În România s-au instalat circa 330 MW de eolian continental (onshore) în 2025, însă rămân numeroase probleme legate de birocrație și permitting (autorizare), au declarat surse din piață pentru Energynomics.
”Există companii care au obținut autorizare de construcție (ATR) foarte aproape de parcul nostru eolian”, susține o sursă. ”Ne-am adresat ANRE și ne-au spus că nu și-au dat seama de problemă”, adaugă sursa citată.
În același timp, există numeroase probleme pentru investitori legate de racordare. Probleme care ar putea fi rezolvate, dacă autoritățile și companiile operatoare ale transmisiei și distribuției (TSO, DSO) a avea un dialog mai ferm.
”Suntem trimiși să dialogăm cu mai multe entități care ar trebui să stabilească mai întâi coordonatele de rețea între ele”, a mai spus sursa citată.
Industria eoliană din România se află într-o fază de relansare puternică, după o perioadă lungă de stagnare, fiind susținută de fonduri europene (PNRR), necesitatea tranziției energetice și un cadru legislativ îmbunătățit.
Se estimează că România va depăși semnificativ pragul de 3 GW instalați, cu un obiectiv clar de a ajunge la 5-6 GW spre sfârșitul deceniului, pe măsură ce noile proiecte anunțate în 2023-2024 intră în faza de execuție. În 2025 au fost planificate noi instalări, cu o concentrare pe proiecte de amploare, în special în zona Dobrogei și în Moldova, dar și în zonele cu potențial de dezvoltare din vestul țării.
Numeroase parcuri eoliene beneficiază de finanțare prin PNRR, ceea ce impune termene stricte de finalizare, multe dintre ele fiind planificate pentru a fi conectate la rețea în 2025-2026.
O tendință importantă în 2025 este „repowering”-ul (modernizarea parcurilor vechi cu turbine mai noi și mai puternice), ceea ce crește capacitatea instalată pe aceleași amplasamente.
Modificările legislative recente au facilitat obținerea avizelor și au permis dezvoltarea proiectelor pe terenuri neagricole sau pe terenuri agricole de calitate inferioară.
Provocările majore includ faptul că Transelectrica are nevoie de investiții masive, dar și operatorii de distribuție, pentru a putea prelua noua capacitate eoliană, iar procesul de racordare rămâne într-un blocaj potențial. Există provocări legate și de lanțul de aprovizionare. Iar cererea mare de turbine eoliene la nivel european poate cauza întârzieri în livrarea componentelor.
Se estimează că ritmul de instalare va continua să crească, anul 2026 urmând să aducă alte 500 MW noi în operare.
