Biroul Permanent al Camerei Deputatilor a luat act săptămâna trecută de o scrisoare adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, de către deputatul Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru Industrii şi Servicii, prin care acesta din urmă solicită analiza în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a „situaţiei speciale create prin promovarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 64/2016”.
Apelul către Liviu Dragnea – “vă solicităm analiza în Consiliul Suprem de Apărare a Țării” – este surprinzător, în condiţiile în care preşedintele Camerei Deputaţilor nu face parte din CSAT, iar un destinatar mai potrivit ar fi putut fi ministrul Economiei sau chiar şeful Guvernului, ambii colegi de partid cu deputatul Iulian Iancu.
În scrisoarea în cauză, Iulian Iancu afirmă că OUG 64 a fost promovată ca urmare a unei scrisori transmise de preşedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker, “respectiv ca urmare a solicitărilor investitorilor […] de a comercializa gazele naturale produse în totalitate în afara platformelor de tranzacţionare din România prin contracte bilaterale pe termen lung şi de export al acestora”. Reamintim că OUG 64 îşi produce efectele de la 1 aprilie 2017 şi a condus la tranzacţionarea pe Bursa Română de Mărfuri a circa 70% din volumele totale de gaze naturale tranzacţionate în acest an, în condiţiile în care legislaţia în vigoare în prezent impune tranzacţionarea pe burse a minim 30% din volumele totale tranzacţionate.
În opinia preşedintelui Comisiei pentru Industrii şi Servicii, „exportul de gaze naturale din producţia internă măreşte dependenţa de importul gazelor naturale de la Gazprom”, o afirmaţie care ar avea sens doar dacă s-a referi la producţia de gaze din prezent, care acoperă în mare măsură necesarul de consum intern. Viitoarea producţie de gaze naturale din Marea Neagră ar urma să adauge în piaţă volume considerabil mai mari decât necesarul intern, pentru care exportul urmează să fie singura destinaţie fezabilă din punct de vedere economic. Astfel, exportul de gaze produse la Marea Neagră nu ar putea mări dependenţa faţă de importul de gaze naturale de la Gazprom, ci, în cel mai rău caz, ar putea să nu aibă niciun impact asupra acestuia. Situaţii anterioare consemnate pe alte pieţe au arătat însă că simpla apariţie a unei surse alternative de gaze naturale faţă de monopulul Gazprom a condus la scăderea preţurilor de achiziţie, prin întărirea poziţiei de negociere a statului importator. În acelaşi timp, proximitatea faţă de zona de extracţie face ca România să fie prima destinaţie potenţială a gazelor de la Marea Neagră, întrucât costul de transport ar putea fi cel mai mic.
Iulian Iancu mai solicită o analiză „pentru a consolida un preţ de vânzare unitar al României privind exportul de gaze naturale”, ceea ce poate fi interpretat ca un apel de a fi identificat un mecanism de formare a unui preţ unic la nivel naţional pentru gazele naturale ce urmează a fi livrate la export, în afara unei platforme bursiere libere, transparente şi concurenţiale, care prin chiar natura sa ar respinge un asemenea mecanism. O asemenea abordare pare să contravină atât apelurilor repetate ale oficialilor Comisiei Europene pentru ca România să elimine barierele fizice şi comerciale la exportul de gaze naturale, situaţie care face obiectul unei proceduri de infringement împotriva ţării noastre. În plus, stabilirea unui preţ în orice alt mod decât prin acordul părţilor – bilateral sau prin intermediul unei platforme bursiere – ar reprezenta o încălcare a dreptului producătorilor de a dispune liber de gazul natural produs, așa cum este stipulat în acordurile de concesiune încheiate de aceştia cu Guvernul României.
În finalul scrisorii adresate preşedintelui Camerei Deputaţilor, Iulian Iancu se angajează să pună la dispoziţie acestuia „toate datele şi informaţiile pe care le consideraţi necesare în vederea luării unei decizii”. O decizie care, potrivit primului paragraf, ar fi analiza în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, organism din care preşedintele Camerei Deputaţilor nu face parte, potrivit legii.