Forumul România Eficientă 2025 a fost, dincolo de expunere de cifrelor și de principii aliniate la directivele europene, un exercițiu de realism. Nu tehnologiile lipsesc, nici banii – ci punțile între intenție și execuție. În centrul acestui decalaj perpetuu se află un actor-cheie invocat în multiple intervenții și reglementări, dar prea puțin operaționalizat: ghișeul unic (One-Stop-Shop). O idee bună, aproape inexistentă în realitatea din teren.
Concepute ca centre locale de consiliere tehnică, financiară și socială, acestea ar trebui să devină creierul și brațul logistic al renovării energetice. În realitate, multe dintre ele sunt doar prelungiri birocratice ale unor direcții județene suprasolicitate, unde funcționari fără instrucție adecvată lucrează mai degrabă formal, decât efectiv. Rolul lor se limitează adesea la procesarea documentației pentru investiții standardizate pentru a bifa obligații impuse prin PNRR. Din viziunea integrată, promovată în documente europene și transpusă în legislație românească, rămâne prea puțin.
De ce nu funcționează? Pentru că un One-Stop-Shop nu poate fi doar un ghișeu de avizare, ci trebuie să funcționeze ca un canal de informare, educare și încredere între cetățeanul beneficiar și autoritatea responsabilă cu facilitarea tranziției energetice. Asta înseamnă personal calificat care să explice, să simplifice, să traducă ce înseamnă „deep renovation”, în termeni de cost, disconfort temporar și beneficii viitoare. Înseamnă consiliere tehnică independentă, modele de renovare etapizată, intermedierea cererii de servicii cu oferta de tehnologie, dacă nu chiar mediere între coproprietari. Aproape nimic din toate acestea nu există astăzi.
„Oamenii care sunt implicați acum în ghișeele unice nu sunt deloc specialiști”, a declarat Anca Ginavar, directoarea Ministerului Dezvoltării. „Sunt implicați acum 300% în activitățile operaționale de implementare a investițiilor E4 și E7 din componenta RePowerEU a PNNR. Lucrează, de fapt, 12 ore pe zi, dar doar pe această temă administrativă.” Ea a subliniat că există „o mulțime de bariere administrative” în calea instruirii persoanelor implicate, de exemplu în parteneriate cu asociațiile profesionale. „[Autoritățile locale] trebuie să facă achiziții publice”, pentru a avansa astfel de parteneriate.
Dacă vrem ca România să evite sindromul „șantierului abandonat” al tranziției verzi, trebuie să profesionalizăm și descentralizăm aceste entități – nu doar să le bifăm.
O a doua linie de fractură a reieșit cu claritate în panelurile Forumului: capacitatea administrativă locală este inegală și, adesea, incapabilă să gestioneze proiecte integrate de renovare. Exact acele comunități care ar avea cel mai mult de câștigat – localități rurale sau orașe mici, cu un stoc imens de locuințe ineficiente și populație vulnerabilă – sunt cele care pierd în competiția pentru fonduri.
Eliza Barnea, coordonatorul Campaniei Tranziție Justă la Bankwatch România și coordonatorul tehnic implicat în dezvoltarea Planului Național Social pentru Climă, a menționat că se așteaptă de la noi să oferim sprijin specific autorităților locale celor mai vulnerabile, cele „care nu au beneficiat niciodată direct de finanțare europeană, care au resurse foarte reduse pentru a atrage fonduri europene”. Pentru a ne asigura că există capacitatea de absorbție și că banii și sprijinul ajung la cei mai vulnerabili, „va trebui să lucrăm direct cu aceste administrații locale”, a îndemnat ea.
Fără echipe tehnice pregătite, fără consultanță externă constantă și fără sprijin în elaborarea cererilor de finanțare, aceste comunități riscă să fie excluse exact din programele menite să le salveze.
Aceeași situație se repetă la nivel individual. „Ghișeele unice ar trebui să se adreseze cu precădere persoanelor vulnerabile”, a mai subliniat Anca Ginavar, dar, în realitate, persoanele vulnerabile nu au pornirea de a se educa, deoarece „nu au banii și nu au cunoștințele” necesare pentru astfel de demersuri.
A treia temă, doar aparent marginală, se leagă de o realitate care planează discret peste toate intențiile: renovăm pentru cine? Eliza Barnea a semnalat că multe dintre blocurile țintite pentru renovare în orașe mici sunt deja pe jumătate goale. Locuințele neocupate, migrarea internă și îmbătrânirea populației ridică o întrebare dureroasă: merită să investim în zone fără viitor demografic? Răspunsul nu e tehnic, ci politic și comunitar. Renovarea poate fi o soluție împotriva declinului, dar numai dacă este parte dintr-o strategie locală coerentă de regenerare. A renova fără a aduce și funcțiuni, economie, comunitate – înseamnă a izola clădirile într-un deșert social.
Mesajul Forumului România Eficientă din acest an a fost clar: tranziția energetică este o operațiune de reconstrucție instituțională în care cetățenii beneficiari să fie implicați direct și personal. E nevoie de ambasadori educați și pasionați care să provoace un dialog real și repetat cu beneficiarii. Altfel, ghișeul unic va rămâne un simulacru de răspuns la un complex de probleme deloc simple.
Forumul România Eficientă a fost organizat de Energy Policy Group (EPG) cu sprijinul OMV Petrom, pe 26 mai, la București. Înregistrarea integrală a evenimentului este disponibilă în limba engleză la adresa: https://www.romania-eficienta.ro/romania-eficienta-forum-2025.
