Tinne Van der Straeten, CEO WindEurope
În 2025, eolianul european a livrat volum și investiții: 19 GW capacitate nouă instalată și decizii finale de investiții de 45,3 miliarde de euro. Pentru România însă, întrebarea centrală nu este doar „cât se construiește”, ci cum recuperăm decalajul față de ritmul european, într-un context în care autorizarea lentă, rețeaua insuficientă, finanțarea dificilă și semnalele politice neclare frânează proiectele onshore. În acest interviu, CEO-ul WindEurope explică de ce capitalul are nevoie de stabilitate și claritate de reguli în 2026, ce trebuie accelerat la nivel de UE (rețele, electrificare, implementarea normelor de autorizare), cum se leagă dezvoltarea eolianului de stocare și ce pași pot repoziționa România și regiunea CEE pe traiectoria de creștere.
Cum arăta industria eoliană în 2025 (instalări onshore vs offshore) și ce așteptări există pentru 2026? Cum se vede, în acest context, piața energetică europeană?
Europa a instalat 19 GW de energie eoliană nouă în 2025. UE 27 a reprezentat 15 GW din această cantitate. Energia eoliană terestră a reprezentat 90% din totalul instalațiilor noi. 17,2 GW de energie eoliană terestră nouă au marcat un record pentru instalațiile terestre într-un an. Între timp, doar trei țări – Regatul Unit, Germania și Franța – au conectat noi turbine eoliene offshore la rețea în 2025. Ne așteptăm să vedem o recuperare puternică a decalajului în dezvoltarea energiei eoliene offshore în 2026.
Privind în perspectivă, ne așteptăm ca Europa să instaleze 150 GW de capacitate eoliană nouă între 2026 și 2030. UE 27 va construi 110 GW din această cantitate. Energia eoliană terestră va continua să domine, cu aproximativ 80% din adăugiri. Repowering-ul va juca un rol din ce în ce mai important în acest sens, pe măsură ce tot mai multe turbine se apropie de sfârșitul duratei lor de viață operaționale.
Cum a evoluat volumul cererilor de conectare și al investițiilor? Cine sunt principalii investitori? Care vor fi tendințele în 2026?
Investițiile s-au menținut puternic în 2025. Deciziile finale de investiții au totalizat 45,3 miliarde EUR. Acestea vor finanța 20,9 GW de noi proiecte eoliene, care vor fi construite în următorii ani. Proiectele de energie eoliană rămân un atu atractiv pentru investitorii internaționali.
Am început anul 2026 cu optimism. Un 2025 bun și un Summit al Mării Nordului la Hamburg, cu angajamente ferme din partea guvernelor, industriei și operatorilor de sisteme de transport. Dar acum liderii europeni iau în considerare modificarea regulilor pieței europene de energie electrică și a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii. Este opusul a ceea ce avem nevoie. Fluxuri de capital către claritate. Intervențiile pe piață creează incertitudine. Nu trebuie să subminăm investițiile atât de necesare în energia curată.
Care a fost cel mai dificil moment din perioada 2025/ T1 2026 pentru industria eoliană?
Industria eoliană s-a confruntat cu mai multe provocări în 2025 și la începutul anului 2026. Cu toate acestea, sectorul continuă să se mobilizeze pentru a face Europa mai competitivă și mai sigură. Energia eoliană economisește acum Europei 100 miliarde de metri cubi de importuri de combustibili fosili în fiecare an. Aceasta înseamnă 500 de petroliere mari care nu mai trebuie să vină în Europa.
Dar industria are nevoie de un climat investițional stabil pentru a continua acest progres. Orice intervenție nouă pe piața energiei electrice riscă să încetinească investițiile și dezvoltarea viitoare. Guvernele ar trebui să respecte designul actual al pieței și schemei EU ETS. Acest lucru este esențial pentru a oferi încredere investitorilor.
Trei priorități se remarcă. În primul rând, Europa trebuie să implementeze pachetul privind rețelele. Rețelele puternice sunt baza electrificării economiei noastre și a competitivității Europei. În al doilea rând, trebuie să accelerăm electrificarea. Aceasta înseamnă reducerea riscurilor investițiilor, eliminarea taxelor și a taxelor pe electricitate și vizarea câștigurilor ușoare, cum ar fi utilizările de căldură la temperaturi joase și medii. În al treilea rând, țările trebuie să aplice pe deplin normele UE privind autorizarea. Germania demonstrează că este posibilă o autorizare rapidă. Europa are nevoie de acest lucru în toate domeniile.
Cum se uită investitorii la stocare și la proiectele „hibride”? Ce ar trebui să facă guvernele ca să accelereze autorizarea și conectarea pentru stocare?
Simplu spus, guvernele trebuie să aplice normele de autorizare care au fost convenite ca parte a directivei privind energia regenerabilă, normele fiind bune atât pentru proiectele privind energia regenerabilă, cât și pentru stocare. Procesele de autorizare trebuie simplificate. Ar trebui înființate ghișee unice pentru a centraliza și accelera gestionarea cererilor. Activele strategice, cum ar fi stocarea în baterii, generarea de energie regenerabilă și proiectele industriale de decarbonizare, trebuie accelerate.
Colocarea diferitelor tehnologii regenerabile, inclusiv a bateriilor, este avantajoasă pentru toată lumea. Aceasta optimizează capacitatea limitată a rețelei, îmbunătățește eficiența și reduce costurile de integrare a sistemului. Normele de conectare la rețea ar trebui să definească cerințe consecvente și de susținere pentru centralele electrice „hibride” și să încurajeze implementarea lor la scară largă.
Care sunt blocajele principale pentru eolianul terestru în Europa Centrală și de Sud-Est (inclusiv România)? Ce măsuri ar crește încrederea investitorilor?
În Europa Centrală și de Sud-Est, principalele bariere în calea dezvoltării rapide a energiei regenerabile și a energiei eoliene terestre sunt incertitudinea politică, autorizarea lentă, capacitatea slabă a rețelei și sprijinul public limitat. Aceste probleme diferă în funcție de țară, dar au același efect: termene lungi, riscuri ridicate și încredere scăzută a investitorilor.
În Bulgaria, sprijinul politic și economic este slab. Energia eoliană este aprobată pe hârtie, dar nu este susținută de măsuri reale. Autorizarea este foarte lentă și complexă, cu multe autorități implicate și fără termene limită obligatorii. Plafoanele de venituri și concepțiile greșite despre energia eoliană sporesc incertitudinea.
Croația se confruntă cu blocaje de reglementare și de rețea. Lipsa unei taxe clare de conectare la rețea a oprit toate proiectele noi de peste 10 MW. Autorizarea, licitațiile și PPA-urile nu pot avansa. Sprijinul politic este inconsistent, iar opoziția locală este în creștere. Infrastructura rețelei este învechită, iar normele legale sunt neclare.
În Cehia, cele mai mari riscuri provin din incertitudinea politică și opoziția organizată. Alegerile și pozițiile guvernamentale divizate creează îndoieli. Referendumurile locale pot bloca proiectele. Capacitatea rețelei rămâne un blocaj. Reformele în materie de autorizare și licitații îmbunătățesc situația, dar lacunele tehnice și regulile regionale inegale încă încetinesc dezvoltarea.
Polonia se confruntă cu polarizarea politică și o direcție politică neclară. Regulile severe de autorizare, procedurile lungi și regula restrictivă 10H limitează terenul disponibil. Cozile de așteptare pentru rețea sunt aglomerate, iar regulile de restricționare sunt lipsite de transparență. Incertitudinea economică din jurul licitațiilor și al acordurilor de achiziții de energie electrică adaugă un risc suplimentar.
România prezintă o scădere a sprijinului politic pentru energia eoliană. Atenția guvernului se îndreaptă către energia nucleară, gaze și hidroenergie. Finanțarea este dificilă, investițiile în rețea sunt urgente, iar autorizarea rămâne complexă și imprevizibilă. Acest lucru face ca noile proiecte eoliene terestre să fie greu de promovat.
Moldova este un exemplu pozitiv. A finalizat prima sa licitație eoliană terestră în 2025 și pregătește una mai mare pentru 2026. O piață de turbine second-hand este activă și ajută la dezvoltare.
Dacă războiul s-ar termina mâine, atât Moldova, cât și Ucraina s-ar putea mișca mult mai repede. Moldova creează deja o piață funcțională cu licitații. Ucraina are un potențial eolian imens și un interes puternic al investitorilor. Pacea ar debloca fonduri pentru reconstrucție, reconstrucția rețelei și o extindere majoră a surselor regenerabile de energie.
Cum au evoluat tehnologia și dimensiunea turbinelor în ultimii ani (onshore/offshore) și cum s-a reflectat asta în CAPEX/MW?
Aproape toate turbinele eoliene instalate în Europa sunt produse de producători europeni. Acestea sunt construite de producători de echipamente originare europeni și asamblate în Europa, susținând locurile de muncă locale, capacitatea industrială și veniturile fiscale. Importurile rămân marginale: turbinele chinezești reprezintă mai puțin de 1% din cei 304 GW de capacitate eoliană instalată a Europei.
Progresul tehnologic a fost impresionant. Puterea turbinelor terestre s-a dublat de la aproximativ 2,6 MW în 2016 la 5,2 MW în 2025. Turbinele offshore au crescut și mai rapid, crescând de la 5 MW în 2016 la peste 10 MW în 2025, primele modele de 15 MW fiind acum implementate.
Costurile pe MW nu mai scad la fel de rapid ca în trecut, din cauza prețurilor mai mari la materiale și la lanțul de aprovizionare. Însă trecerea la turbine mai mari a contribuit la menținerea CAPEX-ului proiectelor la niveluri competitive, asigurându-se că investitorii pot continua să livreze proiecte eficiente.
Industria a demonstrat că portofoliile de proiecte previzibile și consecvente reduc costurile. La Summitul Mării Nordului de la Hamburg, industria eoliană s-a angajat la o reducere cu 30% a Costurilor Nivelate ale Energiei (LCOE) în schimbul unor volume stabile și al vizibilității pentru producători și dezvoltatori. Obiectivele anuale de dezvoltare constante rămân esențiale pentru menținerea costurilor la un nivel scăzut și consolidarea lanțului de aprovizionare cu energie eoliană al Europei.
