Reducerea emisiilor de metan nu mai este doar o obligație climatică impusă de politicile europene, ci se conturează tot mai clar ca o oportunitate economică pentru operatorii din sectorul energetic. Aceasta este una dintre concluziile centrale ale mesei rotunde organizate la București, care a adus în prim-plan rolul strategic al României în aplicarea noului Regulament european privind metanul și potențialul concret de eficientizare și câștig economic asociat acestuia.
Metanul este al doilea cel mai important gaz cu efect de seră după CO₂ și este responsabil pentru aproximativ o treime din încălzirea globală actuală. Tocmai de aceea, Regulamentul (UE) 2024/1787 impune o schimbare de paradigmă: de la estimări statistice la măsurători reale, precise și verificabile ale emisiilor din sectorul petrolului, gazelor naturale și cărbunelui. Pentru România, cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană și unul dintre actorii cu cea mai veche tradiție în industria petrolieră, această tranziție are o relevanță economică și strategică majoră.
Experții internaționali prezenți la discuții au subliniat că numeroase măsuri de reducere a metanului sunt nu doar fezabile din punct de vedere tehnic, ci și extrem de atractive din punct de vedere financiar. Datele Agenției Internaționale pentru Energie arată că programe precum detectarea și repararea scurgerilor (LDAR) sau instalarea unităților de recuperare a vaporilor pot genera, în anumite condiții, rate interne de rentabilitate excepțional de ridicate, ajungând în unele cazuri la 150–300%. Aproape 30% din emisiile de metan ale industriei pot fi evitate prin măsuri care depășesc praguri de rentabilitate de 25%, demonstrând că reducerea metanului înseamnă simultan protecția mediului, creșterea eficienței operaționale și diminuarea pierderilor comerciale de gaz.
Din perspectiva autorităților și a industriei, implementarea regulamentului este văzută ca o prioritate, dar și ca un proces care trebuie calibrat atent. România pornește cu un avantaj competitiv dat de experiența istorică și de poziția sa actuală în producția de gaze și petrol, însă succesul va depinde de capacitatea instituțională, de accesul la date de calitate și de cooperarea între toți actorii implicați. O transpunere rigidă sau grăbită, fără un calendar realist, riscă să creeze presiuni nejustificate asupra operatorilor și să afecteze atractivitatea investițională a sectorului.
În acest context, recomandările formulate de experți converg spre câteva direcții-cheie. Este necesară, în primul rând, construirea unui cadru național clar de implementare, care să definească responsabilitățile privind inspecțiile, monitorizarea, raportarea și regimul sancțiunilor. În paralel, integrarea tehnologiilor moderne – de la date satelitare la măsurători directe și programe LDAR – trebuie să conducă la o imagine coerentă și credibilă a emisiilor reale. La fel de importantă este colaborarea strânsă între autorități, operatori, mediul academic, organizațiile neguvernamentale și experții internaționali, într-un efort comun de învățare și adaptare. Nu în ultimul rând, experții au insistat asupra unei abordări proactive și transparente: reducerea metanului nu este doar o obligație de conformare, ci un instrument de creștere a eficienței energetice și de consolidare a încrederii publice în tranziția energetică.
Aceste concluzii au fost discutate în cadrul mesei rotunde găzduite pe 9 decembrie de Academia de Studii Economice din București (ASE), organizată în cadrul proiectului european „Implementarea Regulamentului UE privind emisiile de metan (I-MER) în România și Cehia”, coordonat de ASE București (FABIZ). Evenimentul a reunit reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Agenției Internaționale pentru Energie, ai autorităților naționale, industriei energetice și societății civile, confirmând că reducerea metanului este un test de maturitate pentru politicile energetice și climatice din România și, în același timp, o oportunitate reală de modernizare și competitivitate pentru sector.