Ministerul Energiei analizează posibilitatea construirii mai multor hidrocentrale cu acumulare prin pompaj mai mici, pe tot teritoriul țării, în locul proiectului Tarnița, estimat la un miliard de euro, a declarat ministrul de resort, Victor Grigorescu, în cadrul unei dezbateri organizate de Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților.
Este al doilea proiect major asumat de România la care actualul guvern renunță, săptămâna trecută oficialii guvernului anunțând renunțarea la cablul submarin de electricitate România-Turcia.
El a subliniat faptul că, până acum, rezultatele proiectului Tarnița-Lăpuștești sunt zero, deși s-au cheltuit trei milioane de euro pentru acesta.
„Vom analiza dacă, în locul proiectului Tarnița, putem construi centrale cu acumulare prin pompaj de puteri mai mici pe tot teritoriul țării. Nu există studii încă în acest sens, însă au fost făcute evaluări preliminarii. În prezent, noi studiem posibilitatea să alocăm bani din fonduri europene sau norvegiene pentru ca România să clarifice dacă, unde și cât ar putea să instaleze în acest tip de centrale. Trebuie să avem alternative pentru o centrală de un miliard de euro, să fie câteva centrale finanțate separat. Ar putea fi finanțate de piața bancară”, a susținut ministrul, citat de Agerpres.
Proiectul centralei cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești datează din anii 1970 și presupune o investiție greenfield de 1.000 de MW, estimată la aproximativ un miliard de euro fără TVA.
Centrala va avea scopul de a echilibra sistemul energetic românesc.
Centrala ar urma să fie localizată în nord-vestul României, la aproximativ 30 kilometri de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald. Construcția centralei Tarnița-Lăpuștești era preconizată a se realiza în 5-7 ani, urmând a fi create peste 4.000 de locuri de muncă, potrivit site-ului dedicat proiectului.
Daca ar fi analizat acest aspect cu specialistii Ministerul ar fi aflat ca ambele tipuri de stocare de mare capacitate (tip Tarnita) medie (de tipul centralelor puse in functiune pe Olt) si cele mici (de tip autovehicole electrice) sunt absolut necesare fiecare cu rolul sau in SEN. Stocare de tip Tarnita este cea critica in acest moment, care poate debloca proiectele din surse regenerabile. Centralele medii si mici se vor putea dezvolta pe masura ce vom abansa cu conceptul de retele inteligente cu microretele cu generare/stocare distribuita. Daca s-a facut o eroare in 2009 si s-a infiintat Hidro Tarnita nu trebuie facuta confuzia intre „vehicolul” investitional si necesitatea investitiei. Dezvoltarea conceptului TREBUIA facuta in interiorul Hidroelectrica pana la aprobarea si intrarea in vigoare a contractelor. Identic cu subiectul Energonuclear unde s-a facut aceeasi eroare decizionala.