La începutul acestei luni, Comisia Europeană a publicat pe site-ul propriu versiunea preliminară actualizată a Planului Național Integrat pentru Energie și Climă (PNIESC) al României; forma finală a planului actualizat urmează să fie transmisă Comisiei până la 30 iunie 2024. Iată câteva comentarii din partea Juliei Szabo, analist senior la Aurora Energy Research, unul dintre cei mai mari furnizori de analize în domeniul energiei din Europa.

PNIESC este menit să prezinte modalitățile prin care România își propune să abordeze cele 5 dimensiuni ale strategiei EU privind Uniunea Energetică: decarbonizare, eficiență energetică, securitate energetică, piața internă a energiei, cercetare, inovare și competitivitate. Totuși, o condiție prealabilă pentru ratificarea acestui plan este aprobarea unei strategii energetice naționale, ceea ce România nu a făcut încă. Au fost mai multe încercări, din 2016 până în prezent; strategia este așteptată la începutul anului 2024, notează Julia Szabo.

 

Ambiții crescute privind regenerabilele

Versiunea 2020 a PNIESC (PNIESC 2020) din România a fost criticată pentru lipsă de ambiție, întrucât contribuția prevăzută pentru energia regenerabilă (RES) era semnificativ sub ponderea de minim 34% în consumul total în 2030. Potrivit PNIESC 2020, 30,7 % din consumul total ar trebui acoperit de surse regenerabile până în 2030. PNIESC 2020 prevede 5,1 GW în capacități solare instalate (o creștere de 2,3 GW față de nivelul actual) și 5,3 GW în capacități eoliene terestre (o creștere de 3,6 GW față de nivelul actual) până în 2030. Guvernul și-a propus să încurajeze dezvoltarea capacităților RES pe baza mecanismelor de piață și a licitațiilor CfD (contracte pentru diferență), dar fără un plan concret conturat la acea vreme. De asemenea, PNIESC 2020 includea un reactor nuclear suplimentar de 650 MW, pentru anul 2030.

Conform proiectului PNIESC revizuit din 2023 (PNIESC 2023), 36% din consumul total ar trebui acoperit de surse regenerabile până în 2030.

Noul PNIESC este semnificativ mai ambițios, fiind avute în vedere cu 3,2 GW mai mult solar (creștere de 43%, în total 7,3 GW) și 2,3 GW mai mult eolian (creștere de 44%, în total 7,6 GW) până în 2030, față de PNIESC 2020.

 

Scepticism cu privire la obiectivele pentru 2025

Țintele pentru 2025 proiectează o traiectorie rapidă de instalare de capacități de producție regenerabile. Cu toate acestea, „având în vedere ritmul implementărilor din ultimii ani și lentoarea în autorizarea proiectelor, atingerea obiectivelor pentru 2025 este destul de puțin probabilă”, deoarece ar însemna, ca 2,5 GW de capacitate solară și 2 GW de eolian să fie instalați în 2 ani. Ținând cont de mediul legislativ actual, licențierea lentă și netransparentă, precum și profitul potențial limitat al proiectelor SRE din cauza sistemului de impozitare, proiectele SRE comerciale nu sunt atractive. În ceea ce privește acordurile bilaterale de achiziție a energiei electrice (PPA), „PPA-urile ar putea accelera implementarea, dar piața este încă imatură și sunt mai multe obstacole de înfruntat”.

Țintele ar fi mai ușor de atins prin mecanisme de sprijin, dar este puțin probabil ca licitațiile CfD anunțate de România să contribuie la finalizarea unor noi capacități până în 2025. Sunt în pregătire două licitații, prima în 2023 pentru 2 GW și a doua în 2025 pentru 3 GW. Cu toate acestea, prima licitație, care ar fi trebuit să aducă în piață 2 GW (1 GW eolian, 1 GW solar) până în 2026, anunțată că va avea loc în 2023, este întârziată și este puțin probabil să fie finalizată în acest an.

Din motivele menționate mai sus, scenariul de bază al Aurora Energy Research prevede o dezvoltare mai lentă a capacităților SRE în următorii ani.

 

 

Obiective mai realiste pentru 2030

Țintele pentru 2030 sunt ambițioase, dar mai fezabile: România vizează 7,3 GW solar (față de 1,3 GW) și 7,6 GW eolian (față de 3,0 GW). Țintele de capacitate eoliană sunt în conformitate cu proiecția Aurora Energy Research, iar energia solară este cu peste 1 GW mai mare. Aceste ținte ar putea fi atinse dacă sunt instituite noi mecanisme de subvenție, pe lângă schema planificată de 5 GW prin CfD. În caz contrar, pentru a face proiectele din surse regenerabile mai atractive în lipsa subvențiilor, prin PPA-uri sau pe baze strict comerciale, „transparența mediului legislativ trebuie îmbunătățită”.

Planul introduce concepte inovatoare precum parcurile agrisolare, care reprezintă un potențial semnificativ pentru România. Din păcate, din PNIESC 2023 lipsesc descrieri detaliate ale acestor inovații, astfel încât părțile interesate trebuie caute să obțină mai multă claritate cu privire la modul în care ar putea contribui la peisajul energiei regenerabile la nivel național.

În plus, România stabilește un obiectiv de cel puțin 240 MW sau 480 MWh în stocarea în baterii, până în 2025. Recunoscând rolul esențial al bateriilor și al hidrogenului în asigurarea stabilității rețelei, obiectivul de 240 MW este considerat realist, chiar și fără un sprijin semnificativ din partea guvernului.

 

Câteva semne de întrebare legate de proiectele nucleare și gaziere

Până în 2030, obiectivul României este să construiască 462 MW de capacitate instalată în SMR-uri (reactoare modulare mici) și 2,6 GW în CCGT pe bază de gaz natural.

SUA își propun să construiască în România și Cehia primele SMR de fabricație americană din Europa până în 2029, ca parte a „Proiectului Phoenix”. Această inițiativă mai largă urmărește să înlocuiască centralele pe cărbune din Europa Centrală și de Est cu reactoare nucleare modulare mici. Analizele Aurora Energy Research sugerează că un nou proiect nuclear nou la o scară considerabilă, peste 100 MW, ar putea să nu fie fezabil fără sprijin guvernamental continuu și semnificativ. „În prezent, sprijinul dorit nu este încă acolo și, prin urmare, în analiza noastră nu avem în vedere o creștere a capacității nucleare. Acest lucru poate fi revizuit în cazul în care vor apărea scheme de sprijin concrete.”

În ceea ce privește gazele naturale, PNIESC 2023 se așteaptă la 2,6 GW în noi turbine cu ciclu combinat (CCGT) alimentate cu gaz. Marjele scăzute anticipate, cu orele de încărcare completă coborând sub 1.000 de ore pe an până în 2043, ar putea duce la prăbușirea marjelor brute a vânzarea angro. Rentabilitatea CCGT-urilor depinde de susținerea potențială din piața de capacitate și de venituri suplimentare din piețele de servicii auxiliare. Pe termen lung, unele CCGT se pot converti pentru utilizarea hidrogenului, cu un impact asupra orelor de încărcare completă.

 

Evaluare generală

Există, fără îndoială, câteva elemente detaliate și prospective în PNIESC 2023, consideră Julia Szabo, de la Aurora Energy Research. Cu toate acestea, este, de asemenea, clar că este nevoie de multă muncă pentru a produce versiunea finală până în iunie 2024. Lista măsurilor din versiunea finală ar trebui îmbunătățită atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ pentru ca obiectivele pentru 2030 să fie atinse.