Cartea „Prosumatorul, de la consumator pasiv la utilizator activ al sistemului energetic” a apărut în 2026 la editura U.T.PRESS din Cluj-Napoca și este semnată de Andrei Ceclan, Mihaela Crețu, Levente Czumbil și Dan Micu. Volumul pornește de la un termen devenit curent în discursul public și îl așază într-o arhitectură mai largă, în care prosumatorul rezidențial, cel public și cel operator economic se întâlnesc cu rețelele, piața, agregatorii, instalatorii și finanțatorii.

Prefața volumului este semnată de Gabriel Avăcăriței, redactor-șef Energynomics. O publicăm integral mai jos, pentru cei care vor să afle, înainte de lectură, ce își propune cartea și cui i se adresează.

Volumul a fost prezentat și în deschiderea evenimentului Liderii tranziției energetice regiunea Nord-Vest, desfășurat pe 27 octombrie 2026 la Cluj-Napoca. Prezentarea, cu ideile-cheie ale cărții, poate fi urmărită în clipul de mai jos, începând cu momentul în care Gabriel Avăcăriței trece la subiect.

Prefață, de Gabriel Avăcăriței

Prosumatorul, de la consumator pasiv la utilizator activ al sistemului energetic, volumul semnat de Andrei Ceclan, Mihaela Crețu, Levente Czumbil și Dan Micu, este o lucrare excelentă de popularizare a unor teme cruciale în tranziția energetică, adesea dificil de explicat.

Cartea prezintă situația actuală a sistemului energetic din România într-o arhitectură conceptuală în care prosumatorul ocupă poziția centrală. Nu ca destinație, însă, ci ca etapă intermediară către utilizatorul activ al sistemului energetic, capabil să înțeleagă și, tot mai mult, să controleze felul în care produce, consumă, stochează sau livrează energie în sistem.

Această schimbare de perspectivă reprezintă una dintre marile calități ale volumului. În discursul public, prosumatorul este prezentat frecvent fie ca salvator, fie ca sursă de dezechilibru, întotdeauna însă ca o figură definitivă a tranziției energetice: consumatorul care și-a instalat panouri fotovoltaice, produce energie și își reduce factura. Autorii arată convingător că instalarea unei surse proprii este doar începutul unei transformări mult mai profunde.

Prosumatorul rămâne conectat la rețea, dependent de funcționarea ei și influențat de regulile pieței, de capacitatea de stocare, de profilul propriu de consum, de semnalele de preț și de limitele infrastructurii locale. Beneficiile individuale nu pot fi separate de starea întregului sistem energetic. Independența, atât de frecvent invocată în mesajele comerciale și politice, este înlocuită de o realitate mai puțin spectaculoasă, dar mult mai utilă: interdependența.

Autorii cunosc în profunzime și exprimă limpede rolurile specifice pe care fiecare parte implicată le-a jucat, le exercită astăzi și le poate avea într-un viitor apropiat. Prosumatorii, operatorii de rețea, furnizorii, agregatorii, instalatorii, administrațiile publice, dezvoltatorii imobiliari, finanțatorii și producătorii de tehnologie apar nu ca personaje izolate, ci ca părți ale aceluiași mecanism.

Volumul este scris cu pasiune și, în general, cu echilibru, deși tușele polemice nu lipsesc. Nici nu ar fi fost firesc să lipsească într-o carte care vorbește despre întârzieri de reglementare, investiții insuficient pregătite, oportunități ratate, infrastructuri vulnerabile și programe publice care au finanțat instalarea tehnologiei fără să pregătească întotdeauna utilizarea ei inteligentă.

Critica îi atinge, discret, pe actorii tradiționali ai sistemului pentru care menținerea fluxurilor și modelelor de afaceri existente poate părea mai confortabilă decât adaptarea la un sistem energetic distribuit și mai activ. Nu sunt menajați însă nici prosumatorii care, după instalarea panourilor, rămân consumatori pasivi, preocupați mai ales de factură și compensare, fără să își adapteze consumul, să folosească datele disponibile sau să își asume responsabilitatea noii poziții în sistem. Nici instalatorii nu sunt menajați atunci când vând iluzia independenței energetice, informează insuficient beneficiarii, promit garanții greu de susținut ori încurajează improvizații și intervenții nepermise în locul unor soluții tehnice durabile.

14 capitole ca hartă mentală

Structura însăși contribuie la educarea cititorului, prin ordonarea informațiilor în capitole dedicate unor noduri cruciale, actori-cheie sau perspective imposibil de ignorat. Anvergura perspectivei este impresionantă, cifrele sunt provocatoare și, de cele mai multe ori, convingătoare, inclusiv atunci când au caracter de estimare sau extrapolare. Pasiunea autorilor este molipsitoare.

O editare mai atentă ar fi putut elimina unele repetiții, discontinuități, inconsecvențe terminologice și treceri bruște între registrul tehnic, cel polemic și cel juridic. Miza, ideile și experiența autorilor sunt însă suficient de puternice încât să treacă dincolo de asemenea imperfecțiuni.

Primele trei capitole sunt dedicate celor trei categorii principale de prosumatori: rezidențial, public și operator economic. Structura paralelă permite cititorului să observe atât asemănările, cât și diferențele dintre ele. Fiecare categorie produce, consumă și livrează energie în rețea, dar o face după profiluri distincte, cu nevoi, resurse și oportunități ușor diferite.

Prosumatorul rezidențial este analizat prin raportare la consumul gospodăriei, autoconsum, stocare, electrificarea încălzirii și mobilității, mentenanță și vulnerabilitatea față de supratensiuni sau întreruperi.

Prosumatorul public este privit prin prisma clădirilor administrației, școlilor, spitalelor și patrimoniului public, unde producția fotovoltaică poate deveni punctul de plecare al unui management energetic integrat. Operatorul economic introduce în ecuație competitivitatea, predictibilitatea costurilor și legătura dintre energie, producție și modele de afaceri.

Repetarea aceleiași structuri, de mai multe ori în aceleași formulări, poate părea, în anumite locuri, supărătoare. Ea are însă o funcție pedagogică evidentă. Cititorul generalist înțelege că aceleași teme, independența energetică, contorizarea, stocarea, securitatea cibernetică, autonomia sau electrificarea, capătă semnificații diferite în funcție de tipul utilizatorului.

Sunt analizați apoi operatorii de rețea, furnizorii, agregatorii, instalatorii, dezvoltatorii imobiliari și organismele de finanțare. Sistemul electroenergetic este tratat distinct, alături de teme precum securitatea cibernetică, reciclarea echipamentelor, riscul de blackout și pregătirea noilor generații de specialiști. Unele dintre aceste secțiuni sunt mai scurte și, pe alocuri, încărcate de observații circumstanțiale. Recomandările sunt însă mereu construite din experiența de teren, contactul direct cu proiectele și instituțiile, studiile tehnice realizate și practica pedagogică.

Chiar și atunci când tonul devine tranșant, cititorul simte că autorii nu privesc sistemul energetic de la distanță, ci din interior, influențați de evoluțiile acestuia dar și cu influență asupra celor care parcurgând cartea vor influența sistemul energetic.

Energie pentru toți

Cartea are meritul de a face inteligibile teme foarte tehnice, fără să le simplifice excesiv, și de a arăta ce înseamnă ele în practică.

Ce înseamnă, în realitate, independența energetică pentru cineva care are panouri fotovoltaice, dar nu le poate folosi atunci când cade rețeaua? Ce se întâmplă atunci când prea mulți prosumatori injectează energie în același timp într-o rețea locală care nu a fost proiectată pentru asemenea fluxuri? Cât valorează energia produsă dacă nu poate fi consumată, stocată sau livrată eficient? Cine controlează miile de invertoare conectate la internet? Ce responsabilități apar odată cu producția proprie?

Volumul explică de ce cel mai valoros kilowatt-oră este, de multe ori, cel consumat direct și de ce stocarea nu trebuie privită doar ca o baterie asociată panourilor, ci ca instrument de flexibilitate. Energia poate fi stocată electric, dar și termic, în apa caldă, în anvelopa clădirii, precum și în activități casnice sau procese tehnologice care pot fi mutate în orele de producție solară.

De aici pornește una dintre ideile cu cel mai mare potențial pentru politicile publice: prosumatorii pot deveni vectori ai electrificării. Electricitatea regenerabilă poate cupla sectoare până acum tratate separat și poate fi convertită în mobilitate, căldură pentru clădiri și sisteme centralizate, hidrogen, produse chimice, procesarea datelor sau energie utilizată în producția de alimente. Conceptele Power to Mobility, Power to District Heating, Power to Hydrogen, Power to Chemicals, Power to Data și Power to Food descriu, dincolo de acronime, mai multe căi prin care excedentul de energie poate fi valorificat în economie. Miza nu este doar creșterea consumului de electricitate, ci mutarea lui în momentele în care energia este disponibilă, ieftină și produsă cu emisii reduse.

Panourile fotovoltaice stimulează utilizarea pompelor de căldură, a vehiculelor electrice, a echipamentelor electrice și a sistemelor de management energetic. În industrie, aceeași logică poate însemna prese electrice în locul celor cu abur, pompe de căldură care valorifică energia reziduală, cuptoare și uscătoare electrice, generatoare electrice de abur sau electrificarea manipulării mărfurilor. Tranziția nu mai este descrisă doar prin marile centrale și investițiile industriale, ci și printr-o schimbare produsă la firul ierbii, consumator cu consumator, clădire cu clădire și comunitate cu comunitate.

Cartea invocă în mod repetat comunitățile de energie, una dintre cele mai promițătoare, dar și cele mai întârziate construcții ale tranziției energetice din România. Producția, consumul și stocarea nu mai sunt optimizate doar la nivelul unei gospodării sau al unei clădiri, ci la nivelul unui grup de utilizatori care pot împărți beneficiile și responsabilitățile.

Aici se află și trecerea de la soluția individuală la cea colectivă. O școală poate produce energie în perioadele în care consumă puțin. O clădire administrativă poate avea un alt profil de sarcină. Un consumator vulnerabil poate avea nevoie de sprijin. O comunitate de energie poate crea legătura dintre ele, dacă legislația, contorizarea și piața permit acest lucru.

Public țintă și miză asumată

Este completă cartea? Nu, după cum niciun volum individual nu poate fi. Lipsesc considerații despre proiectele utility-scale și despre marii investitori și deținători de active de generare. Rețelele de transport și distribuție a gazelor naturale primesc puțină atenție, în contextul electrificării. Infrastructura de alimentare cu carburanți și rețelele de încărcare a vehiculelor electrice, deși relevante pentru prezentul și viitorul sistemului energetic, rămân în afara cadrului principal.

Absența lor nu reduce însă forța argumentației, pentru că volumul și-a ales deliberat un punct central de observație: prosumatorul. Toate celelalte teme sunt urmărite în măsura în care se intersectează cu apariția, funcționarea și evoluția acestuia. Ar fi nedrept să judecăm cartea după ceea ce nu face, de vreme ce și-a propus altceva, și nu după ceea ce face cu brio, în linie cu propria miză.

Cartea nu se propune drept o enciclopedie a sistemului energetic și nici o monografie academică. Este un volum de popularizare, în sensul cel mai bun al termenului: ordonează teme complexe, explică mecanisme, introduce concepte clarificatoare, pune întrebări și îi ajută pe cititori să înțeleagă consecințele unor decizii tehnice sau administrative.

Publicul natural al cărții este mai larg decât ar putea sugera titlul. Prosumatorii actuali și viitori vor înțelege mai bine tehnologia pe care o dețin. Primarii și administratorii de patrimoniu public vor descoperi că instalarea panourilor nu este suficientă fără monitorizare, mentenanță și management energetic. Parlamentarii, reglementatorii și funcționarii publici vor găsi teme care solicită intervenții rapide și bine țintite. Operatorii de rețea și furnizorii vor regăsi atât oportunități, cât și tensiuni care nu mai pot fi ignorate.

Cartea prezintă scenarii posibile, inclusiv câteva distopice sau catastrofice. Riscul unor atacuri cibernetice asupra echipamentelor conectate la internet, oprirea simultană a unui număr mare de invertoare, instabilitatea rețelei sau dificultatea funcționării în regim insularizat sunt expuse uneori în tușe puternice. De fiecare dată, accentul cade pe acțiunile concrete la dispoziție pentru fiecare dintre noi, indivizi, companii și instituții.

Prosumatorul nu trebuie încurajat să se considere separat de sistem. El trebuie ajutat să devină o parte mai inteligentă și mai responsabilă a acestuia. Rețeaua nu este adversarul prosumatorului, iar prosumatorul nu este o problemă care trebuie limitată. Relația dintre ei trebuie proiectată și administrată astfel încât beneficiile producerii distribuite să fie folosite fără a transfera costuri și riscuri asupra celorlalți utilizatori.

Capitolul final reia sintetic marile idei și le așază în conturul unei emoții pozitive, deopotrivă gravă și tonică. Tranziția energetică nu va fi simplă, iar tehnologia nu poate rezolva singură toate problemele sistemului energetic. Nici destinația nu este dinainte stabilită, ca succes sau dezastru.

Volumul ne arată însă că există soluții și că, prin deciziile noastre, fiecare dintre noi poate contribui la un sistem energetic solid și eficient, caracterizat prin solidaritate, nu printr-o iluzorie independență anarhică. Parafrazându-l pe Nietzsche, o carte bună este o carte care ne face fertili: produce idei, întrebări și inițiative noi.

În spatele acestei constatări se află și ideea că o carte este atât de bună pe cât de buni sunt cititorii ei. Cartea poate ordona informația, poate explica și poate provoca. De la cititori trebuie să vină însă întrebările suplimentare, deciziile, proiectele și schimbările de comportament.

Prosumatorul este o asemenea carte. Nu doar descrie o transformare în curs, ci creează premisele pentru a o înțelege și pentru a participa mai inteligent la ea.

Vă invit să o citiți și, ajunși la ultima pagină, să răspundeți la întrebarea: am citit o carte cu impact? Eu răspund pentru mine: Da!