Gabriel Avăcăriței
România se află din nou într-un an al deciziilor. Putem vorbi despre minerit, exploatarea hidrocarburilor, integrarea energiilor regenerabile, industria nucleară sau sistemele centralizate de distribuţie a energiei termice. În toate aceste chestiuni, precum şi în altele, vor trebui luate hotărâri şi vor trebui explicate. Nu doar companiilor, în negocieri mai mult sau mai puţin discrete, ci şi publicului larg. Pe lângă impunerea de noi taxe pe infrastructură, pe lângă majorări arbitrare de preţuri la gaze și electricitate, pe lângă încărcarea carburanţilor cu noi accize, oamenii cer autorităţilor justificări raţionale pentru o politică sau alta. Va fi nevoie ca mici comunităţi locale sau categorii mai dispersate, dar tot mai influente, să descopere în guvernanţi şi reglementatori parteneri reali de dialog.
În acelaşi timp şi cu aceeaşi urgenţă se impune că marile şi micile companii din energie să se propună că surse credibile şi constante de informaţie, analiză şi expertiză.
Intrăm într-o epocă a revoluţiilor. Vor fi blânde şi benefice sau violente şi distructive? Vor deschide calea către o renaştere a industriei energetice sau îi vor apropia sfârşitul? Oricum vor fi, ele nu vor fi tăcute. Guvernanţi şi companii, experti şi public larg vor trebui să înveţe să vorbească despre revoluții.
