Noile modificări legislative conturează un cadru și mai avantajos pentru prosumatori, dar nici acestea și nici evoluția tehnologiei nu vor fi suficiente fără o schimbare de mentalitate. Prosumatorul trebuie să învețe să-și adapteze consumul la producție: să folosească electrocasnicele mari în timpul zilei, să încarce mașina electrică atunci când strălucește soarele și să-și regleze confortul termic în funcție de fluxul de energie disponibil. „Tranziția energetică nu înseamnă doar panouri și baterii, ci o schimbare de comportament. Trebuie să învățăm să consumăm atunci când producem”, a explicat Andrei Bucur, Deputy CEO al companiei Nordestina, într-o conversație cu Gabriel Avăcăriței, la Energynomics Talks.

În direcția bună

Cea mai importantă schimbare vizează reducerea termenului de decontare a energiei livrate în rețea. „Era o absurditate – practic, prosumatorul devenea creditorul furnizorului de energie”, subliniază Andrei Bucur, referindu-se la vechiul mecanism prin care compensarea se făcea abia după 24 de luni.

În curând, procesul se va derula într-un interval mult mai scurt, aducând un plus de lichiditate și predictibilitate pentru utilizatorii de sisteme fotovoltaice. În plus, legea introduce posibilitatea de a compensa energia produsă într-un loc cu consumul din alte puncte de consum aflate în aceeași zonă de distribuție. Practic, energia generată la o casă de vacanță poate reduce factura unui apartament urban, dacă ambele se află sub același operator de distribuție.

O noutate semnificativă este și posibilitatea de a compensa factura de gaze cu excedentul de energie electrică injectat în rețea, pentru clienții care au același furnizor pentru ambele tipuri de energie. Este o deschidere inovatoare în contextul tranziției către electrificare, dar rămâne de văzut cât de ușor va fi aplicată în practică, având în vedere că, după cum observă Bucur, „sunt puțini furnizori care operează simultan și pe electricitate, și pe gaze, iar liniile de business sunt complet diferite”.

Toate aceste modificări sporesc flexibilitatea și creează premisele unei gestiuni mai eficiente a energiei, dar aduc și noi riscuri. „Când legea permite să produci într-un punct și să consumi în altele, e ușor să te lași tentat să instalezi mai mult decât ai nevoie”, avertizează Bucur. „Adevăratul prosumator nu este cel care produce mult, ci cel care își gestionează inteligent energia.”

Echilibru între producție și consum

În esență, un prosumator ar trebui să producă energie pentru propriul consum, nu să transforme sistemul într-o sursă de venit. „Ideea de prosumator este să-ți asiguri consumul propriu anual. Dacă produci de cinci ori mai mult decât consumi, nu mai ești prosumator, devii producător comercial”, explică Andrei Bucur.

Lipsa unor reguli clare în această privință riscă să ducă la distorsiuni în rețea și la abuzuri de interpretare a statutului de prosumator. În România, nu există încă o reglementare care să stabilească proporția dintre energia consumată și cea livrată în rețea, însă Bucur propune introducerea unui prag de autoconsum minim 60 – 70% anual, inspirat din bunele practici ale programului AFIR. În această schemă, doar proiectele care demonstrau că utilizatorul, pe parcursul unui an, consumă cel puțin 70% din energia produsă la locul de instalare erau considerate eligibile pentru finanțare — o regulă concepută pentru a stimula eficiența și a evita supra-dimensionarea artificială a sistemelor.

„Mi se pare oportun și absolut just să avem un consum minim la locația sau în locațiile pe care le deservim”, a spus Bucur, subliniind că o astfel de măsură ar aduce stabilitate sistemului și ar reduce riscurile de congestie în zonele unde capacitățile fotovoltaice s-au multiplicat brusc. „Este esențial să nu construim capacități doar de dragul de a le construi. Fiecare sistem trebuie calibrat pe nevoia reală a utilizatorului, altfel riscăm să supraîncărcăm rețeaua și să pierdem sensul noțiunii de prosumator.”

De la baterii la rețea – pregătirea terenului pentru tehnologia vehicle-to-grid

Tranziția către un consum mai inteligent nu poate fi completă fără integrarea stocării, subliniază Andrei Bucur, care vede în acest segment următorul mare pas al pieței românești. „Astăzi vorbim mai mult de baterii decât de fotovoltaice. Toate sistemele existente trebuie hibridizate – altfel nu putem gestiona producția în orele de vârf.” În viziunea sa, stocarea nu mai este o opțiune complementară, ci o condiție esențială pentru stabilitatea sistemului.

Bateriile au devenit inima unui sistem fotovoltaic echilibrat, capabile să absoarbă energia produsă în exces în timpul zilei și s-o elibereze atunci când consumul crește. Pe măsură ce prețurile echipamentelor scad, soluțiile tehnice se diversifică: de la baterii casnice și sisteme comerciale de stocare până la integrarea tehnologiilor de tip vehicle-to-grid (V2G), care permit utilizarea bateriilor din vehiculele electrice pentru alimentarea locuinței sau sprijinirea rețelei.

„Un megawatt de stocare costă astăzi aproape cât un megawatt de panouri, dar face de două ori mai mult: dă flexibilitate, echilibrează rețeaua și scade dependența de prețurile de pe piață”, explică Bucur. În viziunea sa, România ar trebui să se pregătească rapid pentru un cadru legal care să permită bidirecționalitatea fluxurilor de energie – astfel încât un vehicul electric să nu fie doar consumator, ci și furnizor temporar.

Tehnologia vehicle-to-grid este deja testată în mai multe state europene, inclusiv în Olanda, Danemarca și Germania, unde mașinile electrice devin micro-baterii mobile ce pot sprijini rețeaua în perioadele de vârf. În România, această funcționalitate este încă imposibilă din punct de vedere legal, întrucât lipsesc reglementările privind inversarea fluxului de energie, licențierea furnizării și standardizarea echipamentelor.

„Trebuie să ajungem să vedem mașina electrică nu doar ca mijloc de transport, ci ca parte a sistemului energetic”, susține Bucur. „Pentru asta e nevoie de o legislație clară, care să permită testarea și conectarea controlată a vehiculelor la rețea.”

Introducerea unui astfel de cadru ar aduce beneficii multiple: reducerea presiunii asupra rețelei în orele de vârf, utilizarea eficientă a capacităților deja existente de stocare și crearea unui nou model de participare activă a consumatorilor la echilibrarea sistemului. Într-un orizont de câțiva ani, vehicle-to-grid ar putea transforma fiecare automobil electric într-un instrument de stabilitate energetică – o piesă esențială în arhitectura tranziției către un sistem descentralizat și flexibil.

Teme pentru viitor

În opinia lui Andrei Bucur, următoarele etape ale maturizării pieței ar trebui să fie clar conturate în legislația viitoare. El subliniază necesitatea introducerii unui cadru legal pentru integrarea tehnologiei „vehicle-to-grid”, care ar permite folosirea bateriilor din vehiculele electrice ca surse temporare de energie pentru locuințe sau rețea. În paralel, este esențială clarificarea statutului de prosumator, astfel încât să se distingă limpede între autoconsum și producția comercială. Bucur insistă că urgența este întărirea cadrului de verificare și control al calității instalațiilor fotovoltaice, prin norme tehnice și inspecții periodice, pentru ca tranziția energetică să fie nu doar rapidă, ci și sigură.