Hidrogenul verde rămâne o resursă scumpă, iar infrastructura trebuie construită prin investiții majore, fapt pentru care este de înțeles de ce România a decis să taie ținta obligatorie de 5,5% pentru hidrogen verde în transporturi la un nivel de minimum 1%, ne-au declarat specialiști în domeniu. Asta ar putea îndepărta, însă, mare parte din investitori, spun alte surse.
Investițiile angajate în hidrogen curat au depășit acum 110 miliarde de dolari, făcând din acest sector cea mai rapidă tehnologie de energie curată în creștere din toate timpurile.
”Este dificil pentru mine să prevăd alte investiții în sectorul hidrogenului care nu au fost deja angajate în România dacă obiectivele legii hidrogenului sunt reduse la nivelul la care au fost puse în consultare publică, semnalele politice fiind pur și simplu insuficiente pentru a demonstra existența unei piețe considerabile și stabile pentru hidrogenul verde, care să justifice investiții considerabile adiționale în țară”, susține unul din specialiștii contactați de Energynomics.
”În opinia mea, cel mai mare pericol pentru România este instabilitatea politicilor. Am observat cu mare îngrijorare că obligațiile prevăzute în Legea Hidrogenului din 2023 au fost puse sub semnul întrebării de o propunere a Ministerului Energiei de modificare a legii, cu un obiectiv mult mai scăzut pentru furnizarea de hidrogen în România. Ca investitor, instabilitatea politicilor reprezintă un mare risc care este tratat cu mare atenție. O ajustare descendentă a obligațiilor, la doar 2 ani de la adoptare, ar afecta serios impulsul care se construiește în România în acest moment. Dincolo de acestea, sunt, desigur multe de făcut, în special în ceea ce privește asigurarea proceselor corecte de certificare, construirea sistemului de comercializare a certificatelor de furnizare de hidrogen, regulile și reglementările tehnice, dar acestea sunt secundare și am încredere că se vor dezvolta în cele din urmă dacă piața va fi creată, prin Legea Hidrogenului sau prin o transpunere a Directivei privind Energiile Regenerabile care să respecte legislația existentă în România”, spune sursa citată.
”România ar trebui să respecte legea adoptată în 2023 și să creeze sistemul de certificare, conformitate și verificare și, bineînțeles, de comercializare a certificărilor. Acest lucru va permite industriei să își construiască capacitatea de generare a hidrogenului și să demonstreze că obiectivele sunt îndeplinite”, adaugă sursa citată.
Prin Directiva RED III, statele membre, inclusiv România, sunt obligate să introducă hidrogen curat în industrie și transport. Până în 2030, aproape jumătate din hidrogenul industrial trebuie să fie verde. Transportul greu are și el ținte: cel puțin 5,5% din consumul final de energie să provină din hidrogen sau combustibili sintetici, coborâți acum la minimum 1%.
”Miza pentru România este uriașă: decarbonizarea, stocarea energiei din vânt și soare care acum se pierde, miliarde de euro și un loc pe harta energetică europeană… România produce deja 200.000 de tone de hidrogen pe an, dar aproape tot este „gri”, obținut din gaze. Hidrogen ieftin, dar poluant, utilizat aproape exclusiv în industria chimică. Planul oficial vizează o schimbare de direcție”, susțin oficialii Asociației Energia Inteligentă (AEI).
”Problema este infrastructura: nu există conducte, stații de alimentare sau scheme de sprijin dedicate. Legea 237/2023 oferă doar un cadru general. Fără norme clare și stimulente financiare, proiectele riscă să rămână blocate”, spune AEI.
Tranziția spre hidrogen verde a început, dar timid. România are doar câteva proiecte notabile: Ro-HydroHub de la Râmnicu Vâlcea (140 mil. euro din PNRR), instalația OMV Petrom de 20 MW de la Petrobrazi și o unitate urbană de 2,5 MW la Cluj. În paralel, Delgaz Grid testează amestecul de hidrogen cu gaz natural în rețelele de distribuție, pentru a verifica siguranța utilizării în centrale și aparate casnice.
Nu toate proiectele au mers bine. Trenurile pe hidrogen, proiect de 360 mil. euro, au fost anulate după trei licitații eșuate. Fondurile au fost redirecționate către infrastructură rutieră, se mai arată într-o analiză AEI.
