Franck Neel, președintele Federației Patronale a Energiei (FPE)
Scenariul optim pentru piața gazelor din România este o reliberalizare completă și predictibilă din aprilie 2027, fără noi distorsiuni tranzitorii, spune Franck Neel, președintele Federației Patronale a Energiei (FPE). În interviul acordat Energynomics, acesta avertizează că incertitudinea de reglementare erodează lichiditatea, amână investițiile – inclusiv în offshore – și ajunge, în final, în prețul plătit de consumatori. Mesajul FPE: piața nu are o problemă structurală, ci una de stabilitate și credibilitate a regulilor.
Bogdan Tudorache
Care ar fi cel mai bun scenariu pentru reliberalizarea pieței de gaze, în opinia dumneavoastră? Ce se întâmplă dacă piața se liberalizează în etape, până în 2027? Cine va suporta costurile?
Din punctul de vedere al FPE, scenariul optim este liberalizarea completă și previzibilă începând cu aprilie 2027, fără distorsiuni tranzitorii suplimentare. De asemenea, reglementarea actuală înseamnă că industriile subvenționează piața casnică, ceea ce creează o presiune mai mare asupra inflației.
Piața românească de gaze a demonstrat deja că poate funcționa competitiv atunci când semnalele de reglementare sunt clare. Problemele actuale de lichiditate nu sunt structurale; acestea sunt consecința unor intervenții de urgență succesive. Prin urmare, prioritatea este predictibilitatea reglementării, nu ingineria suplimentară a pieței.
Dacă liberalizarea este amânată în etape după 2027, suntem siguri că incertitudinea va persista, în timp ce tranzacționarea la termen va rămâne deprimată. De asemenea, deciziile de investiții – în special în segmentul offshore – pot fi întârziate. Iar costul riscului va fi în cele din urmă încorporat în prețurile de consum.
Experiența arată că o liberalizare parțială nu distribuie uniform costurile. În practică, producătorii se confruntă cu o comercializare constrânsă, furnizorii își asumă riscul de reglementare, iar consumatorii suportă în cele din urmă costurile ascunse prin prime de risc mai mari și concurență redusă.
Considerăm că o ieșire curată și credibilă din măsurile de urgență rămâne calea cea mai puțin costisitoare pentru sistem în ansamblu.
Cum putem avea o lichiditate, o reprezentare și o transparență mai bune pe piața gazelor? Ce instrumente/principii de piață/actori noi trebuie utilizați sau introduși?
Poziția FPE este că lichiditatea se va recupera în principal prin stabilitatea reglementării, nu prin mecanisme forțate. Cu toate acestea, câteva îmbunătățiri bazate pe piață pot sprijini profunzimea și transparența.
Prioritățile cheie includ certitudinea reglementării, cu confirmarea clară că măsurile OUG nr. 6/2025 nu vor fi prelungite. Și, așa cum am spus întotdeauna, avem nevoie de reguli fiscale și de piață stabile pe termen mediu.
În ceea ce privește dezvoltarea instrumentelor financiare, piața gazelor din România ar beneficia de introducerea unor produse forward și futures standardizate, a instrumentelor derivate decontate financiar și a instrumentelor de hedging pe termen lung. Aceste instrumente permit participanților să gestioneze riscul și să aprofundeze în mod natural lichiditatea. Când vorbim despre cadre de market-making, ne uităm la cele bazate pe piață, nu la cele obligatorii. Schemele voluntare de creare a pieței, dacă sunt stimulate corespunzător și nu coercitive, ar putea susține adâncimea raportului bid-ask, în special pe scadențe forward.
De asemenea, am avea nevoie de o participare mai largă la piață. Lichiditatea se îmbunătățește atunci când mai mulți actori pot participa eficient – vorbesc aici despre traderi regionali, intermediari financiari, agregatori și mari consumatori industriali.
În același timp, transparența și integrarea hub-urilor sunt foarte importante. O aliniere suplimentară cu hub-urile regionale și o utilizare îmbunătățită a capacității transfrontaliere vor consolida semnalele de preț în mod organic.
Per total, punctul esențial este că lichiditatea nu poate fi creată în mod sustenabil prin obligații de volum – ea trebuie să rezulte din încrederea în reguli.
Ar fi putut un program de tip gas release (GRP) să ajute la rezolvarea problemei pieței? Cum a funcționat acesta în trecut?
Opinia consistentă a FPE este că un GRP nu este nici necesar, nici adecvat în contextul actual din România.
Din punct de vedere istoric, programele GRP pe unele piețe europene au fost utilizate ca remedii temporare pentru concurență pe piețe extrem de concentrate – de obicei în timpul fazelor de deschidere a pieței, cu zeci de ani în urmă. Acestea au obligat producătorii existenți să liciteze volume pentru a stimula intrarea.
Cu toate acestea, situația românească de astăzi este fundamental diferită: piața este deja competitivă din punct de vedere structural, constrângerile de lichiditate sunt induse de politici și se așteaptă ca noi volume offshore să intre pe piață.
În propunerile actuale de design, un GRP ar obliga producătorii să ofere volume pe piețele centralizate, să înceapă licitațiile din reduceri impuse legislativ și să interfereze cu libera formare a prețurilor.
Prin urmare, în loc să rezolve cauza principală, un GRP ar risca să introducă noi distorsiuni și inconsecvențe juridice, inclusiv potențiale conflicte cu prevederile Legii Offshore.
Ce ar trebui să schimbe România în regimul de impozitare pentru a atrage mai multe investiții străine directe (ISD) și a reduce presiunea din partea investitorilor?
Sectorul Upstream al României rămâne atractiv din punct de vedere geologic, dar volatil din punct de vedere fiscal și de reglementare, ceea ce crește costul capitalului.
Din perspectiva FPE, prioritățile sunt clare, avem nevoie de predictibilitate și stabilitate, iar autoritățile trebuie să evite modificările frecvente ale cadrului fiscal și, de asemenea, trebuie să asigure vizibilitate pe termen lung pentru proiectele offshore și onshore.
De asemenea, există o nevoie pe piață de raționalizare a impozitării suplimentare. Povara cumulativă a taxelor pe venituri neașteptate, a taxelor comerciale suplimentare și a straturilor fiscale suprapuse au redus competitivitatea proiectelor românești în raport cu regiunea.
Investitorii au nevoie, totodată, de un regim offshore mai competitiv. Îmbunătățirile Legii Offshore au fost un pas important, dar investitorii încă așteaptă o aplicare stabilă, claritate în ceea ce privește regulile de deductibilitate și garanții împotriva taxelor viitoare ad-hoc.
Nu în ultimul rând, încurajarea re-investițiilor înseamnă și stimulente fiscale pentru re-investiții în zăcăminte mature și tehnologii noi (de exemplu, gestionarea carbonului, digitalizare) care ar ajuta la susținerea producției.
Pe scurt, fluxurile de capital vor veni acolo unde regulile sunt stabile, iar randamentele sunt previzibile.
De ce este importantă o nouă licitație Runda a XI-a pentru noi perimetre de către ANRM-PSG? Care este gradul de epuizare a fostelor perimetre de gaze de pe platoul continental? Ce ne puteți spune despre noile perimetre offshore?
Lansarea procesului de licitație prin Runda a XI-a este esențială pentru securitatea energetică pe termen lung a României.
În același timp, când vorbim despre epuizarea perimetrelor mature, zăcămintele onshore vechi ale României și părți ale platoului continental sunt în declin natural, în concordanță cu maturitatea bazinului. Prin urmare, fără o explorare continuă, producția internă va scădea treptat, dependența de importuri va crește, iar expunerea la volatilitatea prețurilor va crește, de asemenea.
Există un rol strategic al noilor perimetre offshore. Deși proiectele offshore emblematice vor susține material aprovizionarea în următorii ani, acestea nu sunt suficiente singure. Explorarea trebuie să continue pentru a identifica resurse suplimentare, a menține platourile de producție și a extinde rolul României ca furnizor regional.
Prin urmare, Runda a XI-a ar transmite un semnal puternic că România rămâne deschisă pentru investiții în Upstream.
România a adus modificări reglementărilor privind licențele pentru gaze naturale. La 1 ianuarie 2026, România a intrat în vigoare în Ordinul ANRE 83/2025, care modifică procesul de acordare a autorizațiilor și licențelor în sectorul gazelor naturale și abrogă Regulamentul anterior din 2020. Cum va ajuta piața eliminarea autorizației pentru instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL) și hidrogen?
Simplificarea introdusă prin Ordinul ANRE 83/2025 este privită pozitiv de FPE. Eliminarea straturilor redundante de autorizare pentru instalațiile de GNL și hidrogen poate reduce sarcina administrativă, poate scurta termenele de proiectare, poate reduce barierele de intrare pentru noile tehnologii și poate îmbunătăți alinierea la căile de decarbonizare ale UE.
Pentru sectoarele emergente, precum hidrogenul, viteza și claritatea autorizării sunt esențiale. Supra reglementarea în stadiile incipiente ale pieței poate întârzia investițiile și inovarea. Acestea fiind spuse, simplificarea trebuie să fie însoțită de standarde tehnice clare, supraveghere a siguranței și reguli de integrare în rețea.
Dacă este implementată în mod coerent, măsura poate sprijini diversificarea și flexibilitatea sistemului.
Ce ar mai trebui să facă România pentru a ajuta la dezvoltarea unei piețe reale a biocombustibililor?
România are un potențial agricol puternic, dar piața biocombustibililor rămâne subdezvoltată din cauza fragmentării politicilor și a incertitudinii investițiilor. Din perspectiva FPE, sunt necesari mai mulți pași. Un prim pas ar fi asigurarea unor ținte stabile și ambițioase de mixaj al combustibililor. Investitorii au nevoie de vizibilitate pe termen lung asupra cererii de biocombustibili. Ajustările frecvente ale țintelor descurajează implicarea capitalului. De asemenea, trebuie să avem sprijin pentru biocombustibilii avansați. Politicile ar trebui să diferențieze și să stimuleze biocombustibilii avansați, materiile prime pe bază de deșeuri și tehnologiile de generație următoare.
Totodată, când vine vorba de infrastructură și logistică, dezvoltarea sistemelor de colectare, a infrastructurii de depozitare și de transport sunt esențiale pentru scalarea producției.
Finanțarea proiectelor este, de asemenea, foarte importantă, așa că trebuie să avem scheme de sprijin bancabile.
Acolo unde se utilizează sprijinul, acesta ar trebui să fie transparent, bazat pe piață și conform cu normele UE privind ajutoarele de stat. Nu în ultimul rând, investitorii din acest segment au nevoie de coerență în reglementări. Alinierea dintre politicile energetice, agricole și de mediu rămâne esențială.
Mesajul meu final este că piețele românești de gaze și combustibili nu suferă din cauza unor eșecuri structurale, ci din cauza volatilității reglementării. Cea mai eficientă intervenție astăzi nu este o inginerie suplimentară a pieței, ci semnale de politică credibile, stabile și predictibile, care să permită forțelor competitive și investițiilor să funcționeze normal.
