Producătorii care au investit în microhidrocentrale (MHC) vor intra în acest an în faliment din cauza taxelor percepute de către Apele Române, respectiv taxa pentru apă turbinată, chirie albie minoră și taxa pentru potențialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare, susține asociația investitorilor în regenerabile Patres.
Astfel, Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România semnalează situația critică în care se află acești producători, printre care și membri ai Patres, și solicită sprijinul autorităților și parlamentarilor pentru salvarea unor capacități de producție ce contribuie la asigurarea echilibrului sistemului energetic național.
În România funcționează, în prezent, 528 microhidrocentrale cu puteri sub 4 MW, cu o capacitate instalată totală de 468,6 MW, conform celor mai recente date ale Transelectrica. Acești producătorii plătesc trei tipuri de taxe: pe apă turbinată, de circa 1,17 lei/1.000 de metri cubi; chirie pentru utilizarea albiei minore – circa 27,31 lei/m2/lună și taxa pentru potențialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare, de 238,88 RON x metri cădere/lună. În cazul unei microhidrocentrale, suprafața chiriei albiei minore supusă taxării este cuprinsă între 60 și 100 de metri pătrați.
Microhidrocentralele, dar și Hidroelectrica, au avut obligația ca – până la data de 17 ianuarie 2021 – să monteze debitmetre în unitățile lor pentru a măsura cantitatea de apă folosită efectiv pentru producția de energie. Totodată, s-a stabilit că în unitățile de producere a energiei hidro, în care din punct de vedere tehnico-constructiv nu se potate îndeplini această obligație, cuantumul contribuției resurselor de apă se va calcula la maximul debitului stipulat în autorizația de gospodărire a apelor, conform unor modificări operate la Legea 122/ 2020 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 și Ordonanței de urgență nr. 225/2020 .
“MHC-urile pot atinge debitul maxim instalat doar în anumite perioade ale anului (viituri) pe perioade scurte de timp, de maximum 2 luni/an, cea mai mare parte din an acestea funcționând cu un debit mediu redus sub debitul maxim instalat, motiv pentru care obligația pentru plata debitului maxim instalat conform noii reglementări poate fi considerată un abuz”, precizează Dan Prodan, vicepreședinte Patres.
“Producătorii au obligația să instaleze debimetre, dar nu se precizează în lege dacă acestea trebuie să fie metrologizate sau nu. În fapt, Administrația Apele Române vine cu cerința ca debitmetrele să fie supuse controlului metrologic, neținând cont de instrucțiunile de la Institutul Național de Metrologie. Conform legislației în vigoare (Ordin 148/05.05.2012), debitmetrele utilizate pentru măsurarea debitelor de apă brută prelevate din lacuri/râuri nu se supun controlului metrologic legal și nu sunt omologate în România. În noile condiții, impuse practic de Administrația Apele Române, producătorii ajung să fie taxați pentru debitul maxim instalat, aceasta în situația în care microhidrocentralele utilizează efectiv mai puțină apă decât debitul maxim autorizat. Este vorba despre o cantitate de apă de 6-7 ori mai mare decât cea utilizată (funcție de media anuală a precipitațiilor din anul de referință), respectiv o creștere corespunzătoare a taxelor către Administrația Națională Apele Române”, explică Prodan.
Patres apreciază că impactul acestei anomalii se va reflecta imediat în prețul energiei electrice produse de operatorii de hidrocentrale și micro-hidrocentrale, scăzându-le competitivitatea pe piața energiei. În plus, este o frână în dezvoltarea acestor investiții, în condițiile în care, recomandările din cadrul Green Deal încurajează dezvoltarea de noi investiții în E-SRE, în mod explicit a acelor microhidrocentrale amplasate pe cursurile mijlocii și inferioare ale râurilor din afara zonelor montane.
MHC-urile aduc un beneficiu major sectorului energetic prin echilibrul pe care îl pot da din predictibilitatea resursei de apă.
“Un alt aspect pe care l-am semnalat autorităților îl reprezintă înregistrările eronate în perioadele cu turbiditate mare a apei (viituri), în principal datorită imposibilității transmiterii semnalului între senzorii debitmetrului, ceea ce duce la determinări eronate ale volumului de apă uzinat, existând situații în care aceste debitmetre pot măsura în mod eronat volume de apă mai mari decât debitul maxim instalat, imposibil tehnic de preluat de către amenajarea hidroenergetică. Mai mult, noua măsură vine în contextul în care era de ne-am fi așteptat ca instituțiile de resort ale statului român, respectiv AN Apele Române, să respecte legea și, totodată, să se implementeze recomandările Consiliului Concurenţei”, sesizează Mihai Verșescu, secretar general Patres.
Potrivit ”Raportului privind Investigaţia sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electrică şi irigaţii)”, realizat de Consiliul Concurenței, această contribuție pentru producătorii de energie hidro este considerată ca fiind neconcurențială, pe motiv că nu ține cont de caracteristici tehnice ale centralelor electrice. Consiliul Concurenței recomandă o contribuție de 2% din cifra de afaceri a producătorilor de energie hidro.
Pe de altă parte, în contextul cuplării piețelor de energie spot, în al doilea trimestru al anului 2021, prin proiectul DE-AT-PL-4M MC (denumit și Interim Coupling), producătorii din MHC vor fi puși în situația de a nu putea oferta competitiv din punct de vedere al costului de producție cu ceilalți producători din țările cuplate, având în vedere diferențele majore de tarifare a apei uzinate, fapt ce va duce la importul de energie electrică produsă în hidrocentrale mai ieftine din țările cuplate.
“În momentul de față, costurile cu taxele către Administrația Apele Române sunt de 240,33 RON pentru MWh produs, în condițiile în care investitorii din amonte achită maxim 5-6 RON per MWh produs. Toate acestea, se întâmplă din cauza mecanismului anticoncurențial de taxare promovat de către Apele Române. După intrarea în vigoare a OUG 225/2020 privind taxarea la debitul maxim, preconizez că aceste taxe către Apele Române vor atinge 550-600 RON pentru MWh produs, în condițiile în care prețul mediu al energiei pentru 2020 a fost de 198 RON/MWh. Singura soluție va fi să închid unitățile de producție pe care le am în portofoliu”, spune Alexandru Pârvescu, investitor român.
”Patres s-a adresat ministrului Energiei, Virgil Popescu, solicitând sprijin în soluționarea aspectelor prezentate. Apreciem inițiativa domnului ministru Virgil Popescu de a introduce în Senat un amendament, prin care se stipulează că ‘prin excepție de la prevederile alin.(3) la operatorii economici producători de energie electrică care nu au montate echipamente de măsură a volumelor de apă, sau au montate dar acestea nu se supun controlului metrologic legal conform Biroului Român de Metrologie Legală – Institutul Național de Metrologie, volumele de apă uzinate pentru fiecare unitate de producție se vor calcula în raport cu cantitatea de energie produsă’”.
”Sperăm astfel că parlamentarii vor vota, cu responsabilitate, pentru o reglementare corectă și astfel să salveze microhidrocentrale de la închidere, pentru binele și siguranța SEN. În final, Patres face un apel la autoritățile cu putere de decizie să amendeze întreaga legislație privind taxele percepute de către Administrația Apele Române și să se instituie o modalitate de calcul a taxelor echitabilă din punct de vedere economic atât pentru producători, cât și pentru statul român”, au mai spus oficialii organizației.