În general, considerăm evident ceea ce înțelegem cu toții la fel. Este înțelegerea comună pe care o luăm cu toții de bună – este de la sine înțeles. „Evident!” Totuși, sunt momente în care ceea ce pare evident ne desparte. Stăm, fiecare în cercul său, în siguranță, protejat de propriile certitudini, fiecare în parte folosind limbajul propriilor evidențe.
Pe 8 octombrie, Energynomics a organizat împreună cu Energy Traders Europe o masă rotundă la care au participat 20 dintre cele mai mari companii de trading de energie din lume, toate interesate direct de piața românească. Discuția a reunit, de asemenea, reprezentanți ai Parlamentului României, ai autorității naționale de reglementare în domeniul energiei (ANRE), ai Consiliului Concurenței și ai Ministerului Energiei – toți contribuind la un dialog deschis, uneori delicat, mereu constructiv. A fost, în esență, un punct de întâlnire pentru mai multe feluri de „evidențe”.
Mai multe perspective
În primul rând, au fost „evidențe reconfortante” – declarații care au reafirmat adeziunea României la normele europene. „Desigur, un lucru pe care trebuie să-l afirm de la început este că noi credem cu adevărat că drumul către un sistem energetic durabil, rezilient și viabil din punct de vedere economic trebuie să fie construit pe baze de piață”. Și „este clar că avem nevoie de mai multă lichiditate, de mai multă predictibilitate și de o mai bună punere în aplicare a legislației europene”.
Apoi au venit formulări modulate de un „dar”: „Cred că, da, avem nevoie de o piață funcțională – de fapt, este ceva evident. Dar, fără utilizatorii finali, nu putem avea niciun fel de piață”. Aceasta ilustrează ceva general valabil despre autoritățile publice: piețele de energie electrică și gaze naturale sunt instrumente pentru a avansa alte priorități, mai presante.
Pe parcursul conversației, securitatea în aprovizionare, decarbonizarea și prețurile suportabile au fost prezentate ca fiind cele trei obiective strategice ale României. „Pentru noi, acum, obiectivul principal este suportabilitatea prețurilor și trebuie să luăm măsuri pentru a reduce prețul la energia electrică […] Sunt măsuri care poate nu sunt pe placul traderilor, dar sunt importante pentru a reduce volatilitatea pe piața pentru ziua următoare.” Pe termen scurt, protecția consumatorilor vulnerabili și menținerea competitivității industriale sunt primordiale; obiectivul pe termen lung este re-lansarea pieței și restabilirea încrederii.
Capacitățile de interconectare și integrarea regională sunt considerate esențiale pentru transformarea României într-un centru energetic (hub); creșterea capacității transfrontaliere – inclusiv pe coridorul Ungaria-Austria – este un obiectiv-cheie. „Încă avem puncte în care, teoretic, electricitatea poate circula, dar practic nu există capacitate suficientă.”
La rândul lor, traderii au insistat că piețele libere, cu reglementări stabile și previzibile sunt indispensabile pentru a atrage investiții. În repetate rânduri, vorbitorii au subliniat că tradingul este un element esențial în sistemul energetic, care în fapt contribuie chiar la obiectivele importante pentru autorități – accesibilitate, lichiditate, siguranța în aprovizionare și încrederea investitorilor. „Nu putem fi nici hub, și nici actor regional fără o prezență semnificativă pe piață a traderilor”, a subliniat un participant.
Ceea ce nu înțeleg este magic. Sau chiar vrăjitorie
Formulată cu bună credință, o întrebare des întâlnită în dezbaterea publică este: „De ce avem nevoie de traderi – de ce trebuie să existe un intermediar între producătorul de energie și consumator?” Este o întrebare perfect legitimă. Dar ea reflectă, în același timp, o neînțelegere a modului în care funcționează de fapt sistemul energetic: multitudinea de actori implicați și complexitatea interacțiunilor dintre ei. Electricitatea nu este un bun oarecare, transferat de la producător la consumator ca o pâine. Este un flux dinamic într-o rețea fin echilibrată, în care cererea și oferta trebuie să se potrivească în fiecare secundă, indiferent de geografie, contracte și cadre de reglementare.
Un răspuns adecvat cere explicații pe toate aceste niveluri. Nu ne putem aștepta și nu trebuie să cerem ca publicul larg să stăpânească această complexitate, dar nivelul de înțelegere trebuie să crească măcar în rândul factorilor de decizie și al formatorilor de opinie. În caz contrar, conversația publică riscă să fie capturată de cei care simplifică prea mult – sau de cei care speculează confuzia și frica.
Ce fac de fapt traderi – și de ce contează
În conversație, a reieșit că tradingul nu este o activitate marginală, ci un element fără de care nu există o piață energetică funcțională. Argumentul este simplu și ușor de verificat: lichiditatea înseamnă încredere. „Când a intrat în vigoare taxa de 98% pe tranzacționare, lichiditatea a scăzut la zero de la o zi la alta”. Doar atunci când această măsură a fost relaxată, activitatea a început să se redreseze.
Cele mai simple tranzacții sunt, de fapt, bunuri publice – ele fac ca piața să fie vizibilă, comparabilă și previzibilă. Activitatea de tranzacționare conduce la descoperirea prețurilor – măsura în care știm, în orice moment, cât costă cu adevărat energia și de ce. Fără acest flux de tranzacții, nu există un preț de referință fiabil, iar întreaga piață – producători, furnizori, consumatori, chiar și factorii de decizie politică – își pierde orientarea. După cum a spus un trader, ei „creează lichiditate, creează concurență și aduc bani în piață”, avertizând că „fără traderi, producătorii pot vinde la orice preț”.
Un alt rol crucial este stabilitatea sistemului. Dincolo de intermedierea financiară pură, traderii pun în legătură producătorii și consumatorii prin contracte la termen și acorduri bilaterale de achiziție a energiei, oferind siguranță ambelor părți. „Ei contribuie la securitatea în aprovizionare”, a remarcat un participant, „deoarece sunt acolo pentru a vinde sau a cumpăra ceea ce alții au de cumpărat sau de vândut”. Acest lucru este cu deosebire relevant pentru factorii de decizie politică care echivalează securitatea energetică cu securitatea națională. Piețele libere și lichide „nu sunt opuse securității în aprovizionare – dimpotrivă, ele atrag investitorii și reduc prețurile pe termen lung”, a afirmat un alt participant.
În cele din urmă, tradingul servește drept punte de legătură între politicile naționale și integrarea europeană. Traderii sunt cei care dau sens interconectărilor, transformând infrastructura în fluxuri de energie și fluxurile în prețuri de referință. „Piața este locul în care se întâlnesc toate. Noi trebuie doar să ne asigurăm că piața funcționează”. Pe scurt, ambițiile României în materie de energie la prețuri accesibile, competitivitate industrială și leadership regional depind nu doar de conducte și cabluri, ci și de încredere, predictibilitate și schimburi bazate pe reguli – este zona în care tradingul își arată din nou utilitatea.
O punte între confortul politic și realitățile pieței
Cu toate diferențele de opinie și de termeni folosiți la masa rotundă, realitatea din afara camerei este încă și mai dură. Să vorbim despre prețuri izolat – fără a ține cont de constrângerile de natură fizică, digitală și de reglementare care influențează prețurile – nu ajută pe nimeni. Piețele nu sunt ceva abstract; ele sunt sisteme vii în care semnalele circulă prin cabluri, contracte și reguli. Când dezbaterea publică ignoră aceste realități, golul este umplut de cei care strigă mai tare: comentatori spumoși, comunicate oficiale seci sau oportuniști care capitalizează frica și dezinformarea. Nimic din toate acestea nu construiește încredere. Toate acestea merg împotriva progresului și a unei dezvoltării solide.
Întâlnirea a pus în mișcare, de fapt, un efort comun și promițător între părțile interesate să facă piața mai ușor de înțeles. Participanții au acceptat că pentru a ne proteja de zgomot și confuzie este nevoie de cooperare, nu de confruntare. După cum a spus una dintre gazde, „trebuie să fim în stare să explicăm de ce traderii contează atât de mult”. Pentru a face acest lucru, toți cei responsabili trebuie să își asume aceiași termeni și, într-o oarecare măsură, o misiune similară: să transformăm complexitatea în încredere.
Pentru ca România să rămână un actor predictibil și credibil pe piața europeană, trebuie să trateze traderii ca parteneri în procesul de guvernare, și nu ca pe suspecți sub investigație. O piață transparentă, bazată pe norme, nu este opusul supravegherii exercitate de către stat; este aliatul cel mai de încredere al acesteia. Fără un dialog continuu și inteligent între politicieni și practicieni, crește riscul să avem doar răspunsuri simple și greșite – iar în domeniul energiei, răspunsurile greșite tind să fie urmate rapid de decizii legale și de reglementare prost croite și costisitoare.
Astfel, trebuie să parcurgem împreună, în mod deliberat și repetat, acest traseu dintre cea simpla abordare politică și realitățile de pieței până când toate părțile vor descoperi că „evidențele” lor nu se exclud, ci se completează – părți din aceeași realitate pe care o numim piață.
