Pe măsură ce Europa își propune să reducă importurile de combustibili, hidrogenul verde trebuie să stea la baza autonomiei sale strategice, susține Mara Bălașa într-un articol de opinie publicat de Energy Policy Group. Ea subliniază că, până în 2050, hidrogenul va furniza până la 80% din consumul final de energie în sectoarele de transport pe distanțe lungi, precum navigația maritimă și aviația, și va produce aproape jumătate din fierul folosit în siderurgie, susținând astfel lanțuri industriale esențiale.
Autoarea afirmă că hidrogenul ar putea consolida securitatea energetică a Uniunii Europene în două moduri distincte. În primul rând, ar diminua direct importurile de combustibili fosili, sporind astfel reziliența lanțurilor de aprovizionare. În al doilea rând, ar sprijini industriile strategice — oțelul pentru aplicații de apărare și amoniacul pentru producția de îngrășăminte — oferindu-le acces la un vector energetic stabil, cu emisii reduse de carbon, și facilitând tranziția departe de costurile ridicate ale certificatelor de carbon din cadrul Sistemului de Comercializare a Emisiilor.
Recunoscând necesitatea urgentă de a decarboniza industriile grele și transporturile pe distanțe lungi — surse majore de emisii de gaze cu efect de seră — Bălașa avertizează că amânarea tranziției se poate traduce prin riscuri sporite pentru securitatea națională, pe măsură ce dezastrele naturale induse de schimbările climatice devin tot mai frecvente. Ea susține că implementarea rapidă a hidrogenului nu este doar un imperativ de mediu, ci și o măsură de protecție împotriva viitoarelor fenomene meteorologice extreme.
În opinia ei, actualul nivel de preț ridicat pentru hidrogenul verde provine în principal din costurile cu energia electrică, întrucât procesul de electroliză este intens din punct de vedere energetic, iar hidrogenul poate fi considerat „verde” doar dacă este produs cu energie curată. Bălașa observă că regiuni ca Peninsula Scandinavică, cu resurse hidroelectrice abundente, și Peninsula Iberică, datorită producției ridicate de energie regenerabilă și designului de piață favorabil, beneficiază deja de prețuri mai mici la electricitate — avantaje pe care celelalte state membre trebuie să le preia.
Pentru a reduce decalajele de accesibilitate, ea solicită măsuri țintite de scădere a costurilor de electroliză: investiții în cercetare și dezvoltare pentru electrolizoare mai eficiente și durabile; accelerarea implementării infrastructurii de energie regenerabilă; modernizarea rețelelor; și extinderea capacităților de stocare a energiei. Potrivit Marei Bălașa, astfel de inițiative vor conduce, în ansamblu, la scăderea prețului electricității și vor debloca adoptarea pe scară largă a hidrogenului verde. Ea îndeamnă, de asemenea, statele membre să depășească cerințele minime ale RED III la transpunerea în legislația națională, sugerând că stabilirea unor obiective naționale mai ambițioase pentru combustibilii regenerabili de origine non-biologică în transporturi ar transmite semnale puternice de cerere și ar oferi investitorilor și utilizatorilor finali mai multă încredere în perspectivele pieței hidrogenului pe termen lung.
În final, autoarea insistă că hidrogenul ar trebui integrat în cheltuielile pentru apărare ca o investiție de securitate națională. Având în vedere că țările UE își măresc bugetele de apărare, acum este momentul să privim infrastructura și lanțurile de aprovizionare cu hidrogen ca piloni ai autonomiei strategice — asigurând că Europa rămâne independentă energetic, sigură și rezilientă în fața provocărilor geopolitice și climatice.
Aceasta este o prezentare a publicației EPG „Hydrogen: A Story of Strategic Autonomy”, de Mara Bălașa, publicată la 4 august 2025.Acesta este un rezumat al publicației EPG „Hydrogen: A Story of Strategic Autonomy”, de Mara Bălașa, publicată pe 4 august 2025.