Sectorul energiei eoliene din Europa își consolidează rolul nu numai ca pilon al securității energetice și al decarbonizării, ci și ca angajator relevant la nivel continental. Potrivit raportului WindEurope privind forța de muncă din sectorul energiei eoliene din Europa, industria a susținut 442.800 de locuri de muncă în 2024, subliniind amprenta sa economică în expansiune, care depășește cu mult producția de turbine și construcția de parcuri eoliene.

Aproape jumătate din aceste locuri de muncă, aproximativ 210.700, sunt posturi directe în industria eoliană, iar restul sunt posturi indirecte generate de-a lungul lanțului valoric, de la logistică și porturi la servicii de inginerie și construcții. Energia eoliană terestră rămâne principalul angajator, dar energia eoliană offshore câștigă rapid teren, reprezentând în prezent aproximativ o cincime din totalul locurilor de muncă directe din sectorul eolian din Europa. Industria prelucrătoare este coloana vertebrală a ocupării forței de muncă, concentrând aproape jumătate din totalul locurilor de muncă directe și fiind susținută de peste 250 de fabrici de componente răspândite pe întreg continentul.

Privită prin prisma acestei hărți, România apare doar marginal integrată în geografia europeană a producției de energie eoliană. În timp ce în Europa de Vest și de Nord sunt clustere industriale dense care acoperă producția de palete, turnuri, nacele, cabluri și servicii, România este reprezentată doar de câteva unități de producție izolate. Acest contrast evidențiază mai degrabă o lipsă structurală decât o lipsă de potențial. România se află în apropierea unor piețe cheie de implementare a energiei eoliene din regiunea Mării Negre și din sud-estul Europei (Grecia și Turcia), însă baza sa de producție internă rămâne slabă și fragmentată. În contextul eforturilor Europei de a relocaliza și de a asigura lanțuri de aprovizionare strategice cu energie curată, această subreprezentare indică o oportunitate clară.

Autorii raportului se așteaptă că până în 2030 numărul locurilor de muncă din sectorul energiei eoliene în Europa să ajungă la aproximativ 607.000, presupunând o instalare anuală de aproximativ 30 GW. Numai în UE, numărul locurilor de muncă ar putea crește la 483.000, chiar dacă traiectoria actuală a instalărilor este încă sub obiectivul Uniunii de 425 GW capacitate eoliană până la sfârșitul deceniului. Cifrele arată clar că disponibilitatea forței de muncă va fi un factor determinant pentru capacitatea Europei de a transforma ambițiile politice în capacitate instalată.

Raportul evidențiază, de asemenea, o provocare din ce în ce mai acută: lipsa de personal calificat. Inginerii, tehnicienii, specialiștii în punerea în funcțiune și managerii de proiect sunt deja puțini, iar diferența se va accentua până în 2030, în special în ceea ce privește tehnicienii specializați în pale, inginerii de teren și personalul de asistență pentru preasamblare. Fără formare profesională specifică, recalificare și planificare a forței de muncă, aceste blocaje riscă să întârzie proiectele și să crească costurile.

WindEurope avertizează că realizarea ambițiilor Europei în domeniul energiei eoliene necesită tratarea dezvoltării forței de muncă ca pe o infrastructură strategică, la fel ca rețelele, porturile și autorizațiile. Date mai bune, clasificări armonizate ale locurilor de muncă, formare profesională extinsă și o cooperare mai strânsă între industrie, guverne și furnizorii de educație nu mai sunt opționale. Acestea sunt condiții prealabile pentru a se asigura că tranziția energetică nu este limitată de lipsa de persoane cu competențele potrivite, la locul potrivit, la momentul potrivit.