Asociațiile industriei energetice europene solicită amânarea cu trei ani a unor cerințe esențiale din Regulamentul UE privind metanul aplicabile importurilor de petrol și gaze, avertizând că firmele s-ar putea confrunta, din ianuarie 2027, cu obligații juridice obligatorii înainte ca sistemele de verificare și certificare necesare pentru demonstrarea conformității să fie pe deplin operaționale.

Solicitarea vizează prevederi din Capitolul V al Regulamentului UE privind metanul, în special articolele 28(1), 28(2) și 29(1). Reprezentanții industriei susțin că amânarea ar trebui introdusă prin legislație europeană obligatorie, nu prin recomandări privind aplicarea normelor, astfel încât importatorii să beneficieze de același regim juridic pe întreaga piață unică.

Intervenția are loc cu patru luni înainte de intrarea în vigoare a primei obligații importante privind importurile. De la 1 ianuarie 2027, importatorii trebuie să demonstreze că petrolul, gazele naturale și cărbunele furnizate în baza contractelor încheiate sau reînnoite începând cu 4 august 2024 sunt produse în condițiile aplicării unor măsuri de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan echivalente cu cerințele UE. Pentru contractele mai vechi, importatorii trebuie să demonstreze că au depus toate eforturile rezonabile pentru a obține aplicarea unor măsuri echivalente.

O a doua etapă începe la 5 august 2028, când importatorii vor trebui să raporteze intensitatea emisiilor de metan asociată producției combustibililor fosili introduși pe piața UE. Alte cerințe privind intensitatea emisiilor de metan sunt programate pentru 2030.

Comisia oferă flexibilitate, industria cere certitudine juridică

Comisia Europeană a publicat la 20 iulie două recomandări menite să faciliteze implementarea. Una vizează aplicarea sancțiunilor prevăzute la articolul 33, iar cealaltă pune la dispoziție clauze contractuale-model opționale pe care importatorii le pot utiliza în relația cu furnizorii. Comisia afirmă că măsurile urmăresc crearea unui cadru predictibil, protejând în același timp securitatea aprovizionării.

Grupurile din industrie recunosc utilitatea intervenției Comisiei, dar susțin că aceasta răspunde mai degrabă problemei aplicării sancțiunilor decât celei a conformării propriu-zise.

Principala lor preocupare este că evitarea sau amânarea sancțiunilor nu elimină în mod necesar obligația juridică. Companiile s-ar putea afla astfel în situația de a nu putea demonstra conformitatea deplină, rămânând în același timp expuse unor riscuri reputaționale, de guvernanță corporativă și unor potențiale riscuri juridice.

Verificarea depinde și de o infrastructură aflată în afara controlului unui importator individual. Potrivit poziției comune a industriei publicate de IOGP Europe la 31 august, sistemele de acreditare, verificare și certificare trebuie să fie disponibile la o scară suficientă nu doar în UE, ci și în țările producătoare. Soluțiile de conformare trebuie, de asemenea, să fie recunoscute în mod consecvent de autoritățile naționale din întreaga Uniune.

„Obiectivul nu ar trebui să fie gestionarea neconformării, ci crearea condițiilor în care conformarea să fie posibilă”, se arată în declarația industriei.

Asociațiile solicită, prin urmare, încă trei ani pentru dezvoltarea capacității de verificare și certificare, implementarea unor soluții de conformare disponibile la nivel internațional și evaluarea consecințelor Regulamentului asupra competitivității, securității energetice și diversificării aprovizionării.

Deciziile contractuale pentru 2027 sunt luate deja

Dezbaterea are o dimensiune comercială imediată, deoarece deciziile de achiziție care vor influența aprovizionarea Europei cu petrol și gaze în 2027 sunt deja în curs.

Importatorii care negociază contracte pe termen lung trebuie să stabilească dacă volumele viitoare vor putea respecta cerințele UE, chiar dacă unele dintre mecanismele prin care va fi demonstrată conformitatea sunt încă în curs de dezvoltare.

GNL oferă furnizorilor un grad suplimentar de flexibilitate. Multe contracte pe termen lung sunt încheiate în condiții Free on Board (FOB), ceea ce permite redirecționarea potențială a cargourilor între diferite destinații globale, în loc ca acestea să fie angajate structural pentru Europa. Industria susține că furnizorii ar putea favoriza piețele care oferă o mai mare certitudine de reglementare dacă accesul la piața UE devine mai dificil din punct de vedere comercial sau juridic.

Efectele s-ar putea manifesta, prin urmare, cu întârziere. Deciziile contractuale pot direcționa volumele către alte piețe înainte ca eventualele deficite de aprovizionare sau efectele asupra prețurilor să devină vizibile pe piața europeană.

Țițeiul se confruntă cu o problemă similară de calendar. Potrivit declarației industriei, multe dintre deciziile de achiziție care vor determina aprovizionarea din 2027 sunt luate în a doua jumătate a anului 2026, ceea ce accentuează presiunea pentru clarificarea cadrului înainte de termenul din ianuarie.

Statele membre au cerut, la rândul lor, o amânare

Solicitarea industriei vine după presiuni similare din partea guvernelor UE. Înaintea Consiliului Energie din iunie, un grup de state care a inclus România, Italia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Suedia a solicitat o amânare de cel puțin trei ani, invocând riscurile pentru diversificarea aprovizionării cu petrol și gaze. Potrivit informațiilor disponibile, susținerea pentru această poziție s-a extins la 17 state membre în timpul discuțiilor din Consiliu din 26 iunie.

Până în prezent, Comisia a urmărit o abordare pragmatică a implementării, fără să modifice calendarul Regulamentului. Orientările sale permit autorităților naționale să ia în considerare aspectele legate de securitatea aprovizionării atunci când aplică sancțiunile, iar Comisia a subliniat necesitatea unei implementări coordonate la nivelul statelor membre.

Disputa rămasă privește, astfel, tot mai mult diferența dintre flexibilitatea în aplicarea normelor și modificarea obligației juridice propriu-zise.

Grupurile din industrie susțin că lăsarea implementării în mare măsură în sarcina autorităților naționale ar putea genera interpretări diferite între statele membre și ar putea fragmenta piața unică. În opinia lor, o modificare obligatorie la nivelul UE ar oferi o mai mare certitudine pentru contractele care vizează petrolul și gazele tranzacționate internațional.

Obiectivul de mediu al Regulamentului nu este contestat în declarația comună. Regulamentul a fost introdus pentru a extinde cerințele privind monitorizarea și reducerea emisiilor de metan dincolo de producția europeană, către lanțurile globale de aprovizionare cu combustibili fosili ale UE. Comisia consideră reducerea emisiilor de metan una dintre cele mai rapide modalități de limitare a încălzirii globale pe termen scurt și a construit Regulamentul în jurul măsurării, raportării, verificării independente și introducerii progresive a unor cerințe mai stricte pentru combustibilii importați.

Decizia cu care se confruntă acum factorii de decizie europeni privește în primul rând implementarea: dacă actualul calendar poate deveni funcțional prin orientări și flexibilitate în aplicarea normelor sau dacă obligațiile juridice trebuie amânate până când infrastructura de verificare necesară pentru aplicarea Regulamentului va fi disponibilă la scară globală.