Adorian Demeter, Fondator și General Manager Dai-Tech (deținător al mărcii nJoy)
Evoluția stocării, dezvoltarea segmentului prosumatorilor dar și exportul au asigurat o creștere de 39% pentru compania distribuitoare de sisteme dedicate industriei, precum UPS și invertoare, spune Adorian Demeter, Fondator și General Manager, Dai-Tech (deținător al mărcii nJoy). El ne explică și în ce măsură echipamentele asamblate și certifi cate în Europa pot concura cu cele din China.
Care au fost principalele rezultate ale primului semestru al anului 2026? Care sunt țintele pentru întreg 2026?
Prima jumătate a lui 2026 a fost cea mai bună perioadă din istoria recentă a companiei. Am crescut vânzările cu aproximativ 39% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ca reper, 2025 s-a încheiat cu 16,8% peste 2024, iar pe ultimii trei ani cumulat suntem la circa 35%. Practic ne-am dublat ritmul. Creșterea este cross-segment și o considerăm una sănătoasă. Exportul rămâne o componentă importantă, dar aici e nevoie de o precizare ca să nu se înțeleagă greșit. Pe segmentul tradițional, cel de UPS și protecția alimentării cu energie, exportul a ajuns anul acesta la circa 54% din vânzări, față de 49% anul trecut. Acolo suntem cunoscuți și lucrăm de mulți ani pe piețele externe: produsele nJoy se vând astăzi în 16 țări, din Europa până în Caucaz, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Pe partea de soluții solare vindem în principal în România și abia din acest an lucrăm la creșterea exporturilor. E o direcție pe care mizăm, dar suntem la început. Pe zona de produs, pasul important al semestrului a fost intrarea pe Commercial & Industrial (C&I), cu echipamente care merg cu stocare între 64 și 112 kWh, iar în 2027 vom urca și pe capacități mai mari. Pentru noi e o extindere logică: venim din protecția alimentării, unde suntem lideri pe piața din România, și ajungem la sisteme care produc, stochează și gestionează energia. În C&I se întâlnesc cele două competențe. Tot în această perioadă am lansat și seria de UPS RUNA.
Până la finalul anului urmează invertoarele trifazate pe tehnologie low-voltage și două lucruri din zona de alimentare neîntreruptibilă: o generație nouă de UPS pentru uz casnic, cu funcționalități care astăzi nu există în segmentul UPS casnic, și UPS pentru medii industriale, cu capacități de până la 400 kW per rack. Despre ele vom vorbi la momentul lansării.
Ținta pe 2026 este o creștere de cel puțin 35% la nivel de companie.
Care vor fi principalele direcții de creștere ale companiei în perioada următoare?
Avem trei direcții: Commercial & Industrial, stocare și piețele externe. Se vede clar cum piața trece de la sisteme rezidențiale simple către soluții în care producția, stocarea, managementul energiei și continuitatea alimentării vin la pachet. Clientul nu mai cumpără patru lucruri separate.
Despre China: ca aproape toată industria, ne bazăm pe capacități de manufacturare din Asia. Aportul local este însă semnificativ, pentru că specificația produsului, dezvoltarea, testarea și adaptarea la cerințele pieței europene se fac la noi. Pe partea de producție propriu-zisă, foarte puțini jucători din Europa pot spune altceva, indiferent de brandul de pe carcasă. Competiția pe preț și pe randament s-a dat acolo, iar producătorii asiatici au dus costul tehnologiei în jos. E o realitate cunoscută de toată lumea din industrie și greu de contestat.
Ce s-a schimbat este că a apărut o a doua discuție, în paralel cu cea comercială. Invertorul nu mai e un simplu convertor. E un echipament conectat permanent, care se actualizează de la distanță și care vede date operaționale din instalație. Când foarte multe sisteme noi din Europa depind de un număr mic de furnizori, se adună acolo un risc pe care instituțiile europene l-au semnalat deja.
Direcția europeană ni se pare corectă. Întrebarea reală este cum se transformă în criterii. Dacă totul se reduce la țara de asamblare, o să crească niște costuri și cam atât, pentru că riscul nu stă în tabla carcasei. Stă în software, în canalul de actualizare și în locul unde ajung datele. Dacă, în schimb, se cere transparență și auditabilitate pe partea de software, control asupra update-urilor, interoperabilitate și o entitate care răspunde juridic în Uniune, atunci obiectivul chiar se atinge. Spunem aceasta știind că o astfel de tranziție cere adaptare din partea tuturor, inclusiv din partea noastră. Ce putem susține astăzi: suntem o companie europeană și răspundem juridic în UE pentru ce punem pe piață; echipamentele sunt certifi cate TÜV, deci verifi cate de un terț, nu doar declarate de noi; oferim API deschis, ca instalatorul sau clientul să își integreze sistemul în propria platformă de management energetic, fără să rămână blocat într-un ecosistem închis; și avem suport tehnic local, cu oameni care răspund din România. Pentru un client industrial, ultimele două lucruri contează semnifi cativ mai mult decât o fracțiune de procent în plus la o specifi cație sau alta, pentru că atunci când se oprește instalația, acel plus nu-l mai ajută cu nimic. Ce ar ajuta din partea Europei: criterii clare, publicate din timp, și predictibilitate. Nimeni nu investește în capacitate proprie de producție dacă nu știe cum arată regulile peste cinci sau zece ani. Fără aceasta, rămânem la nivel de declarații, iar dependența nu scade, ci doar se scumpește.
Cum au evoluat principalele segmente de piață în 2026?
Piața se maturizează. Numărul prosumatorilor din România a trecut de 330.000, iar puterea lor instalată cumulată a depășit-o pe cea a parcurilor fotovoltaice dispecerizabile. Producția distribuită a ajuns să conteze pentru sistem, nu mai e o nișă.
Un detaliu din aceleași date arată unde merge piața: firmele reprezintă cam o zecime din numărul de prosumatori, dar dețin aproape jumătate din puterea instalată. Creșterea în MW se mută de pe acoperișul casei pe acoperișul halei. De aceea, am intrat pe C&I acum.
În rezidențial s-a schimbat altceva. Omul nu mai întreabă în primul rând de panouri, întreabă de baterie și de cum își controlează consumul. Motivul este economic: energia consumată direct valorează mult mai mult decât cea injectată în rețea, iar diferența s-a mărit. Pe piață, cam un sfert dintre prosumatori au și stocare. La noi, practic toate sistemele hibride pe care le livrăm pleacă cu baterie.
Al treilea element, mai puțin discutat, este trecerea la alocarea capacității de racordare prin licitație, în locul principiului primul venit, primul servit. Racordarea a devenit o resursă limitată. Pentru un client industrial, consecința e directă: soluțiile care nu cer capacitate nouă de rețea, adică autoconsum, stocare, microgrid, devin mult mai atractive. Acolo ne poziționăm.
Care au fost cele mai mari provocări ale anului 2026, din perspectiva dumneavoastră?
Problemele structurale ale pieței se cunosc și țin de decalajul dintre cât de repede se instalează capacități și cât de repede poate rețeaua să le preia. La noi în companie, provocările anului au fost altele.
Prima este ritmul. Venim dintr-o industrie în care un produs trăiește șaptezece ani. În energia solară, ciclul de viață al unui produs este de doi-trei ani. Se schimbă tot: viteza de dezvoltare, testarea, certificarea, felul în care ții stocul. Am investit în tehnologie și în felul în care lucrăm, iar rezultatul e o accelerare clară: în 2026 și în prima parte a lui 2027 aducem în portofoliu șapte familii noi de produse, semnificativ mai multe decât am lansat în alte perioade similare. Nu vorbim despre variante de putere din aceeași serie, ci despre familii distincte, fiecare cu propriul ciclu de dezvoltare, testare și certificare.
A doua este notorietatea. Pe UPS suntem lideri de piață în România. Pe solar suntem încă un nume relativ nou. Ce vedem constant este că discuția se încheie abia după prima instalare. Instalatorul care ne-a montat o dată se întoarce mulțumit și deschis la o colaborare pe termen lung, pentru că produsul își face treaba în teren și are cine să-i răspundă când apare o întrebare. Partea grea e să ajungem la prima instalare. Nu se rezolvă cu o campanie; se rezolvă în timp și cu multă muncă de teren. A treia vine din a doua. O parte din piață alege strict după preț, iar nJoy nu și-a propus niciodată să e lider de preț. Calitatea pe care o punem în produs nu se susține cu cel mai mic preț din piață. Treaba noastră este să facem vizibil costul pe toată durata de viață a sistemului: ce garanție are, cine îl servisează, ce se întâmplă în anul patru când apare o problemă și pe cine suni atunci. E o discuție mai grea decât cea despre preț, dar e corectă față de omul care rămâne cu sistemul acasă sau în hală douăzeci de ani.
Cum vedeți evoluția pieței energetice din România, prin prisma actualei situații?
Criza prin care am trecut nu a fost o criză a regenerabilelor, chiar dacă a fost citită și așa. Seceta a lovit în același timp hidro și nuclearul, două surse pe care ne bazăm structural și care depind amândouă de apă. Nu ne-a lipsit capacitatea de producție. Ne-a lipsit fl exibilitatea.
Deficitul nu a apărut la prânz. A apărut seara.
Cel mai elocvent lucru din toată criza a fost apelul autorităților către consumatori, companii și prosumatori de a reduce voluntar consumul în orele de seară. Este o soluție manuală la o problemă care are deja o soluție automată.
Un sistem cu stocare dimensionat corect face exact acest lucru, fără ca utilizatorul să renunțe la ceva: încarcă bateria când energia e ieftină și abundentă, apoi alimentează consumul seara, în vârf. Dacă o parte dintre cei peste 330.000 de prosumatori ar avea 10-20 kWh de stocare, sistemul ar câștiga în intervalul critic o resursă comparabilă cu o centrală. Distribuită, deja racordată, fără autorizații noi și fără capacitate nouă de rețea.
Ce credem că ne trebuie, în această ordine: Stocare distribuită la consumator. E cea mai rapidă de instalat formă de flexibilitate și singura care nu depinde de o capacitate nouă de racordare.
Semnale de preț corecte. O baterie optimizează ceea ce i se cere. Astăzi i se cere să reducă factura. Cu tarife dinamice și cu flexibilitatea remunerată, aceeași baterie ar lucra și pentru sistem.
Agregare și comunități de energie, pentru ca prosumatorii să devină o resursă de echilibrare. Cadrul de reglementare a început să se deschidă; trebuie dus până la capăt.
Predictibilitate. Mecanismele actuale de compensare sunt garantate pe o perioadă limitată. Nimeni nu bagă bani astăzi într-un sistem care ține douăzeci de ani fără să știe ce urmează după.
Se discută și varianta ca noii prosumatori să fie racordați doar dacă au și o componentă de stocare. Trebuie spus deschis că avem un interes în această discuție, pentru că vindem soluții de stocare, deci poziția noastră se citește în acest amendament. Direcția ni se pare corectă pentru sistem. Dar o obligație introdusă fără mecanism de sprijin și fără perioadă de tranziție scumpește accesul și frânează piața exact când avem cea mai mare nevoie de ea. Stimulentul lucrează mai bine decât constrângerea, mai ales că economia investiției se mută oricum, singură, spre stocare.
România poate trece acum de la statutul de piață care instalează echipamente fotovoltaice la cel de piață care operează un sistem energetic. Diferența nu se vede în megawații instalați, ci în cât din energia produsă ajunge să fie folosită la ora la care sistemul chiar are nevoie de ea.
_____________________________________________
Interviul a apărut și în varianta tipărită a Energynomics Magazine, ediția Q3 2026.
Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.
