Un nou studiu remarcă o evoluție semnificativ disproporționată a impozitării specifice sectorului de petrol și gaze pentru perioada 2020 – 2022, cu consecințe inflaționiste și care se răsfâng asupra consumatorului final. Astfel, rata efectivă de impozitare, calculată ca proporție a impozitelor specifice sectorului upstream al țițeiului şi gazelor naturale din România în totalul veniturilor din producție, a crescut de la 16% în 2020 la 28,9% în 2021, la 43,1% în 2022 (dacă se exclude contribuția de solidaritat) sau la 52,2% în 2022 (dacă se include contribuția de solidaritate), potrivit unui studiu realizat pentru Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
În timp ce veniturile din producția de țiței şi gaze naturale au crescut cu 203% la nivelul principalilor doi producători analizați, respectiv OMV Petrom şi Romgaz, impozitarea specifică a crescut disproporționat, cu 885%. Impozitarea suplimentară a crescut de 11 ori în 2022 față de anul 2020, în timp ce redevențele au crescut de 5,2 ori în 2022 comparativ cu anul 2020.
Creşterea accelerată a impozitării suplimentare se datorează în principal impozitării suplimentare a gazelor naturale, evoluție explicabilă prin aplicarea unor cote progresiv mai ridicate şi proporției mai mari din veniturile realizate supuse impozitării la cote maximale foarte ridicate, de 80% (impozitul pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețurilor din sectorul gazelor naturale) şi 70% (impozitul pe veniturile suplimentare offshore/onshore de mare adâncime).
Totodată, impozitul pe profit datorat de către cele două companii analizate, OMV Petrom şi Romgaz, a ajuns la proporția de 10% din totalul impozitului pe profit încasat la bugetul de stat pe anul 2022. La nivel european, România înregistrează „de departe cea mai ridicată rată de impozitare efectivă în anii 2022 şi 2021, situându-se la un nivel de 4 ori mai mare decât media simplă a ratelor efective de impozitare identificate în celelalte state europene”, potrivit studiului.
Din perspectivă calitativă, sistemul de impozitare se caracterizează prin lipsă de stabilitate şi predictibilitate, având în vedere faptul că pe durata ultimilor 10 ani au fost identificate cel puțin 44 de acte normative cu impact asupra sistemului de impozitare specifică sectorului upstream.
Autorii au identificat un set de măsuri posibile de îmbunătățire a sistemului, precum şi o serie de recomandări generale de natură legislativă pentru acest sector. Se remarcă „suprapunerea excesivă a mai multor elemente de impozitare” dar şi introducerea unor elemente noi de impozitare fără o recalibrare a impozitelor existente (cu excepția, după caz, a permiterii unor deduceri din perspectiva impozitului pe profit). Din toate aceste elemente rezultă „majorarea impozitării totale”, astfel încât se poate afirma că „această complexitate a sistemului nu vizează calibrarea impozitării pe baza unor principii de fiscalitate, ci pur şi simplu majorarea veniturilor bugetare”.
