Vitaliy Daviy

CEO al IB Centre, co-președinte al CISOLAR 2024 București

Co-fondatorul și primul președinte al Asociației pentru Energie Regenerabilă din Ucraina

 

În prezent, România este una dintre cele mai promițătoare piețe pentru energia regenerabilă din Europa. O serie de actori internaționali au planificat sau au demarat deja proiecte la scară largă în segmentele energiei solare și eoliene, precum și în domeniul stocării energiei. Portofoliile multor jucători au depășit deja o capacitate totală de 1 GW. În special, s-a înregistrat un salt uriaș în domeniul energiei solare.

Cu toate acestea, în cursa pentru capacități fără precedent, nu trebuie să se uite de crearea de valoare adăugată în interiorul țării. Mai devreme sau mai târziu, planurile de construire, în concordanță cu capacitățile sistemului energetic românesc, vor fi realizate, iar perioada de boom se va transforma brusc într-un declin al pieței, cu toate consecințele negative aferente pentru majoritatea participanților.

Am văzut deja acest lucru în mai multe țări europene și chiar în California – centrul dezvoltării energiei regenerabile în SUA. În special, după 1 aprilie 2023, când au intrat în vigoare noile reguli de contorizare netă în California, aproximativ 80% dintre companiile din segmentul energiei solare fie au dat faliment, fie au fost în pragul falimentului.

Beneficiarii finali ai unor astfel de schimbări pe piață vor fi doar marile companii producătoare. Nu vreau să spun că acest lucru este rău. Este doar un proces natural de piață.

Cu toate acestea, dacă guvernul este interesat de dezvoltarea extinsă a industriei, ar trebui să acorde atenție și industriei conexe. Pe calea către o tranziție ecologică, acest lucru are o importanță strategică imensă: reducerea dependenței de echipamentele importate.

De asemenea, nu trebuie să uităm de potențiala creare a zeci de mii de noi locuri de muncă. Mai ales că România are o serie de avantaje geografice, economice și de resurse în comparație cu multe țări europene.

Știrile recente privind proiectele comune dintre România și Azerbaidjan în sectorul energetic sunt o confirmare a acestui lucru. Sunt convins că realizarea terminalelor de gaz și instalarea de cabluri pe fundul Mării Negre pentru vânzarea de electricitate verde azeră către Europa este doar începutul.

De asemenea, este logică construirea de noi facilități de depozitare a gazelor în România, pe care alte națiuni, precum Ucraina, le-ar putea folosi pentru a-și externaliza capacitatea de stocare, după ce infrastructura sa de gaze a devenit o țintă principală a atacurilor cu rachete rusești în martie.

Dar să ne întoarcem la energia regenerabilă. Anul trecut, doi mari producători internaționali de echipamente pentru energie regenerabilă, germanii de la AE Solar și americanii de la Enphase Energy, au anunțat planurile de a începe producția în România.

Grație unui parteneriat cu gigantul de producție externalizată Flex (compania are și ea sediul în California), Enphase Energy a început producția de microinvertoare în al doilea trimestru al anului 2023 la fabrica sa din Timișoara.

Proiectul AE Solar, în valoare de 1 miliard de euro, se află încă în faza de proiectare. Compania a depus anul trecut o cerere de finanțare de 15 milioane de euro în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (parte a Facilității de redresare și reziliență a Uniunii Europene).

În plus, Attila Keresztes, un om de afaceri maghiar, a fondat Sunflower Hundred, care a aplicat pentru un grant de 20 de milioane de euro pentru a construi o fabrică de module solare în România (la Turnu Măgurele).

O altă companie cu fondatori maghiari, Profiton, a solicitat 24,5 milioane de euro pentru o fabrică de producție și comercializare de module solare la Târgu Secuiesc (Transilvania).

Mai mulți producători asiatici de invertoare au confirmat, în cadrul discuțiilor noastre private, că sunt interesați să își localizeze producția în România. Se așteaptă ca până la sfârșitul anului 2024 să apară vești despre noi proiecte.

Vă reamintesc că, în cadrul PNNR, România are la dispoziție 200 de milioane de euro pentru proiecte de producție și prelucrare a modulelor solare și a celulelor de baterii. Obiectivul este atingerea unei capacități anuale de 200 MW pentru echipamente de energie solară și 2 GW pentru baterii până la sfârșitul anului 2025. Este mult sau puțin? Este aproape nimic.

S-ar putea să mă întrebați: cum poți concura cu producătorii de astfel de echipamente din Asia? Nu trebuie să concurăm cu ei, pentru că nu mai are sens. Companiile asiatice investesc în resurse de producție, cercetare și dezvoltare care sunt pur și simplu indisponibile pentru companiile europene din cauza anvergurii economice diferite.

În plus, vreau să subliniez faptul că, practic, toate capacitățile de prelucrare a materialelor de pământuri rare utilizate în energia regenerabilă sunt situate în China.

Cel mai bun mod de a coopera este să creăm cele mai favorabile condiții pentru cooperare și localizarea producției în România.

În prezent, mai multe asociații industriale europene propun introducerea unei așa-numite componente locale pentru proiectele de energie regenerabilă din UE: beneficii economice rezultate din utilizarea de echipamente locale. Cu toate acestea, se așteaptă ca acest sistem să fie voluntar pentru companii.

România are cinci zone economice libere: Zona Liberă Curtici-Arad (Curtici), Administrația Zonei Libere Brăila (Brăila), Zona Liberă Galați (Dunărea), Zona Liberă Giurgiu (Giurgiu), Administrația Zonei Libere Sulina (Dunărea). Aceste structuri economice speciale oferă în general condiții destul de atractive pentru companiile industriale și comerciale, dar în discuțiile cu colegii mei români am auzit adesea cuvântul „birocrație” ca fiind principalul obstacol în calea dezvoltării active a proiectelor.

Într-adevăr, această problemă nu este specifică doar României. În multe țări europene, inițiativele excelente se împotmolesc adesea din cauza unui sistem legislativ inert.

Companiile și investitorii merg acolo unde există nu numai resurse și reguli clare ale jocului, ci și un sistem de autorizare simplificat la maximum. Dacă această problemă va fi abordată în mod eficient în România, țara va deveni rapid principalul centru de producție și transport pentru industria energetică din regiunea Europei Centrale și de Est.