Discursul lui Ilie Bolojan în fața Parlamentului, ca prim-ministru desemnat, a fost articulat în jurul a două idei majore: echilibrarea finanțelor publice și reforma autorităților publice, ambele tratate cu o retorică a urgenței și cu promisiunea unor măsuri dure, dar necesare.
- Echilibrarea finanțelor publice: „Nu mai putem merge pe drumul pe care am mers până acum”
Bolojan a insistat că România se află într-o situație economică critică, generată de „o politică fiscală impredictibilă, contradictorie și de multe ori populistă”, care a condus la un deficit bugetar de „peste 9% din PIB”. În acest context, a avertizat că „continuarea derapajelor fiscale ar aduce România în pragul incapacității de plată”.
Pentru a evita acest dezastru, noul guvern își propune să impună „ordine în cheltuieli” și „disciplină bugetară la toate nivelurile administrației”. În discursul său, a formulat o critică directă la adresa practicilor din trecut și a transmis un mesaj de responsabilitate față de cetățeni: „Un stat modern trebuie să-și plătească datoriile, să își respecte angajamentele și să nu își mintă cetățenii”.
De asemenea, el a subliniat importanța consolidării veniturilor bugetare, dar „fără a afecta competitivitatea și fără a penaliza munca și investiția”, angajându-se totodată în combaterea evaziunii fiscale. Totul este subsumat unei idei de bază: „Pentru orice fel de proiecte viitoare trebuie să ai resurse și o țară stabilă.”
- Reforma autorităților publice: „Instituții scăpate de sub control”
A doua direcție centrală a discursului a fost nevoia unei reforme radicale a aparatului de stat. Bolojan a afirmat tranșant că „cea mai mare problemă a României nu este lipsa de resurse, ci risipa și lipsa de eficiență”. În opinia sa, administrația publică românească este „împovărată de birocrație, dubluri de funcții și instituții” și suferă de „ineficiență cronică”.
El a prezentat o listă de măsuri clare, dar încă neconcretizate în plan legislativ: audit funcțional al instituțiilor, reorganizare administrativă, simplificare, digitalizare și descentralizare. Mesajul esențial a fost că „funcția publică va fi condiționată de competență, integritate și rezultate”, și că ministerele nu vor mai fi „locuri de sinecuri”.
Această reformă nu vizează doar structura instituțională, ci și relația dintre stat și cetățeni: „Respectul pentru cetățeni” va presupune servicii publice de calitate, meritocrație, protecția persoanelor vulnerabile și „depolitizarea finanțelor, a școlilor și a spitalelor, nu prin pseudo-concursuri, ci prin impunerea unor criterii de performanță”.
Cele două obiective ale noului Guvern sunt aliniate pe termen lung, dar divergente pe termen scurt. Echilibrarea rapidă a finanțelor publice obligă la compromisuri administrative și politice. Acestea înseamnă menținerea unor ministere sau portofolii de vice-premier (inutile), a unor miniștri (incompetenți și/sau anti-reformiști) și a unor măsuri (precum menținerea taxei pe stâlp, a taxei pe cifra de afaceri a marilor companii sau majorarea accizei la carburanți) care sunt departe de a genera optimism cu privire la reforma promisă la nivelul autorităților publice.
Din perspectiva sectorului energetic, cele mai periculoase idei sunt, de departe, prelungirea schemei de plafonare a prețurilor la energie, precum și identificarea Comisiei Europene și a unei eventuale proceduri de infringement drept principalele probleme. Doar în subsidiar, ministrul Bogdan Ivan (PSD) s-a referit la deficiențe din plan local, precum inechitatea schemei de plafonare, lipsa de date complete la Ministerul Muncii privind consumatorii vulnerabili sau costul nesustenabil al menținerii schemei în forma actuală. Noul ministru nu a făcut nicio referire, în acest context, la efectul advers al acestei scheme de plafonare în ceea ce privește descurajarea investițiilor în noi capacități de generare, a investițiilor în eficiență energetică și a activității concurențiale de trading și furnizare.
