Acasă » Interes general » Sebastian Metz: Schimburile comerciale româno-germane sunt la un nou maxim istoric – 40 mld. euro

Sebastian Metz: Schimburile comerciale româno-germane sunt la un nou maxim istoric – 40 mld. euro

12 decembrie 2022
Interes general
Bogdan Tudorache

Sebastian Metz, director general și membru în Consiliul Director al Camerei de Comerț Germano-Române, AHK România, susține că schimburile comerciale româno-germane ar putea atinge nou maxim istoric, de 40 miliarde de euro, la finalul lui 2022. Totodată, investițiile germane în România au crescut la mai mult de 12,5 miliarde de euro, la finalul anului trecut. Germania se află pe locul al doilea, după Țările de Jos, conform principiului țara investitorului imediat.

 

Tot mai multe companii și investitori in­ten­ționează să vină în România. Care a fost tendința din ultimul an și care este nivelul de interes din partea investitorilor germani?

De câțiva ani încoace observăm o creștere a interesului investitorilor germani pentru piața din România. Dacă în primele nouă luni ale anului 2021, volumul schimburilor comerciale era de 24,5 mld. EUR, anul acesta am avut o creștere de 17,7 %, ajungând la 28,8 mld. EUR. Astfel, exporturile către România s-au ridicat la 14,8 mld. EUR, ceea ce înseamnă o creștere de 8,8% față de aceeași perioadă din 2021, în vreme ce importurile Germaniei din România se apropie de 13,1 mld. EUR, în creștere cu 20,6% față de situația înregistrată în primele nouă luni ale anului trecut. Aceste rezultate plasează România pe locul 19 în topul partenerilor comerciali ai Germaniei privind exporturile și pe locul 21 privind importurile.

Comerțul bilateral are un real potențial ca până la finele lui 2022 să atingă un volum care se apropie de 40 mld. EUR, ceea ce înseamnă maxime istorice în relațiile bilaterale comerciale. Și asta în anul în care AHK România aniversează 20 de ani de la înființare. Acesta este și un indicator important în ce privește interesul crescut al companiilor germane de a fi active pe piața din România.

În ultimii ani a crescut calitatea investițiilor germane în România. În aproape toate domeniile, companiile germane au realizat investiții importante în activități de cercetare & dezvoltare de înaltă calitate. În Timișoara, Cluj, Sibiu, Brașov, Iași, București, dar și în alte locații, există centre de dezvoltare ale companiilor germane, unde se dezvoltă proiecte tehnologice importante, de multe ori în colaborare cu universitățile locale, care abordează provocările actuale ale transformărilor digitale.

În România sunt active în jur de 9.500 de companii cu capital german, majoritatea dintre acestea având sediul în București și Timiș. Dar și județele Brașov, Sibiu și Cluj sunt foarte căutate de investitorii germani. Soldul investițiilor germane a crescut de la 11,07 miliarde euro la finalul lui 2020 la peste 12,5 miliarde în 2021. Cifrele vorbesc de la sine!

 

Care sunt principalii jucători care au venit în România anul acesta și cât de mari au fost investițiile? Care este tendința pentru 2023?

Există numeroase companii germane care privesc cu încredere către România, iar multe din cele care sunt deja prezente aici își extind capacitățile de producție sau facilitățile de cercetare-dezvoltare. Pentru a enumera doar câteva: emz-Hanauer, producător de componente pentru electrocasnice, Coratec, producător de biciclete și Fressnapf, produse pentru animale de companie sunt nou intrate pe piața românească, iar Continental, Bosch, Preh sau Hella, active în domeniul automotive, își extind prezența, mai ales în domeniul cercetare/dezvoltare. Este tot mai evident faptul că România s-a dezvoltat de la un amplasament investițional pentru producție la unul de înaltă calitate, destinat activităților de R&D. Sperăm să vedem tot mai multe investiții în industria prelucrătoare, dar și în logistică, energie, GreenTech și comerț.

 

Cum afectează războiul din Ucraina investițiile străine directe în România?

Conflictul armat dintre Rusia și Ucraina va avea impact pe termen scurt, mediu și lung. Lipsa materiilor prime și deficitul previzibil de gaz, petrol și cărbune provenind din Rusia reprezintă provocări noi și neașteptate pentru industrie.

Modelul nostru de afaceri, prosperitatea noastră în Europa, în special în Germania, s-a bazat în mare parte pe obținerea de gaze ieftine din Rusia. În plus, tranziția energetică, pe care trebuie să o realizăm pentru a menține planeta noastră locuibilă pentru noi, oamenii, trebuia să aibă loc cu ajutorul gazului, „forma de energie-punte” – cu alte cuvinte, planul nostru era să eliminăm treptat formele de energie cu emisii mari de CO2, cum ar fi cărbunele, cu ajutorul gazului și apoi să extindem treptat ponderea surselor regenerabile de energie. Pentru că extinderea surselor regenerabile de energie necesită timp. Germania a renunțat chiar și la energia nucleară. Această tranziție energetică se confruntă cu provocări enorme din cauza întreruperilor de livrare a gazului rusesc, atât în ceea ce privește disponibilitatea energiei, cât și, bineînțeles, în ceea ce privește problema cantității de energie pe care o putem obține. Cu asta ne confruntăm în acest moment – în Europa trăim o perioadă în care disponibilitatea și accesibilitatea energiei se confruntă cu provocări fără precedent. Și, bineînțeles, actorii economici se confruntă și ei cu aceste provocări. Și întrebarea este: reușesc companiile să gestioneze aceste provocări într-o perioadă atât de scurtă de timp, prin măsuri de economisire, prin creșterea productivității, prin progres tehnologic și inovație? Vor putea să concureze cu alte regiuni ale lumii unde energia este mult mai ieftină? Părerea mea este că, fără un sprijin puternic din partea statului, multe companii nu vor putea rezista acestei concurențe – în special acele companii în care energia are o valoare adăugată mare. Riscăm ca numeroase sectoare industriale să își demonteze halele din Germania, din România, din Europa și să le instaleze din nou în altă parte. Astfel, rezistența noastră economică, adică reducerea independenței față de alte regiuni ale lumii, cum ar fi Asia, în ceea ce privește materiile prime, produsele primare etc, pe care de fapt dorim să o consolidăm – aceasta a fost o lecție învățată din criza pandemică – va crește semnificativ, dacă nu reușim să ne asigurăm că aceste activități industriale supraviețuiesc în Europa.

Dar nu vreau să vorbesc doar despre riscuri și pericole. Conflictul din Ucraina a făcut ca România, membră a UE și a NATO, să devină și mai atractivă ca amplasament investițional pentru relocarea producției (cuvânt-cheie: nearshoring). Faptul că Ucrainei și Republicii Moldova li s-a oferit perspectiva aderării la UE înseamnă, de asemenea, că România nu se mai află la periferia Europei. Logistica, infrastructura și multe altele au acum o perspectivă strategică complet nouă și, prin urmare, multe noi oportunități de afaceri. În plus, România s-a dovedit în ultima vreme mult mai prezentă, mai fiabilă și mai activă pe scena internațională, mai ales când vine vorba de susținerea Ucrainei. Acest punct de vedere este privit cu multă simpatie de investitorii străini și a condus la câștiguri semnificative în ceea ce privește reputația. Să sperăm că, în acest sens, România se va putea numi în curând un nou și mândru membru al spațiului Schengen.

 

Care este sentimentul investitorilor germani pentru această perioadă? Care a fost rezultatul ultimelor delegații comerciale aici, în România?

Am avut numeroase delegații de afaceri din Germania în România în acest an. În special, suntem foarte mândri că în luna mai ne-a vizitat o delegație din sectorul logisticii și de transport, pe care am însoțit-o la Constanța. Și, bineînțeles, i-am adus împreună și cu reprezentanți de companii și din administrația locală din Brăila și din alte orașe, pentru că în România se întâmplă multe în domeniul logisticii. În plus, chiar săptămâna trecută (7 – 10 noiembrie 2022) am întâmpinat la București o delegație de rang înalt din domeniul eficienței energetice și al energiilor regenerabile. La timpul potrivit, s-ar putea spune.

Toate delegațiile din Germania au fost impresionate de dinamica economică din România, de mentalitatea practică din sectorul privat, dar și din multe administrații locale și regionale, acestea având la dispoziție sume importante din fonduri europene.

Companiile germane sunt, în general, foarte mulțumite de alegerea României ca amplasament investițional. Desigur, ca toată lumea în acest moment, sunt oarecum nesiguri în privința viitorului, deoarece provocările sunt enorme. Dar, în general, activitățile comerciale curente merg foarte bine. Bineînțeles, și aici, în România, sunt lucruri de făcut: lipsa de personal calificat este cea mai mare problemă (după prețul energiei) cu care se confruntă companiile germane. De asemenea, extinderea infrastructurii de transport trebuie să avanseze mai alert. Și avem nevoie de mai multe investiții în infrastructura educațională, care este de o importanță centrală pentru prosperitatea României.

Datele privind schimburile comerciale arată o dinamică susținută a relațiilor economice bilaterale și reprezintă un indicator că firmele germane vor să investească în continuare în România. Noii investitori s-au arătat interesați să consolideze aceste relații bilaterale, pornind de la experiențele anterioare, pe care le consideră povești de succes. În plus, dacă ia la timp măsurile corecte, România are șansa de a deveni atât un hub energetic pentru întreaga Europă în următorii cinci până la zece ani, dar și unul industrial și tehnologic.

 

Cum poate România să se adapteze mai rapid la noile condiții de piață în domeniul gazelor, surselor regenerabile și în atragerea de fonduri europene? Ce ar trebui să facem pentru a accelera proiectele și investițiile în domeniul energetic?

România, ca și celelalte state din Europa, are nevoie de o creștere atât a capacității de producție, în special a energiei regenerabile, cât și de o sporire a măsurilor de eficiență energetică. Pierderile pe rețea sunt foarte mari. Consumul industrial și cel legat de clădirile publice este de asemenea mare. Ieșirea din era cărbunelui presupune în mare măsură crearea de rețele inteligente de distribuție, descentralizarea producției de energie – este mai rezilientă- și de asemenea, capacități de stocare mai mari.

Acum există un cadru legal la nivelul UE, Repower Europe și Fit for 55 , care permite și României să iasă din această criză. Dar avem nevoie pur și simplu de mai multă energie, pentru ca prețurile să scadă. Știu că România plănuiește să producă până la 7 gigawați din regenerabile până în 2030. Trebuie creată fundația pentru a construi această rețea și capacitate de producție, care trebuie integrată în rețeaua existentă. Este nevoie de o actualizare continuă a rețelei pentru a absorbi aceste noi resurse.

În cadrul investițiilor în energiile regenerabile, un rol important îl joacă hidrogenul, datorită capacității sale de stocare și transport, acesta fiind cuprins și în mecanismele europene de finanțare.

Germania este foarte interesată de a găsi parteneri pentru producerea de hidrogen, iar România chiar poate deveni un hub energetic, datorită nivelului mare de independență de resursele externe de energie, dar are  nevoie de o mai mare capacitate de instalare pentru a construi această infrastructură și industrie de hidrogen.

În vara acestui an am elaborat, împreună cu membrii grupurilor de lucru industrie chimică și energie, Carta Albă a Energiei (White-Paper Energy). Noutatea acestui document constă în abordarea paradigmei energetice actuale din dublă perspectivă – recomandă politici pentru tranziția energetică, având în centru și grija pentru menținerea competitivității industriale a României. Soluțiile propuse de experții AHK România sunt descrise etapizat, pe termen scurt, mediu și lung, iar scopul final reprezintă angajamentul nostru de a sprijini un model de guvernanță optim pentru industria românească. În această publicație  susținem ideea unei Strategii Energetice Naționale revizuite, care ar trebui să ia în considerare principiile stabilite prin noul pachet legislativ Fit for 55, cu accent pe dezvoltarea unei economii centrate pe hidrogen. Fit for 55 este un set coerent, complet de propuneri de revizuire și actualizare a legislației UE, care cuprinde toate sectoarele economiei UE și care abordează mai accelerat obiectivele climatice.

Considerăm că, pentru a face față situației geopolitice actuale, accentul politicilor existente ar trebui să se concentreze pe soluții pe termen scurt, în special pe asigurarea securității aprovizionării cu energie, la costuri cât mai accesibile. În al doilea rând, autoritățile ar trebui să se concentreze pe optimizarea sau completarea schemelor sale de sprijin deja implementate, pentru a asigura viabilitatea economică a tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare cu energie, inclusiv a consumatorului final. Pe de altă parte, reprezentanții industriei din România ar trebui să beneficieze de un program clar pentru dezvoltare. Eficientizarea resurselor și utilizarea energiei, prin digitalizare sunt de asemenea, elemente importante.

 

Ce alte măsuri ar trebui să ia România pentru a permite o accelerare a investițiilor și pentru a ne asigura independența energetică?

Deși România are un mix echilibrat de energie, costurile de producție sunt mari, din cauza lipsei de eficiență. Sunt investiții mari de realizat în România în următorii 10-20 de ani. E nevoie de specialiști, de companii de construcții, de tehnologie. E nevoie de asemenea de o reconversie energetică și de o electrificare extinsă la toate nivelurile: transport, distribuție, domeniul industrial, unde întreaga producție trebuie preluată de la regenerabile. Pentru realizarea acestora trebuie ca factorii decizionali din politică, administrațiile publice să creeze rapid condițiile-cadru necesare, să mențină stabilitatea politică și economică și să mențină deschis dialogul cu mediul de afaceri, pentru a atrage investițiile necesare. Consider că autoritățile române ar trebui să acorde prioritate politicilor publice referitoare la măsuri de eficiență energetică, în paralel cu o strategie investițională pe termen mediu și lung pentru a facilita dezvoltarea de noi capacități de producție.

Al doilea element este siguranța furnizării, eliminarea dependenței de Federația Rusă – acest lucru cere timp pentru găsirea celor mai bune soluții, în primul rând la nivel european. E nevoie de finanțare pentru implementarea producției de energie verde – energia eoliană și solară, care  au o importanță strategică pentru sistemul energetic din România.

Cred că situația actuală a prețurilor mari la energie ne va însoți pentru o perioadă mai lungă de timp și de aceea este nevoie mai mult ca niciodată de o cooperare strânsă între sectorul public și cel privat, dar și între țările și UE pentru a găsi cele mai bune soluții pe termen lung pentru populația din România și pentru mediul economic. Este obiectivul nostru, al tuturor, ca România, Germania, întreaga Uniune Europeană să rămână un amplasament investițional competitiv, prosper și, în același timp, sustenabil și, prin urmare, rezilient.

_____________________________________________

Interviul a apărut inițial în numărul din decembrie 2022 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at] energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

 

Autor: Bogdan Tudorache

Activ în presa economică și de afaceri de 26 de ani, Bogdan a absolvit Dreptul, apoi a urmat cursuri intensive de economie și Business English. A avansat până în poziția de redactor-șef încă din 2006 și a asigurat managementul și politica editorială pentru numeroase publicații economice dedicate în special comunității investitorilor străini în România. Din 2003 și până în 2013 a fost activ mai ales în sectorul financiar-bancar. A început colaborarea cu Energynomics în 2013, remarcându-se prin cunoștințe avansate ale piețelor, comunităților de afaceri și un stil editorial matur, atât în limba română, cât și în engleză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *