Pentru companiile mari consumatoare de energie din România, contractele de tip Power Purchase Agreement (PPA) au devenit o soluție atractivă pentru a-și proteja operațiunile de volatilitatea pieței de electricitate, pentru a respecta angajamentele ESG și pentru a-și asigura prețuri competitive pe termen lung. În aparență, modelul este simplu: o companie cumpără energie verde direct de la un producător, la un preț fix, pe o perioadă de 10–15 ani, cu Garanții de Origine (GO) incluse pentru a demonstra contribuția la decarbonizare. În realitate, însă, în spatele acestei simplități se ascunde o rețea complexă de riscuri contractuale și financiare, care trebuie înțelese în profunzime de orice director financiar înainte de semnare.

Rezolv Energy a acumulat o experiență solidă în structurarea acestor contracte în Europa Centrală și de Est, oferind recomandări din ce în ce mai relevante pentru companiile românești. De la riscuri legate de costuri și contrapărți până la rigiditatea contractuală și costurile ascunse de echilibrare, PPAs nu sunt contracte fără riscuri. Totuși, atunci când sunt structurate corect și semnate cu o înțelegere realistă a implicațiilor pe termen lung, ele pot aduce beneficii semnificative.

Prețul fix și iluzia stabilității

Unul dintre principalele argumente de vânzare ale unui PPA corporativ este promisiunea unui preț fix. Pentru directorii financiari care caută stabilitate în costurile de energie, acest lucru este extrem de atractiv — mai ales după creșterile dramatice din timpul crizei gazelor naturale din 2022. Totuși, termenul „fix” poate fi înșelător.

Piața de energie rămâne prin definiție volatilă, iar dacă prețurile spot scad semnificativ sub nivelul convenit în contract, compania cumpărătoare riscă să plătească prea mult pentru electricitate. După cum a subliniat Milan Kamaryt, PPA Origination Lead la Rezolv Energy: „Un PPA nu este întotdeauna cea mai ieftină opțiune la fiecare moment, însă valoarea sa principală stă în predictibilitate și în protecția împotriva riscurilor, nu în urmărirea celui mai mic preț.”

Pentru a se proteja, tot mai multe PPAs moderne includ mecanisme de tip „price collar” (stabilirea unui preț minim și maxim) sau formule de preț indexat la piață, care urmăresc tendințele spot fără a compromite stabilitatea pe termen lung. Un preț fix rigid, fără aceste elemente de flexibilitate, poate genera pierderi de oportunitate pe durata contractului.

Riscul de volum și pericolul supra-contractării

Un alt risc financiar, mai puțin vizibil dar la fel de important, ține de previzionarea consumului. Spre deosebire de contractele clasice de furnizare, PPAs obligă cumpărătorul să se angajeze la achiziția unei cantități fixe de energie în fiecare an. Dacă producția sau cererea scade — din motive tehnologice, economice sau de piață — compania poate fi nevoită să revândă energia excedentară pe piața spot, de regulă în pierdere.

Acesta a fost unul dintre subiectele discutate în contextul contractului dintre Rezolv Energy și Bekaert. Deși Bekaert este un consumator industrial stabil și de mare volum, contractul acoperă doar 80% din consumul anual estimat. Motivul: managementul riscului. Așa cum a explicat Kamaryt, „Cumpărătorii ar trebui să evite supra-contractarea. Fluctuațiile pieței și schimbările neașteptate în producție pot duce la surplus de energie, care trebuie revândut pe piața spot la prețuri imprevizibile.”

Prin urmare, CFO-ul trebuie să se asigure că echipa de achiziții elaborează modele de consum realiste — nu doar bazate pe istoricul trecut, ci și pe schimbările anticipate în mixul de produse, electrificare și măsuri de eficiență energetică.

Riscurile de rețea și costurile de echilibrare

O altă categorie de risc adesea trecută cu vederea în modelele financiare este curtailment-ul rețelei — situația în care operatorul de transport (TSO) limitează producția de energie regenerabilă din cauza congestiilor sau problemelor de stabilitate a sistemului. Aceasta afectează direct volumul livrat printr-un PPA și ridică o întrebare esențială: cine suportă pierderea?

De cele mai multe ori, dezvoltatorii evită să își asume integral acest risc. După cum explică Marc Fevre, consilier juridic în cadrul Rezolv Energy, „PPAs sunt contracte complexe, pe termen lung, care trebuie să prevadă clar alocarea riscurilor legate de rețea. Dacă apare o limitare de producție, acordul trebuie să stabilească cine suportă pierderea de venit sau cum se compensează.”

La fel de importante sunt și costurile de dezechilibru, care apar atunci când producția efectivă nu corespunde prognozelor. Dacă serviciile de echilibrare nu sunt incluse în PPA sau contractate separat, cumpărătorul poate fi expus la penalități de piață.

Garanții financiare și impactul asupra bilanțului

Un PPA nu este doar un contract de energie — este un angajament financiar pe termen lung. În multe cazuri, părțile trebuie să furnizeze garanții de credit pentru a-și asigura obligațiile. Pentru companiile românești fără rating de credit investițional, aceasta poate însemna furnizarea unei garanții bancare, a unei scrisori de credit sau a unei garanții din partea companiei-mamă.

Aceste instrumente pot afecta bilanțul și capacitatea de îndatorare a firmei, întrucât sunt înregistrate ca obligații pe termen lung. În același timp, și dezvoltatorii trebuie să ofere garanții că proiectul va fi finalizat la timp și va livra energia convenită. După cum subliniază Marc Fevre: „Pentru că PPAs se întind pe 10 până la 15 ani, ambele părți trebuie să furnizeze garanții financiare care să demonstreze că își pot respecta angajamentele.”

Pentru CFO, este esențial să analizeze impactul acestor cerințe asupra lichidității, gradului de îndatorare și respectării convențiilor bancare existente.

Clauze de reglementare și forță majoră

Având în vedere durata lungă a contractelor PPA, cadrul de reglementare se poate modifica semnificativ — influențând taxele, tarifele de rețea, prețul certificatelor de carbon sau valoarea Garanțiilor de Origine. Contractele bine structurate includ clauze de schimbare a reglementărilor, care permit renegocierea sau compensarea în astfel de situații. În absența lor, cumpărătorul riscă să rămână blocat într-un acord care nu mai reflectă realitățile pieței.

De asemenea, clauzele de forță majoră — care acoperă războaie, dezastre naturale sau disfuncționalități majore ale rețelei — trebuie analizate atent, pentru a evita formulări prea vagi sau favorabile exclusiv dezvoltatorului. Echipa juridică a Rezolv Energy recomandă ca PPAs să fie tratate ca parteneriate negociate, nu ca simple contracte-standard. Fiecare risc trebuie identificat, cuantificat și adresat prin termeni clari și soluții aplicabile.

În ciuda acestor provocări, interesul pentru PPAs continuă să crească — și pe bună dreptate. Atunci când sunt proiectate corect, ele oferă companiilor o oportunitate unică de a-și asigura stabilitatea energetică pe termen lung, de a reduce expunerea la volatilitatea pieței și de a demonstra o performanță ESG autentică. Însă un PPA reușit cere mai mult decât entuziasm sau ambiție de sustenabilitate. Este nevoie de aliniere între departamente, de analiză riguroasă și de o înțelegere clară a implicațiilor financiare

CFO-ul devine astfel un actor central — nu doar gardian al riscului, ci arhitect al strategiei energetice a companiei. Cu parteneri precum Rezolv Energy și consultanți precum PwC, companiile românești pot intra în negocierile pentru PPAs cu ochii deschiși, cu riscurile sub control și cu obiectivele pe termen lung bine definite.