuți, sunt imposibil de contactat sau în care refuză nejustificat sau solicită compensații financiare disproporționate pentru accesul operatorilor pe terenurile acestora. După cum prevede legea, toate resursele subterane de hidrocarburi aparțin statului, iar fiecare deținător al unei concesiuni petroliere încheie astfel de contracte cu angajamentul că Guvernul și companiile petroliere acționează în baza unui scop comun, acela al identificării și exploatării acestor resurse. În conformitate cu modelul românesc de concesiune, compania petrolieră poartă întregul risc financiar și operațional al realizării investițiilor necesare și al îndeplinirii operațiunilor pentru finalizarea lucrărilor, în timp ce în alte țări guvernele gazdă participă și ele la asumarea riscurilor și beneficiilor împreună cu investitorii. Având în vedere acest lucru, considerăm că este foarte important ca aplicarea cadrului juridic, de reglementare și financiar să fie foarte clară, iar acesta să fie stabil și adaptat realității actuale locale și internaționale, dar și celor mai bune practici. Prin urmare, modificările propuse de noi se referă la chestiunea accesului pe terenuri într-o formă care să aducă beneficii statului, să recompenseze adecvat proprietarul terenului și să recunoască faptul că acest acces se face în interesul public național.

Această observație este susținută de faptul că modificările propuse de ROPEPCA în ceea ce privește accesul pe teren au fost preluate și incluse într-o lege foarte recentă – propunerea privind măsurile necesare pentru implementarea proiectului de dezvoltare în România a Sistemului Național de Transport Gaze Naturale pe Coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria.

În spațiul public, pentru majoritatea politicienilor și persoanelor influente din mass-media, industria de petrol și gaze este percepută ca o industrie bogată și puternică. Cum vedeți situația actuală așa cum este percepută de companiile membre ROPEPCA?

Industria noastră trebuie să comunice mai bine către public impactul pe care îl avem asupra societății. Industria noastră nu se opune formelor alternative de energie și susținem abordarea „toate formele menționate mai sus”, dar cele mai recente cifre de la IEA arată că combustibilul fosil reprezintă 81% din mixul de energie în întreaga lume și acest lucru este probabil să nu se schimbe prea mult în viitor. Petrolul și gazele au alimentat dezvoltarea în secolul al XX-lea și vor furniza majoritatea energiei pe care o consumăm în secolul al XXI-lea. Este o industrie consumatoare de capital, în care sunt investite sume foarte mari de bani și care creează percepția de bogăție, dar realitatea este că marjele de profit net sunt de fapt printre cele mai mici în industria noastră. Trebuie să mergem înapoi în trecut tocmai până în 1934 pentru a vedea un număr mai mic de puțuri forate în America de Nord decât prognoza actuală pentru 2016. Conform IHS, descoperirile convenționale din afara Americii de Nord se situează la cea mai scăzută valoare din 1952. Fără investiții suplimentare, producția de petrol din România va fi epuizată în 12 ani, iar producția de gaze naturale în 9 ani. Este nevoie de minim 1 miliard EUR/an pentru a menține producția la același nivel. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, potrivit raportului KPMG asupra „Impactului industriei onshore de explorare și producție a țițeiului și a gazelor naturale asupra economiei românești”, acest 1 miliard de euro investit în industria de petrol și gaze ar crea sau ar menține 45.900 de locuri de muncă, aducând la bugetul de stat 1 miliard de euro în taxe și având un impact de 3,2 miliarde euro asupra PIB-ului. Această industrie trece în prezent printr-unul din cele mai dificile cicluri din istorie, iar guvernele gazdă trebuie să înțeleagă acest lucru și să acorde stimulente pentru a evita situația în care omorâm gâsca care face ouăle de aur.

De câțiva ani, autoritățile din România se străduiesc să identifice un nou regim fiscal pentru această industrie. Există o întârziere care afectează deciziile de investiții și activitățile operaționale. Care credeți că este problema? Care este principalul punct în care statul nu cade de acord cu companiile?

Capitalurile preferă regimurile fiscale previzibile și stabile, iar orice majorare a cotei guvernului aplicabilă concesiunilor actuale, prin modificarea condițiilor existente la momentul deciziei inițiale de investiții, subminează încrederea investitorilor și reprezintă o măsură punitivă pentru companiile care și-au asumat riscul și au investit. Prin natura sa, industria noastră prezintă riscuri ridicate, datorită geologiei complexe și variațiilor imense de preț pentru mărfurile noastre, iar noi am acceptat acest lucru. Dacă adăugăm la asta neprevăzutul și imposibilitatea de evaluare a riscurilor ca urmare a incertitudinii fiscale într-o țară gazdă, profilul general de risc se schimbă, iar companiile își vor reevalua strategia. Investițiile au roți. Orice investitor va căuta întotdeauna cel mai mare randament ajustat la risc.

Asociaţia ROPEPCA a fost consecventă în exprimarea punctului său de vedere de fiecare dată când a avut șansa în consultările publice cu privire la toate aspectele legate de activitatea noastră, ceea ce considerăm că este un exercițiu sănătos şi plin de beneficii. Avem încredere că observațiile nostre și datele obiective din partea operațională vor fi luate în considerare în procesul de decizie privind măsurile Guvernului cu impact asupra industriei.

În ceea ce privește noile descoperiri, România are foarte puține realizări semnificative în ultimii ani. Ce pot face companiile E&P pentru creșterea performanțelor într-un astfel de context?

Companiile E&P își pot îmbunătăți performanțele dacă climatul de investiții este stabil, previzibil, transparent, iar accesul la oportunități este neîngrădit. Legea petrolului trebuie modificată, astfel cum am menționat anterior, iar a 11-a rundă de licitații trebuie desfășurată imediat, în condițiile fiscale actuale, cu prevederi puternice de stabilitate. Va fi foarte interesant să asistăm la transformarea României dacă se realizează aceste două lucruri simple.

Majoritatea companiilor ROPEPCA sunt companii cu sediul în străinătate sau fac parte din grupuri internaționale, cu acces bun la finanțare și tehnologii actuale. Cum sunt aceste două avantaje puse în practică în România?

România are un sistem excelent de resurse de țiței. Deși România are un anumit nivel de maturitate în ceea ce privește petrolul, există un potențial considerabil de explorare în zone dificile și/sau la obiective adânci. Pentru aceste zone și obiective dificile, s-au făcut puține explorări în trecut. Pentru majoritatea provocărilor tehnice din România, operatorii internaționali pot apela la situațiile analoage din alte țări. Tehnicile și echipamentele de achiziție seismică utilizate pentru achiziția de date 3D în Munții Stâncoși din Canada sau în Anzii Peruvieni pot fi utilizate pentru a achiziționa date în multe zone din Carpați, unde există doar date seismice foarte puține sau de slabă calitate în prezent. De asemenea, algoritmii de procesare seismică și fluxurile de lucru care s-au dovedit utile pentru tipuri de date similare pot fi (și au fost) utilizate pentru datele seismice din România. Tehnologiile de forare și cunoștințele obținute la nivel internațional din forajul la adâncime în sonde supra-presurizate în zone geologice instabile tectonic pot fi esențiale pentru explorarea zonelor dificile din România.

Tehnologiile avansate au fost testate deseori în România de institutele de cercetare, dar nu au fost aplicate în explorarea pe scară largă. Tehnicile geochimice pentru identificarea sursei de rocă și modelarea bazinului, inclusiv analiza traseelor de fisiuni cu apatit, studii de incluziune fluide și analiza izotopului Re-Os, au fost testate cu succes în România, dar nu sunt folosite pe scară largă. Companiile internaționale deseori au o experiență largă, care le permite să identifice zonele în care aceste tehnici vor adăuga valoare și, în general, doresc să aplice tehnologiile adecvate în mod continuu.

Strategiile și facilitățile de dezvoltare economică „potrivite scopului” reprezintă o altă zonă în care operatorii internaționali pot să adauge valoare dezvoltării unor acumulări de petrol altfel neeconomice. Astfel cum am menționat, sistemele petrolifere dovedite din România au un nivel de maturitate relativ ridicat, iar descoperirile de petrol sunt în general modeste. Conceptele de dezvoltare din zone petrolifere mature, precum SUA și Canada, pot fi aplicate și în România. În afară de experiența câștigată în creșterea factorului de recuperare în rezervoare complexe sau mature, reducerea costurilor prin exploatări fără intervenție umană, huburi de facilități și capacități și echipamente „potrivite scopului” joacă un rol important, permițând adesea dezvoltarea unor descoperiri modeste care altfel ar fi resurse irecuperabile.

Afacerile bune, sustenabile sunt construite pe relația funcțională dintre companie, autorități și comunitate. Pe care din laturile acestui triunghi sunt necesare îmbunătățiri pentru ca industria onshore de explorare și producție să aibă o creștere mai puternică și un viitor mai bun în România?

Toate laturile triunghiului necesită îmbunătățiri. Companiile trebuie să-și construiască relații în comunitățile în care operează și trebuie să educe părțile interesate cu privire la beneficiile extracției de petrol și gaze pentru economia locală pe termen lung, autoritățile locale și centrale trebuie să colaboreze pentru a susține beneficiile comune și pentru a crea un mediu care să răspundă atât nevoilor comunității locale, cât și nevoilor de stimulare a investițiilor, pentru un rezultat benefic pentru toate părțile.

Domnule Mark Wagley, sunteți și directorul general al Hunt Oil Company din România, cu responsabilități și în Europa de Est. Puteți menționa unele din principalele diferențe pe care le-ați identificat în România, comparativ cu alte țări, din punct de vedere al explorării și producției onshore?

România seamănă foarte mult cu Texas, statul în care m-am născut. Ambele sunt binecuvântate cu resurse naturale abundente, au o forță de muncă bine educată și dinamică și sunt poziționate astfel încât să devină exportatoare nete de energie. Statul Texas a creat 40% din toate locurile de muncă din SUA în ultimii 10 ani. Motivul foarte simplu este un regim fiscal atractiv, previzibil, stabil și o cantitate foarte limitată de birocrație.

Senatorul SUA Lisa Murkowski a comentat recent că „ne aflăm într-un moment rar în care putem planifica în avans satisfacerea nevoilor noastre viitoare, fără a ne confrunta cu o urgență legată de aprovizionare sau de prețuri. Cu toate acestea, nu profităm de asta. Alegând să nu producem aici, comunicăm altor țări – unele dintre ele destul de nefaste – că preferăm să cumpărăm de la ele. Și le oferim pe tavă locurile de muncă, veniturile, creșterea și securitatea care însoțesc acea dezvoltare energetică”. Comentariul său se potrivește foarte bine și în cazul României. Haideți să păstrăm locurile de muncă și veniturile în România și să luăm măsuri pentru aprovizionarea cu energie în condiții de siguranță, securitate și încredere.

–––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din septembrie 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești numărul următor (decembrie 2016), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *