Cu peste 100 de angajați și o cifră de afaceri anuală de peste 120 de milioane de lei, Megaconstruct este unul dintre primii cinci mari operatori de distribuție independenți din sectorul gazelor naturale. Activă în 23 de localități din 8 județe, compania se extinde, având prezent în execuție alte trei contracte de concesiune în Prahova și Constanța. Am discutat cu directorul general al Megaconstruct, Cătălin Ivan, despre proiectele de viitor și despre provocările momentului.

Stimate domnule Cătălin Ivan, Megaconstruct are o istorie deja îndelungată, iar cifrele de la Ministerul Finanțelor Publice arată o evoluție solidă, cu dublarea numărului de angajați în ultimul deceniu și niciun an pe pierdere. Care este principalul factor care v-a oferit această stabilitate în anii din urmă?

Așa cum bine ați sesizat, compania a avut o creștere spectaculoasă în ultimul deceniu, generată de o dezvoltare agresivă a portofoliului de distribuții de gaze naturale. Această a generat o creștere de 10 ori a cifrei de afaceri în acest interval. Principalii factori de dezvoltare au fost generați de apetitul acționarilor de a investi în acest sector și nu ultimul rând de profesionalismul echipei de management.

Lungimea totală a rețelelor pe care le operăm astăzi este de 921 de kilometri, în 23 de localități (municipii, orașe și comune) din 8 județe. Numărul total al consumatorilor este de aproximativ 20.000, dintre care 19.000 casnici și 1.000 noncasnici.

Schimbările legislative din ultimii ani și fondurile europene disponibile acum promit un nou val de investiții în dezvoltarea de noi rețele de distribuție a gazelor naturale. Împărtășiți această opinie?

Nu, nici eu și nici colegii mei din sector nu împărtășim această opinie. Schimbările legislative din ultimii trei ani au fost făcute fără respectarea principiului transparenței decizionale, au bulversat piața atât în rândul operatorilor, cât și în rândul consumatorilor. Totodată, aceste modificări repetate, făcute fără a avea la baza un studiu de impact, conduc la lipsă de predictibilitate în derularea de investiții pe tot fluxul tehnologic din sector (extracție, înmagazinare, transport și distribuție) și vor avea ca efect imediat sistarea tuturor programelor de investiții în derulare și intrarea companiilor în incapacitate de plata. Rolul definitoriu al principiului transparenței decizionale este acela de a conduce la creșterea încrederii și cooperării între legiuitor pe de o parte, și societate, de cealaltă. Prin aceste ultime modificări de legislație a fost abrogat poate cel mai sănătos principiu pe care o societate comercială, fie ea și de stat, ar trebui să se ghideze – principiul eficienței economice.

Ministerul Fondurilor Europene a lansat apelul de proiecte pentru „Dezvoltarea rețelelor inteligente de distribuție a gazelor naturale în vederea creșterii nivelului de flexibilitate, siguranță, eficiență în operare, precum și de integrare a activităților de transport, distribuție și consum final“, un program în valoare de 235 milioane de euro, inițial. Aveți în vedere să vă implicați în construirea și operarea de noi rețele prin intermediul acestui program?

Personal nu cred că programul guvernamental la care faceți referire o să aibă succesul scontat în zona investițiilor în rețelele de distribuție de gaze naturale. Modalitatea de implementare și accesare a acestor fonduri a exclus din start participarea operatorilor de distribuție și se adresează în principal autorităților locale. Acest program lansat de Ministerul Fondurilor Europene este mai eficient pe zona de transport, deoarece o investiție poate fi operaționalizată destul de ușor. În zona de distribuție este mult mai greu să implementezi o distribuție inteligentă, deoarece aceasta trebuie operaționalizată cu alte zeci, sute, mii de rețele, stații de predare care se presupune că nu sunt atât de inteligente la acest moment pe cât se doresc a fi implementate prin acest program.

În ce fel se selectează beneficiarii potențiali ai unei noi rețele de distribuție a gazelor naturale? Ține strict de capacitatea de finanțare a investiției inițiale sau ține și de potențialul financiar al viitorilor clienți, gospodării sau agenți economici?

Principiul care stătea la baza deciziei de concesionare a unui serviciu public era cel de eficiență economică. Se elabora o analiză de rentabilitate a investiției care avea la bază un venit estimat a fi generat într-o perioadă X, din distribuția/furnizarea de gaze naturale. Rezultatele analizei se prezentau acționarilor/băncii pentru finanțare și se lua o decizie în acest sens. Din cauza noii legislații este imposibil să mai vedem o investiție făcută de un operator de distribuție din fonduri proprii în înființarea unui serviciu de distribuție într-o nouă localitate.

Din câte cunoașteți clienții potențiali din zonele unde operați, există riscul ca aceia care vor fi racordați gratuit la rețeaua de distribuție să devină rău-platnici sau să nu fie din start interesați de acest tip de serviciu?

Da, există acest risc major, deoarece clienții care astăzi nu sunt racordați în localitățile în care există un istoric în operare sunt în general clienți care au o putere de cumpărare mică și care de regulă întâmpină greutăți în plata facturilor curente. Cu cât procentul acestora este mai mare, cu atât lichiditatea scade și operatorul întâmpină mai multe probleme în activitatea operațională. Un alt aspect al acestor racordări gratuite este că solicitantul poate opta pentru realizarea racordului pentru că este gratuit, fără a avea intenția de deveni consumator de gaze sau pentru motive ce țin de asfaltarea/intrarea în garanție a străzii pe care locuiește. Toate aceste cheltuieli nejustificate se vor regăsi în tariful de distribuție pe care îl vor plăti toți clienții racordați la sistemul de distribuție respectiv.

Circa 60% din școlile din România nu sunt racordate la rețeaua de gaze naturale. Presupun că ponderi similare se înregistrează și în cazul unor alte instituții publice (spitale, clădiri administrative etc.); pe de altă parte, ideea de a racorda 100% este nerealistă. Care este, în opinia dumneavoastră, potențialul real de racordare a unor noi beneficiari la rețelele de distribuție a gazelor naturale?

Nu avem aceste date referitoare la gradul de racordare al școlilor la nivel național. Cred totuși că gradul mic de racordare este influențat și de faptul că în orașele mari unde se află cele mai multe unități de învățământ, acestea sunt racordate la căldură/apă caldă prin sisteme centralizate de tip RADET. Cred că racordarea unei școli sau a unui liceu ar necesita o investiție destul de mare în realizarea ansamblului de racord, instalației de utilizare, centrală termică și atâta timp cât agentul termic este subvenționat este mai greu să se realizeze racordarea acestor instituții la rețeaua de gaze naturale. În localitățile unde Megaconstruct operează și unde, de regulă, nu există sisteme centralizate de încălzire, gradul de racordare al instituțiilor publice de tot felul este de peste 90% și reprezintă o prioritate pentru autoritățile locale.

Care este avantajul (dacă există vreunul) companiilor independente, așa cum este Megaconstruct, în fața giganților care domină piața de distribuție a gazelor naturale din România?

Oricât aș vrea să caut vreun avantaj pe care noi l-am avea în față celor doi operatori majori, este aproape imposibil să găsesc unul. Avantajele majore pe care aceștia le au față de operatorii independenți țin de puterea organizațiilor din care aceștia fac parte și de capacitatea acestora de finanțare. Poate tocmai de aceea statul român ar trebui să aibă că prioritate principala sprijinirea acestor aproximativ 35 de operatori independenți care astăzi au o cotă de piață de aproximativ 10% și care au investit, au realizat și operează sisteme de distribuție gaze în peste 300 de localități și către aproximativ 300.000 de consumatori la nivel național.

Aș mai dori să atrag atenția că noua legislație privind extinderea rețelei de distribuție gaze naturale, care obligă operatorii să investească în racordări fără o analiză sau un studiu de impact, conduce la o decapitalizare masivă și la intrarea companiilor în insolvență, după care în faliment. La acestea se adaugă și obligațiile impuse de legislația ce reglementează starea de alertă, prin care operatorii nu pot sista furnizarea gazelor în caz de neplată. Pe cale de consecință, aceștia sunt obligați să finanțeze suplimentar și aceste costuri. Oricât am încerca să fim de optimiști, atât operatorii mari, cât și cei independenți, ne dăm seama pe zi ce trece că noile sarcini puse în seama noastră de către legiuitor sunt nerealiste și vor avea ca rezultat imediat distrugerea acestui sector important atât pentru consumatorii casnici, cat și pentru relansarea economiei.

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din decembrie 2020 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.