Daniel Apostol

În Uniunea Europeană, regimurile fiscale încurajează investițiile pentru explorarea zonelor de frontieră tehnologică și exploatarea zăcămintelor mature și marginale de petrol și gaze.

Creșterea economică a României a fost bazată până în prezent exclusiv pe creșterea consumului de bunuri și servicii. Dar prosperitatea națională, consecință a creșterii economice durabile, nu se poate realiza în absența investițiilor directe, străine sau autohtone, nu se poate obține fără stimularea directă, prin politici economice și fiscale, formarea brută de capital. De aceea, eu cred că este nevoie să schimbăm filozofia politicii economiei naționale și a construcției bugetare. Cred că trei sunt domeniile de prioritate absolută în această nouă paradigmă: investițiile, sănătatea și educația. Să mă explic puțin. Știm deja – de prea multă vreme de altfel – că infrastructura este o necesitate stringentă pentru dezvoltarea economică și socială a unei națiuni. Știm deja că prezența sau, din contră, absența unei rețele de drumuri modernizate favorizează sau, dimpotrivă, alungă legăturile comerciale, atrage investițiile sau, din contră, le trimite în altă parte. Investițiile publice și favorizarea proiectelor de investiții private dau ca rezultat direct creșterea locurilor de muncă, a contribuabililor și a veniturilor publice. Starea de sănătate națională și nivelul de educație al națiunii (implicit nivelul de educație și de pregătire și calificare al forței de muncă) au ca efect, la rândul lor, creșterea economică durabilă.

Un stat care dorește să prospere prin creșterea veniturilor bugetare trebuie să fie un stat care încurajează în primul rând formarea și dezvoltarea de capital privat și care diminuează povara bugetară pe care i-o pune în cârcă. Un stat pro-business este un stat care are ca permanentă preocupare sporirea condițiilor de dezvoltare a mediului antreprenorial, dar și a proiectelor majore de investiții în acele industrii care sunt permanent bun-platnice, care reprezintă o adevărată pușculiță bugetară. Să nu uităm că în siajul marilor proiecte de investiții din aceste industrii strategice (sectorul energetic și de petrol și gaze fiind un astfel de exemplu) trăiesc zeci de mii de firme mici și mijlocii din România. Căderea proiectelor de investiții duce indirect și la o diminuare a afacerilor mici și mijlocii. Când statul pro-business începe să se facă cu adevărat prezent, business-ul în sine devine un partener puternic al statului. Există astfel de exemple în care state ale Uniunii Europene își protejează „pușculița bugetară” dând facilități fiscale proiectelor de investiții în zonele de frontieră tehnologică.

În cele ce urmează (aici și într-un număr viitor), prezentăm comparativ aceste facilități existente în regimuri fiscale europene.

În cele mai multe dintre țările UE, rezervele de petrol și gaze sunt mature și se confruntă cu provocări specifice: productivitate foarte scăzută a zăcămintelor și sondelor (de ex., media productivității sondelor de țiței din România de 9 bbl/zi este printre cele mai scăzute din lume); costuri ridicate și tehnologie de frontieră pentru proiecte de reabilitare, cum ar fi:

• recuperare crescută a țițeiului (EOR);
• onshore de mare adâncime;
• proporție semnificativă de țiței greu, care este mai costisitor de procesat și are o valoare mai mică de piață;
• explorare în apropierea sondelor existente, foraj de completare gabarit, reparații capitale la sonde, sonde orizontale;
• costuri semnificative de procesare din cauza conținutului ridicat de apă al fluidelor extrase;
• costuri ridicate la procesarea gazelor pentru livrarea către consumatori și/sau la utilizarea internă în upstream;
• descoperiri potențiale de mică mărime în bazinele mature.

În majoritatea statelor membre UE, regimurile fiscale sunt personalizate și oferă stimulente pentru funcționarea și dezvoltarea zăcămintelor mature.

Întâlnim astfel sisteme fiscale bazate pe venituri, în care se oferă stimulente fiscale pentru zăcămintele mature:

• scutiri de la plata redevențelor;
• nivel mai mic al redevențelor;
• scutire de la plata redevențelor pentru consumul intern de gaze;
• cotele variabile de redevențe cresc progresiv în funcție de creșterea producției;
• costurile de procesare și transport sunt deduse din baza de calcul a redevenței;
• scutiri de la plata accizelor pentru consumul intern de gaze și motorină.

În cadrul sistemelor fiscale bazate pe profituri și nu pe cifra de afaceri (venituri), există modele de stimulente fiscale pentru zăcămintele mature aplicabile impozitării suplimentare a profiturilor (SPT) în upstream:

• deductibilitatea integrală a costurilor de explorare la înregistrarea în contabilitate;
• deductibilitatea integrală a costurilor de investiții la înregistrarea în contabilitate sau amortizarea rapidă într-o perioadă scurtă;
• deduceri suplimentare pentru investiții (deduceri mai mari decât costurile) și indexarea pierderilor, pentru a se asigura că: • Investițiile în zăcăminte mature/marginale sunt încurajate • SPT se aplică numai profiturilor situate peste rata normală de rentabilitate a investițiilor;
• deductibilitatea rapidă a costurilor de explorare și de investiții se aplică de multe ori și pentru impozitul pe profit (CIT).

Zăcămintele mici și sondele cu productivitate redusă beneficiază de scutiri de redevențe/tarife reduse sau deduceri suplimentare. În continuare, iată câteva exemple din statele member ale UE:

În Italia

► 0% redevențe se aplică producției unui zăcământ care nu depășește 20.000 tone țiței/25 mncm gaz pe an (onshore), 50.000 tone/80 mncm pe an (offshore);
► Această scutire se aplică și zăcămintelor mai mari, pentru producții aflate în parametrii de mai sus.

În Franța

► 0% redevențe pentru zăcăminte cu productivitate redusă: Țiței < 50.000 tone/an și gaze < 300 mn m3/an;
► 6% redevențe pentru producții de țiței între 50 și 100 mii tone/an și 5% producție de gaze > 300 mn m3/an.

În Polonia – noul regim

► 0% redevențe pentru sonde cu producția sub 80t țiței/lună sau 1.100 MWh gaz.

În Olanda

► 0% redevențe pentru zăcăminte onshore care produc mai puțin de 1,3 mn bbl/an țiței și ~200 mn cm/an gaze.

În Germania – Saxonia Inferioară

► 0% redevențe sau cote mici pentru zăcăminte mici (de ex., 0% redevențe pentru zăcăminte de țiței ce produc < 30.000 tone/an);
► Zăcăminte cu producție < 4.500 m3 gaze/oră: 40% reducere la cota de redevențe.

În Marea Britanie

► £150 mn deducere suplimentară investiții pentru zăcăminte cu rezerve de până la 6,25 m tone de țiței echivalent;
► Scutirea de la impozitul suplimentar echivalentă cu 75% din cheltuielile de capital relevante suportate în legătură cu zăcămintele onshore cu rezerve < 7 mn tone de țiței echivalent.

În Grecia

► 0% redevențe pentru zăcăminte ce produc până la 2.500 boe/zi;
► 3% redevențe pentru zăcăminte ce produc între 2.500 – 5.000 boe/zi.

În alte jurisdicții

► Cotele redevențelor reflectă zăcămintele foarte mature, de dimensiuni mici și cu potențial limitat: • Republica Cehă, Slovacia: 5% redevențe • Croația: 10% redevențe • Germania (Bayern, Hamburg, Rheinland Pfalz și landurile estice): 0-10% redevențe • Slovenia: 1% redevențe • Spania: 5% cotă suplimentară pe profit, nu sunt aplicate redevențe; Estonia: 2 EUR/tona de șist de țiței extras (n pentru sondele de țiței puse în funcțiune după 1980; sume suplimentare minore se plătesc în funcție de cantitatea produsă; n concesiuni care produc în prezent, acordate înainte de 2014).

Totodată, analizând statele membre ale Uniunii Europene și regimurile fiscale, se observă că proiectele de frontieră tehnologică beneficiază de cote de redevență reduse și de alte stimulente fiscale. În Ungaria, de pildă, se percepe 0% redevențe pentru producție obținută din recuperare terțiară și 2% redevențe pentru zăcămintele neconvenționale de țiței și gaze. În Germania, este prevăzută o reducere de 50% a redevențelor pentru sondele de țiței ce utilizează proceduri terțiare, o reducere de 50% a redevențelor pentru sondele de țiței cu adâncimea mai mare de 4.000 m și 75% reducere a redevențelor pentru primii 5 ani de producție de gaze din rezervoare cu permeabilitate. Republica Cehă are 0,5% redevențe pentru producții de țiței obținute prin recuperare suplimentară. Lituania are 1% redevențe pentru primii 3 ani de producție din zăcăminte neconvenționale. Olanda are 25% SPT deducere suplimentară investiții pentru zăcăminte marginale offshore.

În Marea Britanie, există alocații de investiții de £800m pentru zăcăminte de țiței ultra greu (densitate API < 18 și vâscozitate > 50 centipoise la temperatura și presiunea rezervorului); £50 tonă deducere suplimentară investiții zăcăminte mature pentru investiții în proiecte de redezvoltare a zăcămintelor offshore existente; deducerile suplimentare pentru investiții anunțate la sfârșitul anului 2014 vor înlocui deducerile suplimentare curente, diferențiate după tipul de zăcământ: • 62,5% din costurile de investiție – deducere suplimentară la nivel de bazin pentru investiții eligibile în zăcăminte offshore și deducere suplimentară zone adiacente pentru zăcăminte cu presiune mare și temperaturi ridicate; • 75% din costurile de investiție pentru proiectele onshore eligibile.

Impozitarea suplimentară sau redevențe mai mari se aplică numai operațiunilor cu profitabilitate extraordinar de ridicată. În Marea Britanie, Polonia, Olanda, Danemarca, Irlanda, costurile de explorare sunt deductibile în întregime la înregistrarea în contabilitate; în Marea Britanie, investițiile sunt deductibile în întregime la înregistrarea în contabilitate pentru SPT; în Polonia, Irlanda, Danemarca, se oferă 30% deducere suplimentară a costurilor cu investițiile (5% pe parcursul a 6 ani). Olanda acordă 10% deducere suplimentară anuală pentru cheltuielile de operare și pentru amortizarea costurilor cu investițiile, iar în Marea Britanie, pierderile sunt indexate pentru a se asigura că impozitul pe profitul suplimentar (SPT) este aplicat numai după ce investitorii și-au recuperat costurile și au obținut un profit rezonabil (10% factor de indexare).

În Polonia și Irlanda, cota de impozitare este de 0% SPT până când factorul R este de 1,5 – adică veniturile cumulate ating 150% din cheltuielile operaționale (OPEX) și cheltuielile de investiții (CAPEX) cumulate – la vecinii noștri din Bulgaria, cota de impozitare suplimentară este de 2,5% redevențe când factorul R < 1,5. Grecia are 2% redevențe când factorul R < 0,5 și 5% redevențe când factorul R este între 0,5 și 1, pentru concesiuni acordate începând cu anul 2014.

Sursa: Economistul