Creșterea producției de gaze din România după intrarea în exploatare a Neptun Deep ar putea fi combinată cu capacitatea mare de stocare subterană a Ucrainei, susțin autorii unei analize publicate de CEPA. Propunerea urmărește transformarea unor eventuale volume excedentare într-o rezervă regională pentru Europa Centrală și de Sud-Est, conform 2eu.brussels.
Gazele care vor începe să fie produse din perimetrul Neptun Deep în 2027 ar putea fi folosite, alături de capacitatea mare de stocare subterană a Ucrainei, pentru constituirea unei rezerve strategice destinate Europei Centrale și de Sud-Est, potrivit unei analize semnate de Petroslava Bratanova și Aura Săbăduș și publicate de Center for European Policy Analysis. Propunerea pornește de la perspectiva unei creșteri importante a producției românești într-o piață regională în care cererea ar putea să nu absoarbă automat toate volumele suplimentare.
România se pregătește pentru cea mai importantă creștere a producției sale de gaze naturale din ultimele decenii odată cu intrarea în exploatare a Neptun Deep, proiectul offshore dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz în Marea Neagră. Producția este programată să înceapă în 2027, iar proiectul ar urma să adauge aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual atunci când va ajunge la nivelul planificat, modificând semnificativ balanța de gaze a României și poziția sa pe piața regională.
Analiza publicată de CEPA pornește de la întrebarea unde ar putea ajunge volumele care depășesc consumul intern. Autorii estimează că, chiar dacă România își menține consumul actual și folosește suplimentar gaze pentru noi centrale electrice și pentru o eventuală creștere a activității industriale, ar putea rămâne cu volume disponibile pentru export. Această estimare depinde însă de evoluția cererii, de ritmul real al producției Neptun Deep și de dezvoltarea consumului intern și nu reprezintă un excedent deja existent sau garantat.
Piețele vecine reprezintă prima destinație posibilă, dar analiza identifică limite pentru capacitatea lor de a absorbi volume importante pe termen lung. Ungaria are o piață relativ mare, dar exporturile pot fi limitate de capacitatea interconectărilor, contractele existente și factorii geopolitici, în timp ce dezvoltarea regenerabilelor, stocării de electricitate și energiei nucleare în Bulgaria poate reduce creșterea viitoare a consumului de gaze.
În acest context, autorii propun schimbarea modului în care este privit eventualul surplus românesc: în loc ca întregul volum să fie tratat ca marfă care trebuie să găsească imediat un cumpărător, o parte ar putea deveni componenta unei rezerve strategice regionale. Ucraina ar avea un rol central în acest model datorită infrastructurii sale subterane de stocare, construită în perioada în care țara era un nod major al sistemului de transport al gazului dintre Rusia și Europa.
Capacitatea totală de stocare subterană a Ucrainei depășește necesarul intern al țării, iar operatorii ucraineni au oferit în trecut companiilor europene aproximativ 10 miliarde de metri cubi de spațiu. Dimensiunea infrastructurii permite stocarea unor volume mult mai mari decât în majoritatea instalațiilor individuale din Europa Centrală și de Sud-Est și oferă posibilitatea retragerii gazului în perioade de consum ridicat sau de perturbare a aprovizionării.
Propunerea ar lega această capacitate de producția suplimentară din Marea Neagră. Gazul românesc ar putea fi transportat spre Ucraina atunci când cererea regională și prețurile nu justifică vânzarea imediată, păstrat în depozitele subterane și readus ulterior pe piețele din regiune în funcție de necesități. În această configurație, depozitele ucrainene ar funcționa atât comercial, cât și ca instrument de securitate energetică.
Infrastructura necesară unei asemenea relații nu pornește de la zero. România este conectată la sistemul regional care leagă Grecia, Bulgaria, Ungaria și alte piețe din Europa Centrală, iar vechile conducte transbalcanice, folosite în trecut pentru transportul gazului rusesc către sud-estul Europei, pot funcționa în sensuri și configurații diferite față de cele pentru care au fost construite inițial.
Această reorientare este una dintre componentele așa-numitului Coridor Vertical de gaze, dezvoltat pentru a permite deplasarea gazelor din sudul Europei către Bulgaria, România și mai departe spre Europa Centrală și Ucraina. Ruta poate transporta gaze provenite din terminalele LNG din Grecia, inclusiv gaze importate din Statele Unite, precum și volume din Azerbaidjan și, în viitor, producție românească din Marea Neagră.
Conexiunea româno-ucraineană a devenit mai importantă în 2026 după ce Comisia Europeană a aprobat modificarea angajamentelor asumate anterior de Transgaz în cadrul unui caz de concurență. Schimbarea permite operatorului român să ofere capacitate de export atât către Bulgaria, cât și către Ucraina pe infrastructura relevantă, contribuind la diversificarea aprovizionării ucrainene și la dezvoltarea unei piețe regionale mai integrate.
Acest lucru nu înseamnă că există deja un acord pentru trimiterea gazului Neptun Deep în depozitele ucrainene. Analiza CEPA construiește o posibilă utilizare viitoare a infrastructurii și a producției, iar transformarea ideii într-un mecanism strategic ar necesita decizii comerciale, acorduri între operatori și eventual un cadru stabilit de guverne sau de Uniunea Europeană.