Piața energiei solare din România nu mai poate fi privită ca o promisiune aflată la început de drum, ci ca un ecosistem care a crescut rapid și care începe să-și definească propriile standarde de maturitate. Aceasta a fost ideea care a traversat atelierul organizat de Asociația Română pentru Energie Solară și Stocarea Energiei (RPIA) în cadrul Intersolar 2026. România a devenit o piață vizibilă în Europa, iar dezvoltarea ei se bazează tot mai mult pe expertiză locală, proiecte de amploare, integrarea stocării și capacitatea companiilor românești de a lucra internațional.
Discuția a pornit de la rolul parteneriatelor și al conectării între piețe. Mariana Ciotău, Senior Consultant, Team Leader GreenTech & Tax and Legal la Camera de Comerț Româno-Germană, a descris AHK România ca pe o punte între companiile germane interesate de România și companiile românești care vor să intre pe piața germană. În același timp, Camera acționează și ca reprezentant oficial al Intersolar în România. „Promovăm târgul și punem în legătură companiile românești cu expozanții de aici, de la Intersolar”, a spus ea, rezumând ideea că dezvoltarea pieței nu ține doar de investiții, ci și de rețele, încredere și acces la parteneri.
Pentru a înțelege dimensiunea acestei evoluții, unul dintre analiștii SolarPower Europe a plasat România în contextul mai larg al pieței europene. Cifrele prezentate au arătat o schimbare clară de statut: după ani de creștere inegală, România a ajuns în rândul celor mai dinamice piețe fotovoltaice europene. „România nu mai este un outsider”, a fost concluzia sa, în condițiile în care țara se află deja între primele piețe europene după capacitatea fotovoltaică instalată anual. Ideea principală a intervenției a fost că România are încă mult spațiu de creștere, dar nu mai poate fi tratată ca o piață marginală.
De aici, conversația a trecut firesc spre cei care construiesc această piață. Introducându-l pe Răzvan Copoiu, director general adjunct al Enevo, Irene Mihai, Policy Officer în cadrul RPIA, a deschis tema evoluției contractorilor EPC locali. Răzvan Copoiu a insistat asupra unui avantaj competitiv care apare constant în comparația cu alte piețe europene: viteza. România, a spus el, este un reper prin „viteza cu care sunt realizate proiectele”. Mesajul său principal a fost că investitorii străini au nevoie de parteneri locali nu doar pentru construcție, ci mai ales pentru înțelegerea procedurilor, autorizațiilor, reglementărilor și relației cu administrația.
Aceeași idee a fost dusă mai departe de Christian Leonte, director general al WALDEVAR HOLDING, care a vorbit despre trecerea contractorilor locali de la statutul de subcontractori la cel de parteneri EPC complet bancabile. Pentru el, avantajul decisiv nu este doar capacitatea tehnică, ci înțelegerea concretă a pieței. „Ce contează cel mai mult este realitatea din teren”, a spus el, subliniind că protocoalele, termenele, riscurile și mecanismele locale nu pot fi învățate din manuale. Concluzia sa a fost că un EPC local solid poate reduce riscul unui proiect tocmai pentru că rămâne prezent pe întreg ciclul de viață al investiției.
Experiența internațională a companiilor românești a adăugat o nuanță importantă acestei discuții. Paul Moldovan, fondatorul Parapet, a explicat că, pentru compania sa, „a fi local” nu mai înseamnă doar a proveni din România, ci a construi echipe locale în fiecare piață în care activezi. „A fi prezent la nivel local înseamnă a colabora cu echipele locale”, a spus el. Ideea centrală a intervenției sale a fost că firmele românești din sectorul solar au acumulat suficientă experiență pentru a exporta know-how și pentru a se adapta la piețe diferite, de la Germania la Italia.
Odată ce proiectele cresc în dimensiune, discuția despre execuție devine inevitabil o discuție despre calitate, operare și durată de viață. Răzvan Copoiu a revenit asupra acestei teme vorbind despre proiecte care trebuie gândite încă de la început pentru 30 de ani de funcționare. „Trebuie să asiguri calitatea”, a spus el, arătând că un EPC modern nu mai livrează doar construcția propriu-zisă, ci integrează echipamente, sisteme digitale, securitate cibernetică, EMS și soluții de operare. În aceeași logică a maximizării, Christian Leonte a prezentat rolul proiectelor floating PV. Dacă prima etapă a pieței a fost dominată de întrebarea „câți megawați putem instala?”, următoarea etapă este despre cum se poate obține mai multă valoare din suprafețe, conexiuni și resurse existente. El a descris trecerea spre „megawatt mai eficient”, explicând că fotovoltaicul plutitor poate reduce presiunea asupra terenurilor, poate crește randamentul prin răcirea panourilor și poate folosi infrastructură deja existentă în zona hidrocentralelor.
În zona repoweringului și a agrivoltaicului, Paul Moldovan a completat această perspectivă cu experiența Parapet din Germania, Italia și România. În cazul parcurilor solare mai vechi, problema nu este doar înlocuirea unor echipamente, ci reconfigurarea tehnică a proiectului astfel încât acesta să redevină atractiv pentru investitori. Scopul, a spus el, este ca proiectul să fie readus „back in green bankable”. Ideea sa principală a fost că următorul val al pieței nu va însemna doar proiecte noi, ci și optimizarea activelor existente.
Dacă fotovoltaicul a fost primul mare val, stocarea apare acum ca următorul capitol. Vicențiu Ciobanu, director general la Prime Batteries Technology, a formulat simplu rolul bateriilor în relația cu dezvoltatorii și contractorii EPC: „Noi furnizăm energie către contractanții EPC; asta face bateria.” Dincolo de formularea directă, mesajul său a fost că stocarea trebuie introdusă devreme în proiectare, pentru că tehnologia, regulile de siguranță, cerințele de autorizare și solicitările asigurătorilor pot schimba semnificativ arhitectura unui proiect. El a legat această evoluție și de nevoia de conținut european, capacități de producție locale și reciclare.
După construcție și stocare, atenția s-a mutat asupra operării. Elena Popescu, director general al Elektra Renewable Support, a explicat una dintre particularitățile României: rolul centrului local de dispecerat, care funcționează ca structură de monitorizare și control 24/7. „Doar în România veți găsi centrul local de dispecerat”, a spus ea, arătând că investitorii care vin din alte piețe trebuie să înțeleagă această responsabilitate operațională specifică. Ideea principală a intervenției sale a fost că operarea tehnică a activelor regenerabile devine tot mai importantă într-un sistem cu proiecte mari, baterii, flexibilitate și cerințe de control mai complexe.
Niciunul dintre aceste proiecte nu poate exista însă fără oameni pregătiți. În numele RenewAcad, Sebastian Enache, Head of M&A în cadrul Monsson, a mutat discuția spre competențe, formare și tranziția forței de muncă. „Oferim acel ceva de care au nevoie toți ceilalți”, a spus el, referindu-se la tehnicienii și specialiștii necesari pentru proiecte eoliene, fotovoltaice și de stocare. Mesajul său principal a fost că tranziția energetică trebuie susținută de o tranziție profesională: oameni din comunități locale, din zone miniere sau din alte industrii pot fi pregătiți pentru noile locuri de muncă din regenerabile.
Privite împreună, intervențiile au conturat imaginea unei piețe care trece de la creștere accelerată la consolidare. România are proiecte mari, companii locale care pot livra internațional, producție de baterii, experiență operațională, soluții pentru floating PV, repowering și agrivoltaic, dar și o nevoie masivă de competențe noi. Prima etapă a fost despre viteză. Următoarea va fi despre calitate, flexibilitate, maximizare și capacitatea de a transforma expertiza locală într-un avantaj european.