Programul „Dispecer pentru o zi” poate fi descris prin prisma organizatorilor, a companiilor partenere și a nevoii industriei de a forma noi specialiști. Mărturiile studenților completează imaginea proiectului cu partea experimentată direct: întâlnirea cu oamenii din dispecerate, cu schemele, sistemele SCADA, manevrele, avariile, telefoanele care sună simultan și responsabilitatea concretă din spatele alimentării cu energie electrică.

Pentru participanți, proiectul nu a fost doar o vizită tehnică și nici doar o confirmare a unor noțiuni învățate la facultate. A fost, în formularea uneia dintre studente, „mai mult decât un proiect”: o ocazie de a observa îndeaproape „activitatea invizibilă a dispecerilor” și de a vedea cum elementele teoretice devin decizii aplicate în timp real.

Programul „Dispecer pentru o zi”, organizat de Asociația Inginerilor Energeticieni și Electricieni – AIEE, a ajuns în 2026 la ediția a III-a și a implicat 15 studenți și tineri ingineri în experiențe directe în dispecerate locale de centrală, dispecerate de distribuție, dispecerate teritoriale și dispeceratul energetic național.

 

„Am intrat cu o mare curiozitate”

O primă experiență comună a fost curiozitatea tinerilor implicați în proiect. Unii urmăreau proiectul încă de la prima ediție și își doreau să ajungă în program. Alții aveau deja informații de la colegii care participaseră în edițiile anterioare. Totuși, fiecare a descoperit rapid că nicio relatare nu putea înlocui experiența propriu-zisă. „Am intrat în acest proiect cu o mare curiozitate”, a spus una dintre participante. Știa câte ceva de la colegi, dar a observat că „fiecare zi e unică și experiența e unică”.

Intrarea în dispecerat a însemnat mai mult decât așezarea lângă un specialist în tură. În unele cazuri, ziua a început cu explicații introductive despre ce este un dispecer, care sunt tipurile de dispecerate, cine se subordonează cui și cum se leagă diferitele niveluri de conducere operativă. Abia apoi au urmat camera de comandă, ecranele, schemele, telefoanele și deciziile.

Pregătirea a contat. În fața unei camere de comandă, cu multe ecrane și fluxuri de informații simultane, primul contact poate fi copleșitor. „Când am ajuns acolo și am intrat pentru prima oară în camera de comandă, nu știam exact unde să mă uit”, spune o studentă descriind intrarea la Transelectrica.

 

O zi „liniștită” poate fi o lecție

Nu toate experiențele au implicat avarii sau manevre spectaculoase. Unii studenți au prins zile mai liniștite în dispeceratele de distribuție. Dar și acestea au avut o valoare importantă: au creat timp pentru întrebări, explicații, detalii și înțelegerea complexității.

O participantă a spus că la Rețele Electrice a prins „o zi destul de liniștită”, dar tocmai această acalmie i-a permis să pună toate întrebările. A observat, în același timp, că liniștea este relativă într-un dispecerat: telefoanele continuau să sune „câte două, câte trei în același timp”, iar dispecerii reușeau totuși să răspundă și să explice.

Altă participantă a descris o zi asemănătoare ca pe o ocazie de a înțelege mai bine schemele și complexitatea rețelei, mai ales în zona Bucureștiului. A încercat să lege punctele din scheme de harta mentală pe care o avea despre oraș și să înțeleagă felul în care fiecare element tehnic corespunde unui loc, unei instalații, unui consumator, unei decizii posibile.

Participarea în proiect a funcționat și ca o conversie a abstractului în concret. Schemele monofilare, sistemele SCADA, reglajele, foile de manevră și fluxurile de date nu au mai fost doar noțiuni sau instrumente tehnice, ci părți ale unei activități reale, susținute de oameni care trebuie să decidă rapid și corect.

 

Avarii, puneri în funcțiune și manevre urmărite din interior

Alți participanți au prins zile cu evenimente operative importante. Unii au asistat la puneri în funcțiune, la lucrări pe sisteme de stocare sau la eliberarea unei părți din instalații. Alții au văzut avarii și modul în care dispecerii gestionează situații critice.

Una dintre participante a povestit că a asistat la „o avarie majoră” în medie tensiune, în urma căreia peste 4.000 de consumatori au rămas nealimentați, din cauza unui defect de declanșare într-un punct de alimentare. Experiența a fost completată ulterior de vizita la Dispeceratul Energetic Național, unde a observat cum se mențin echilibrul producție-consum, reglajul tensiunii și frecvenței și parametrii optimi ai Sistemului Energetic Național.

Pentru studenți, aceste momente au arătat diferența dintre cunoașterea teoretică și responsabilitatea operațională. A vedea o avarie într-o schemă este una; a vedea cum se discută, cum se decide, cum se coordonează echipele și cum se urmărește realimentarea consumatorilor este altceva.

Ziua petrecută la dispeceratul național, a permis unei studente să descopere „cu adevărat câtă responsabilitate este în spatele acestei meserii” și cât de bine pregătiți trebuie să fie oamenii care lucrează acolo.

 

Echilibrul producție-consum, văzut pe ecranul mare

Un alt element care a impresionat participanții a fost înțelegerea echilibrului permanent dintre producție și consum. Pentru cei care studiază energia, este o relație fundamentală, bine cunoscută teoretic. În dispecerat, ea devine însă o realitate vizibilă, urmărită pe ecrane și gestionată prin decizii continue.

Una dintre participante a spus că elementul cel mai important în experiența ei a fost să vadă cât de mult contează “să fie un echilibru pe partea de ce se produce, ce se consumă”. A reținut, de asemenea, că nu este suficient ce se gestionează în România: contează și conexiunile cu sistemele vecine, pentru că Sistemul Energetic Național este parte dintr-un sistem mai mare.

Sistemul nu se oprește la granița unei instalații, a unei companii sau a unei țări. Deciziile operative se înscriu într-un ansamblu interconectat, în care reglajul frecvenței, consumul, producția, importurile, exporturile, manevrele și avariile sunt părți ale aceleiași realități.

 

Dincolo de tehnică sunt oamenii

Deși studenții au vorbit mult despre scheme, SCADA, manevre, reglaje și avarii, aproape toate intervențiile au ajuns, în cele din urmă, la oameni. Pentru unii, aceasta a fost chiar cea mai importantă parte a proiectului.

„Dincolo de toate acestea, de foi de manevră, de scheme monofilare, de sistemul SCADA, consider că pentru mine cea mai mare satisfacție […] a fost dată de oamenii pe care i-am cunoscut”, a spus una dintre participante.

Studenții au vorbit despre răbdarea dispecerilor, despre disponibilitatea lor de a explica și despre felul în care, în ciuda unui mediu „extrem de dinamic” și „cu siguranță stresant”, aceștia și-au făcut timp să răspundă la întrebări. Una dintre participante a spus că poartă „o admirație profundă” pentru dispeceri, pentru că a înțeles de la ei ce înseamnă „să fii responsabil” și să acționezi cu calm în fața unor situații critice și neprevăzute.

Este o dimensiune umană care a fost reluată în mai multe forme. O studentă a subliniat că dispecerii și specialiștii cu care a discutat au vorbit „cu atâta pasiune” încât au convins-o că a făcut alegerea bună urmând domeniul energetic. Alta a remarcat atmosfera primitoare, explicațiile oferite „cu foarte multă răbdare” și disponibilitatea specialiștilor de a răspunde la fiecare întrebare.

O participantă a observat că, în niciun moment al programului, nu i s-a transmis direct sau implicit că dispecerizarea ar fi o activitate mai puțin potrivită pentru o femeie. Dimpotrivă, experiența a confirmat că ceea ce contează în camera de comandă sunt pregătirea, atenția, calmul, capacitatea de a înțelege sistemul și de a acționa responsabil. Pentru o tânără aflată la început de drum în energie, această normalitate poate fi la fel de importantă ca accesul la scheme, ecrane sau explicații tehnice: profesia i este expusă ca un spațiu exigent, dar deschis celor care vor să învețe și să își asume responsabilitatea.

 

Facultatea și realitatea din exploatare

Pentru mulți participanți, programul a avut valoarea unei punți între universitate și exploatare. Au văzut cum se aplică noțiunile învățate la facultate și au descoperit, în același timp, lucruri pe care școala nu le poate reproduce complet. „A fost unic să trăiești pe viu munca de dispecer”, a spus unul dintre studenți, adăugând că această muncă nu a putut fi cunoscută la facultate. Concluzia lui a fost că pleacă din program cu „o direcție mai clară” pentru viitor.

Altă participantă a spus că a putut face „o trecere prin întreaga ierarhie de conducere operativă”, de la dispeceratul local de centrală la distribuție, apoi la nivel teritorial și național. Această succesiune a ajutat-o să vadă legătura dintre niveluri, nu doar fiecare punct separat.

Programul a oferit și ocazia de a revedea, într-un context mai aplicat, locuri sau companii pe care unii studenți le cunoșteau deja din practica universitară. O participantă care fusese anterior în practică la Rețele Electrice a spus că revenirea în dispecerat i-a permis să afle informații pe care nu apucase să le înțeleagă în perioada de practică. A observat că sistemul SCADA și schemele i s-au părut mult mai complexe, semn că întâlnirea repetată cu realitatea operațională adâncește înțelegerea.

 

O experiență care face vizibilă meseria

Poate cea mai importantă contribuție a programului „Dispecer pentru o zi” este că oferă tinerilor acces la o zonă a energiei fără de care sistemul nu poate funcționa și care este de obicei invizibil. Pentru studenții care au intrat în camerele de comandă, el a devenit un spațiu concret.

Energynomics a fost partener media al programului. Iar prin experiențele tinerilor, am construit și noi o imagine caleidoscopică: curiozitate, impact vizual la intrarea în camera de comandă, înțelegerea complexității prin scheme și ecrane, emoția produsă de avarii sau puneri în funcțiune, respectul pentru dispecerii aflați în tură și o motivație profesională mai clară.