Decarbonizarea fondului construit nu depinde doar de planuri naționale, finanțare și reglementări. Pentru ca renovarea energetică să se accelereze până în 2030, România și statele din regiune au nevoie de o cooperare mai strânsă, de forță de muncă specializată și de o piață funcțională pentru materiale și soluții cu amprentă redusă de carbon.
Una dintre concluziile mai puțin discutate ale Forumului România Eficientă 2026 este că tranziția în sectorul clădirilor nu poate fi dusă doar prin instrumente naționale. România, Bulgaria și Grecia se confruntă cu provocări similare: fond construit învechit, locuințe multifamiliale dificil de renovat, vulnerabilitate energetică, deficit de specialiști, risc seismic și capacitate administrativă limitată.
În acest context, cooperarea regională poate deveni un instrument practic, nu doar un exercițiu diplomatic. Anca Ginavar, director în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a subliniat nevoia unei „voci comune” a statelor din regiune în dialogul cu instituțiile europene, tocmai pentru că particularitățile fondului construit din Europa Centrală și de Sud-Est sunt diferite de cele ale statelor vest-europene.
Dragomir Tzanev, director executiv al Center for Energy Efficiency EnEffect din Bulgaria, a dus aceeași idee mai departe: cele mai utile lecții sunt, de multe ori, cele care vin din țările vecine, pentru că pornesc de la constrângeri administrative, sociale și economice apropiate. În loc ca fiecare țară să reconstruiască separat aceleași mecanisme, regiunea poate împărtăși soluții pentru finanțare, date, asistență tehnică, pregătire profesională și standarde de calitate.
Această cooperare devine cu atât mai importantă cu cât una dintre marile bariere ale renovării nu este doar lipsa banilor, ci lipsa capacității de implementare. Țintele asumate prin EPBD presupun un volum mare de lucrări într-un interval scurt, iar piața construcțiilor trebuie să poată livra aceste lucrări la calitatea cerută. Or, după cum au arătat mai mulți vorbitori, deficitul de specialiști, proiectanți, auditori, manageri energetici și lucrători calificați poate încetini renovarea la fel de mult ca lipsa finanțării.
Cătălin Lungu, președintele Ordinului Auditorilor Energetici din România, a avertizat că procesul de renovare se va întinde până în 2050 și va necesita nu doar bani, ci și oameni pregătiți. Andrei Ceclan, președintele SAMER, a insistat asupra unei probleme concrete: este nevoie de creșterea competențelor nu doar la nivelul profesioniștilor care proiectează clădiri nZEB sau ZEB, ci mai ales la nivelul lucrătorilor care execută efectiv lucrările.
Această observație este esențială. Calitatea renovării nu este decisă doar în faza de proiectare. Ea depinde de execuție, de montaj, de punerea în funcțiune, de calibrarea sistemelor și de modul în care clădirile sunt operate ulterior. Fără competențe suficiente în șantier și fără control al calității, investițiile pot rata performanța așteptată, chiar dacă proiectele respectă formal cerințele tehnice.
Deficitul de competențe este dublat de o altă provocare: piața materialelor și soluțiilor pentru renovare trebuie să evolueze rapid. Mihai Moia, director executiv ROENEF, a arătat că industria materialelor de construcții a început deja să răspundă cerințelor de sustenabilitate, prin strategii ESG, declarații de mediu pentru produse și soluții cu amprentă de carbon mai redusă. Dar aceste eforturi trebuie susținute prin reglementări, achiziții publice, cerere din partea beneficiarilor și dialog constant între autorități și industrie.
Pentru ca materialele cu amprentă redusă de carbon și soluțiile circulare să devină competitive, nu este suficient ca ele să existe. Trebuie creată o piață. Aceasta presupune criterii clare în achiziții, cerințe tehnice adaptate, mecanisme de verificare și o strategie comună între Ministerul Dezvoltării, Ministerul Mediului, Ministerul Energiei, Ministerul Economiei și coordonarea politicilor de dezvoltare sustenabilă.
La nivel regional, oportunitatea este și mai largă. Dragomir Tzanev a menționat potențialul componentelor prefabricate pentru renovare, care pot reduce durata lucrărilor și complexitatea intervențiilor pe șantier. O piață comună regională pentru astfel de soluții ar putea ajuta statele din Europa Centrală și de Sud-Est să depășească una dintre cele mai mari bariere ale renovării: faptul că fiecare proiect este tratat ca intervenție izolată, lentă și greu de standardizat.
În acest sens, decarbonizarea clădirilor nu este doar o temă de eficiență energetică. Este și o temă industrială. Regiunea are nevoie de producători, distribuitori, proiectanți, instalatori, auditori, manageri energetici și administrații locale capabile să lucreze într-un ecosistem comun. Fără această piață de competențe și soluții, obiectivele pentru 2030 vor rămâne dependente de proiecte-pilot și de ritmul fragmentat al programelor publice.
Forumul România Eficientă 2026 a arătat că tranziția în sectorul clădirilor trebuie privită ca un proces de construcție instituțională și economică. Planurile naționale sunt necesare, dar nu suficiente. Finanțarea este esențială, dar nu suficientă. Reglementările fixează direcția, dar nu pot înlocui oamenii, materialele, tehnologiile și capacitatea de execuție.
Următoarea etapă a renovării energetice va depinde de capacitatea României de a se conecta mai bine la regiune, de a forma profesioniști și lucrători, de a folosi experiența vecinilor și de a crea o piață reală pentru renovare sustenabilă. În lipsa acestei infrastructuri economice, tranziția clădirilor riscă să rămână corectă pe hârtie, dar prea lentă în realitate.