România are nevoie de piețe care funcționează, nu de excepții permanente — acesta este mesajul Consiliului Concurenței în contextul OECD. În energie, presiunea rămâne pe prețurile pentru industrie, iar soluțiile țin de interconectare, flexibilitate, stocare și contracte pe termen lung, explică Bogdan Chirițoiu, Președintele Consiliului Concurenței.
Care vor fi principalele direcții în îmbunătățirea mecanismelor de piață după aderarea României la OECD?
Aderarea României la OECD confirmă faptul că economia românească funcționează pe baza unor reguli clare, comparabile cu cele din cele mai dezvoltate state ale lumii. OECD este recunoscută ca un club al economiilor avansate, iar apartenența la această organizație transmite un semnal puternic de stabilitate și seriozitate instituțională. În același timp, acest statut va contribui la consolidarea încrederii investitorilor și a piețelor financiare, ceea ce înseamnă scăderea dobânzilor la care statul, companiile românești și, chiar, populația se împrumută, reducând astfel costurile de finanțare și susținând dezvoltarea economică pe termen lung.
În domeniul concurenței, România nu pornește de la zero. Noi suntem familiarizați cu instrumentele și practicile OECD, având în vedere că suntem membru asociat al Comitetului de Concurență din 2014, după ce anterior, din 2006, am avut statutul de „observator”. Ca urmare, din punctul de vedere al politicii de concurență, aderarea nu presupune o schimbare de direcție, ci consolidarea unui cadru deja aliniat în mare măsură la standardele organizației.
Pentru mecanismele de piață, acest lucru înseamnă mai multă predictibilitate, mai multă concurență reală și mai multă încredere. Investitorii – români și străini – se uită în primul rând la calitatea regulilor, la modul în care acestea sunt aplicate și la coerența politicilor publice. Aderarea la OECD oferă această garanție și creează un cadru favorabil investițiilor pe termen lung.
Diferența este că, odată cu aderarea, aceste principii vor fi reflectate mai clar și mai consecvent în toate politicile publice – de la reglementare și achiziții publice, până la guvernanța întreprinderilor publice și politicile pentru economia digitală.
În final, beneficiul direct pentru economie și pentru consumatori este o piață mai deschisă, mai corectă și mai competitivă, în care regulile sunt aceleași pentru toți, investițiile sunt încurajate, iar creșterea economică este susținută și durabilă.
Cum ar trebui să aibă loc re-liberalizarea pieței gazelor? Cum vede CC un gas release program? Dar actuala propunere a Guvernului de liberalizare treptată?
Noi suntem o autoritate de concurență și, ca urmare, ne dorim ca piețele să funcționeze liber, nereglementat, pe baza mecanismelor cererii și ofertei. Este adevărat, în condiții excepționale, intervențiile administrative pot fi justificate, însă ele nu pot deveni permanente fără a afecta funcționarea normală a piețelor. Noi am făcut o serie de recomandări, încă de la prima liberalizare din iulie 2020, și o parte din ele au fost preluate.
Revenirea la o piață liberă trebuie să aibă loc astfel încât să existe predictibilitate pentru toți actorii din piață. Furnizorii trebuie să identifice cele mai bune surse de achiziție a gazelor naturale și să construiască ofertele pentru consumatorii finali, inclusiv pentru clienții casnici.
În paralel, trebuie să se deruleze campanii ample de informare a consumatorilor referitoare la drepturile și obligațiile acestora, funcționarea pieței, structura facturii și diferența dintre componentele reglementate și cele concurențiale. De asemenea, consumatorii trebuie să știe că au posibilitatea de a schimba furnizorul și cum se derulează acest proces. Este foarte important ca furnizorii să se implice în campaniile de informare, inclusiv prin transmiterea, odată cu factura, a unor informații clare privind redeschiderea pieței și drepturile consumatorilor. Am văzut că ANRE a elaborat reglementări pentru pregătirea liberalizării, la sfârșitul anului trecut, astfel că a emis un ordin care obligă furnizorii de gaze naturale să își informeze clienții, casnici și non-casnici, că actuala schemă de plafonare a prețurilor se încheie. Un consumator informat este un factor esențial de presiune concurențială: compară ofertele, își exercită dreptul de a schimba furnizorul pe baza unor decizii fundamentate.
În același timp, este esențial ca platforma online de schimbare a furnizorului (POSF) să funcționeze optim, astfel încât procesul să fie rapid și lipsit de bariere administrative.
Intrarea unui nou actor pe piața furnizării, respectiv Romgaz, chiar dacă are și calitatea de producător, ar crește presiunea concurențială, așa cum s-a întâmplat în cazul Hidroelectrica pe piața furnizării de energie electrică.
De asemenea, cred că ar trebui introduse unele restricții temporare și proporționale privind retenția clienților, pentru a facilita mobilitatea și concurența efectivă în perioada de tranziție, precum și obligația temporară de a oferi un contract standard, cu clauze unitare și clare care să permită comparația facilă a prețurilor oferite de furnizori. Pentru creșterea predictibilității pentru consumatori și stimularea contractării la termen pe piețele angro am recomandat inclusiv oferirea unui contract cu preț fix pe termen de cel puțin un an.
Lichiditatea pieței angro este esențială pentru stabilirea unor prețuri relevante pentru produsele tranzacționate (lunare, trimestriale, semestriale, anuale). În 2020, Gas Release Program (GRP) a fost un instrument eficient: obligația de tranzacționare impusă producătorilor și furnizorilor a fost înlocuită cu obligația de ofertare pe piețele centralizate, ceea ce a asigurat lichiditate și a contribuit la convergența prețurilor interne cu cele din hub-urile europene, precum CEGH și TTF.
În condițiile de atunci, GRP a fost un mecanism adecvat. Astăzi însă, piața a evoluat: capacitățile de interconectare ale SNT au crescut semnificativ, iar corelarea prețurilor interne cu cele europene este deja o realitate. În plus, anticipăm un impact consistent asupra segmentului angro ale noilor volume de gaze care urmează să intre în piață începând cu 2027.
Care sunt principalele probleme de pe piața energiei electrice? De ce avem prețuri mari, în pofida intrării în piață a noi capacități?
De regulă, prețurile angro ale energiei electrice din România sunt similare cu cele din restul Europei. Volatilitatea de pe piața europeană – legată de prețul gazelor, de certificatele CO₂, de pandemia COVID sau de războiul din Ucraina – se transmite direct și în România. Suntem parte dintr-o piață interconectată și nu putem fi complet izolați de aceste evoluții.
În același timp, este o situație excepțională, din cauza interconectării imperfecte cu restul Uniunii Europene, la granița dintre Ungaria și Austria. În regiunea „Core” — care include Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveția, Austria și nordul Italiei — regulile europene privind utilizarea capacității transfrontaliere nu sunt aplicate integral. Statele membre au obligația de a nu bloca liniile pentru vecini, însă derogări precum cele aplicate în Austria contribuie la menținerea congestiilor și limitează integrarea energiei mai ieftine în perioadele de vârf.
În plus, Ucraina, care era exportator de energie, acum este importator.
Prin urmare, trebuie îmbunătățită conectarea prin Austria și, eventual, să dezvoltăm o alternativă viabilă. O opțiune ar fi dezvoltarea unei conexiuni prin Polonia, care este interconectată cu statele baltice și Germania. O astfel de rută ar reduce riscul ca țările din sud-estul Europei să rămână cu prețuri mai mari decât restul Uniunii.
În acest context, Comisia Europeană pregătește un nou pachet legislativ privind reglementarea interconectărilor între state („European Grids Package”), prin care va consolida mecanismul de monitorizare a investițiilor și va asigura o parte din finanțare pentru unele proiecte.
Pe de altă parte, s-a îmbunătățit cadrul de reglementare. Rezolvarea situației din piața de echilibrare și introducerea avansului pentru toate contractele care se încheie în piața angro de energie reduc riscul de apariție a unor comportamente speculative.
Trebuie să dezvoltăm capacitatea de stocare a energiei (în baterii sau centrale cu pompaj) și să îmbunătățim flexibilitatea rețelei, astfel încât energia produsă ieftin să poată fi păstrată și utilizată în perioadele de consum ridicat, când prețurile cresc.
Pentru consumatorii casnici care au venituri reduse, s-a introdus un mecanism de sprijin, prin care statul acordă un tichet electronic lunar de 50 lei, utilizabil exclusiv pentru achitarea facturilor la curent.
Marea problemă, însă, o reprezintă prețurile mari pentru consumatorii industriali, energointensivi, care asigură locuri de muncă. Avem nevoie de soluții pentru ca marii consumatori industriali să poată avea prețuri mai mici la energie, care să le asigure competitivitatea mai ales față de companiile din afara blocului comunitar. Cred că este important să încurajăm contractele pe termen lung, inclusiv PPA-urile pentru industrie, care pot oferi stabilitate atât producătorilor, cât și marilor consumatori și pot reduce presiunea pe piața spot. Autoritățile de reglementare, atât din energie, cât și din concurență, companiile și legiuitorii trebuie să discute și să ajungă la o formulă prin care marii consumatori să poată primi resurse mai ieftine.
Care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în cadrul Consiliului Concurenței?
Una dintre cele mai mari provocări a fost, poate surprinzător, menținerea stabilității instituționale într-un mediu economic și politic adesea volatil. Nu sunt multe instituții care au reușit să asigure continuitatea activității, fără crize majore, fără schimbări bruște de conducere sau reorganizări radicale. Faptul că am reușit să menținem funcționarea Consiliului Concurenței într-un mod stabil, fără scandaluri și fără sincope majore, a fost o provocare constantă și, în același timp, un rezultat important.
O altă provocare esențială a fost orientarea activității instituției către probleme economice reale, cu impact semnificativ asupra piețelor și consumatorilor. Am urmărit să nu ne limităm la sancționarea formală a unor practici, ci să intervenim în sectoare cu relevanță economică majoră – energie, achiziții publice, sector financiar, retail – acolo unde distorsiunile pot afecta competitivitatea și bunăstarea consumatorilor. Această abordare a presupus consolidarea capacității analitice, maturitate instituțională în gestionarea unor cazuri sensibile și menținerea unui echilibru între aplicarea fermă a legii și asigurarea unui cadru stabil și predictibil pentru mediul de afaceri.
În concluzie, am reușit menținerea independenței Consiliului și consolidarea funcționării la un nivel performant, atât din perspectiva calității analizei economice, cât și a coerenței deciziilor adoptate.
Care sunt principalii indicatori (KPI) îndepliniți în 2025 și urmăriți pentru 2026?
În 2025, principalii indicatori de performanță au vizat, în primul rând, eficiența în detectarea și sancționarea practicilor anticoncurențiale, controlul concentrărilor economice, monitorizarea piețelor, dar și gestionarea ajutoarelor de stat. Indicatorii noștri nu reflectă doar cifre, ci capacitatea instituției de a gestiona eficient provocările și de a consolida funcționarea piețelor într-un context economic complicat.
Am inițiat 14 investigații noi în sectoare relevante pentru economie – de la servicii IT și platforme digitale până la piețe tradiționale – iar 65% dintre acestea vizează posibile înțelegeri de tip cartel. Am finalizat 18 investigații și am aplicat sancțiuni totale de 347,4 milioane lei, majoritatea pentru înțelegeri anticoncurențiale. Trebuie menționat faptul că am instrumentat prima investigație pe piața muncii, un demers cu relevanță majoră pentru mobilitatea forței de muncă și pentru funcționarea corectă a economiei.
Acest rezultat ne-a plasat pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de cazuri finalizate care au vizat posibile încălcări ale articolelor 101 și 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu un total de 9 cazuri. România a fost urmată de Italia, cu 6 cazuri, și de Franța și Germania, cu câte 5 cazuri fiecare.
Am autorizat 119 tranzacții – un record al ultimilor 22 de ani. În cazurile unde a fost necesar, am impus angajamente astfel încât consumatorii să nu fie afectați sau am declanșat investigații pentru a analiza efectele pe termen lung. Acest indicator reflectă dinamica investițională a economiei românești, dar și capacitatea noastră de a evalua rapid și riguros impactul asupra structurii pieței.
Un element esențial pentru noi este calitatea deciziilor: în aproximativ 90% dintre cazurile soluționate definitiv în instanță, hotărârile au fost favorabile autorității, ceea ce confirmă robustețea analizei noastre economice și juridice.
Un alt KPI strategic este monitorizarea piețelor cu impact sistemic – energie, alimente, RCA – și analiza intervențiilor publice, inclusiv în domeniul ajutorului de stat, unde au fost avizate măsuri de peste 50 miliarde lei. Rolul nostru este să ne asigurăm că sprijinul economic este compatibil cu regulile din domeniul concurențial și nu generează distorsiuni permanente.
Per ansamblu, indicatorii din 2025 nu reflectă doar volum de activitate, ci consolidarea unei autorități moderne, cu analiză economică solidă, cu decizii confirmate în instanță și cu un rol activ în modelarea unui mediu concurențial stabil și predictibil.
2026 se anunță un an solicitant, cu investigații și proiecte importante de finalizat. Vom încheia cazul privind comercializarea semințelor de cultură, precum și dosarul de pe piața zahărului, ambele cu relevanță pentru sectorul agroalimentar.
De asemenea, anul acesta estimăm finalizarea unor investigații cu dimensiune europeană, precum cazul Apple, unde România se află printre cele cinci state membre care analizează posibile practici anticoncurențiale pe piața publicității digitale. Un alt dosar relevant este cel privind Sony și piața consolelor de jocuri.
Probabil cel mai important caz al anului va fi însă investigația din sectorul bancar privind ROBOR – primul dosar de această natură. Este un caz sensibil, cu implicații sistemice, care presupune o analiză economică extrem de riguroasă și o evaluare atentă a funcționării pieței.
În zona ajutorului de stat, atenția se concentrează pe planurile de restructurare ale Tarom și ale Complexului Energetic Oltenia.
De asemenea, suntem în dialog permanent cu Comisia Europeană în ceea ce privește modernizarea Unității 1 de la Cernavodă, precum și în demersurile necesare pentru autorizarea ajutorului de stat aferent construcției unităților 3 și 4.
În ansamblu, provocarea anului 2026 va fi să gestionăm aceste dosare complexe cu aceeași rigoare și independență, menținând în același timp stabilitatea și predictibilitatea cadrului concurențial.
_____________________________________________
Interviul a apărut inițial în ediția tipărită a Energynomics Magazine, la sfârșitul lunii martie 2026.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
