Acasă » Termo » Minerit » Viitorul mineritului românesc nu poate fi decât transparent

Viitorul mineritului românesc nu poate fi decât transparent

16 decembrie 2013
Analize
Gabriel Avăcăriței

###author###

De peste 15 de ani, România renunță la exploatări miniere, înainte ca zăcămintele să fie complet valorificate. Sunt aproape 550 de mine închise din 1998 până astăzi, iar în locul lor nu apare nimic. Între timp, amplasamentele se degradează, iar personalul necesar, deși calificat, este tot mai îmbătrânit. Mai mult, zonele lipsite de activitate economică sunt tot mai depopulate. Măcar în câteva sectoare, creșterea prețurilor la materii prime a readus investitori interesați să-și asume riscuri, contribuind cu tehnologie nouă și cu finanțare. Aceștia descoperă însă că legislația nu permite redeschiderea minelor închise, iar rezistența publicului în fața unor proiecte noi este aparent imposibil de depășit.

O nouă lege își caută drum prin Parlament

Cel puțin patru proiecte legislative au ajuns pe mesele parlamentarilor cu ambiția de a rezolva măcar în parte blocajul din industria minieră. Nicolae Turdean este unul dintre promotorii formulei cu cele mai mari șanse de a fi adoptată. Din poziția de consilier personal al ministrului Economiei, Nicolae Turdean estimează că Legea Minelor ar putea fi modificată până în luna ianuarie a anului 2014, pentru a fi aplicată începând din primăvară. “În februarie [2013] am solicitat premierului înființarea unei comisii interministeriale pentru amendarea Legii Minelor. A trecut de câteva comisii și se află acum pentru discuții în Senat. La începutul anului 2014 sperăm să avem legea funcțională”, spune Turdean.

Ținta principală? Repornirea activității miniere, prin redeschiderea minelor abandonate începând din 1998. Sau măcar a unora dintre ele.

Analiza de oportunitate va reveni pieței

Interesul pentru revigorarea mineritului românesc a apărut din afara țării. “Foarte multe companii din afară au venit și au zis: ‘Aș vrea să redeschid perimetrul acela, aș vrea să preiau compania aceasta!’”

Exemplul oferit de Nicolae Turdean este Remin Baia Mare. La primele eforturi de due dilligence, au răspuns șapte firme.”Investitori interesaţi de activele Remin Baia Mare sunt African Consolidated Resources Ltd Africa de Sud, prin oficialii din România, Romaltyn Baia Mare, Metals Finance Europe Ltd”, preciza în mai Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Compania Remin Baia Mare a avut la un moment dat până la 30.000 de angajați, dar şi-a întrerupt defintiv activitatea în 2006, iar din 2009 se află în insolvenţă.

“Închizând perimetrele, trei sferturi din rezervele României sunt blocate”, subliniază Nicolae Turdean. În opinia sa, trei sunt argumentele care permit redeschiderea minelor: 1. creșterea prețurilor la materii prime pe piața internațională, 2. îmbunătățirea tehnologiilor care face posibilă astăzi exploatarea eficientă a unor zăcăminte anterior considerate prea sărace și 3. un management orientat spre profit, în comparație cu administrarea anterioară. Pentru zeci de ani, eficiența individuală a unei mine a fost mai puțin importantă decât planul de ansamblu al economiei, iar considerentele sociale au fost covârșitoare în deciziile financiare.

Cărbunele are nevoie de ajutor

Unele amplasamente ar putea fi redeschise imediat, pentru că au fost corect conservate și au nevoie doar de un plan de afaceri și un fond de lucru. “Toți investitorii care au venit, au venit pentru Baia Mare și Deva. Lumea vrea neferoase”, spune Turdean. “Baia Mare are patru perimetre care se pot deschide imediat, iar Deva are două asemenea perimetre. În plus, sunt iazurile de decantare, care pot trece la exploatare.”

Nicolae Turdean observă că nu toate minele închise au aceleași perspective de a reveni în exploatare. Există mine care obligă la investiții pentru repornirea activității (clădiri administrative, echipamente etc), în vreme ce o a treia categorie reunește minele care trebuie regândite total. Pentru acestea e nevoie de acordarea unor noi licențe de explorare și de reluarea, aproape de la zero, a tuturor procedurilor.

La cărbune, marea problemă este dependența de purtătorul de energie unic

Pentru minele de cărbuni, perspectivele sunt mai sumbre. În lipsa unei piețe reale pentru cărbunii extrași, Complexul Energetic Hunedoara (CEH) are o situație dramatică: costurile interne sunt mai mari decât ceea ce poate obține pe bursa de electricitate a OPCOM. “Pentru CEH, trebuie încurajată producția de energie din resurse regenerabile; microhidrocentrale, eoliene, solare, orice care să aducă certificate verzi, pentru a rezolva și problema poluării”, apreciază Turdean.

A fost o eroare să organizăm sistemul energetic pe criteriul sursei unice de purtător de energie, constată Nicolae Turdean, care admite că e o observație ușor de făcut acum, când acest model de organizare își vădește limitele. Situația este dificilă și pentru un colos precum Complexul Energetic Oltenia. “Nu pentru că n-ar avea randamente sau că n-ar fi rentabil, ci pentru că piața în care activează acționează cu foarte mare întârziere, la încasări de exemplu.”

Aurul este viitorul mineritului

Aurul și neferoasele României atrag investitorii în cea mai mare măsură. Chiar dacă protestele față de proiectul Roșia Montană au descurajat companii care își exprimaseră interesul față de perimetre din zonă.

Oarecum neașteptate ca amploare, protestele au fost provocate de lansarea intempestivă în Parlament a unui nou proiect legislativ, elaborat în Guvern, având ca obiectiv impulsionarea proiectului aurifer de la Roșia Montană.

A fost doar ultima dintre “gafele de policy making” ale autorităților, așa cum le numesc într-o analiză experții de la EFOR.

Gafele de lobby ale partenerului privat din afacere, plus cele de policy making ale cabinetului, au decredibilizat această întreprindere.

EITI – soluția pe termen lung

Singura soluție pe termen lung, crede Nicolae Turdean, este ca România să adere la grupul EITI – o inițiativă pentru transparența în industrie, lansată de Banca Mondială (BM). “Orice decizie de la nivel de solicitare, negociere, contractare, derulare, plată se face transparent și pe față”, explică Nicolae Turdean, care a lucrat mai mulți ani în proiectul BM. România a reușit până acum doar să introducă noțiunea de facilitator public – o persoană care ține la curent comunitatea cu tot ce se întâmplă în proiectul respectiv și preia de la comunitate toate doleanțele, pentru a le duce la proiectant sau la dirigintele de șantier. Deja, în România, în peste 20 de proiecte miniere s-a funcționat cu facilitator, iar avantajele sunt evidente:

EITI

1. Crește transparența, pentru că toată lumea știe ce se întâmplă, iar orice comentariu negativ ajunge la beneficiar, care ia măsuri.

2. Toate veniturile din activitatea respectivă sunt puse pe masă (taxe, impozite, redevenţe, dividende încasate de stat etc). În plus, modificarea legii minelor prevede ca, la proiectele de importanță locală, veniturile să rămână în comunitate, iar pentru proiectele de importanță națională, o parte din venituri să revină la comunitate.

3. Oricine poate interveni în mod direct în proces; mai ales că ONG-urile interesate de un proiect sau altul își pot asuma această poziție de facilitator public.

“Dacă România va adera la principiile EITI, industria noastră minieră va porni pe cu totul alte coordonate”, crede Nicolae Turdean.

“Vei ști când un proiect e destinat să moară din fașă și nici nu are rost să încerci să-l pornești, vei ști, din start, când un proiect este accceptat parțial și vei ști care sunt pârghiile pentru a-l face complet acceptabil”, conchide Nicolae Turdean.

Autor: Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al energynomics.ro din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare energynomics.ro: site-ul, revista, emisiunea TV și evenimentele proprii.

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *