Kristian Ruby, Secretar General al Eurelectric
Companiile de utilități trebuie să își sporească pregătirea organizațională prin îmbunătățirea conștientizării peisajului amenințărilor cu care se confruntă astăzi, cooperând cu autoritățile locale în acest sens și exersând înspre asigurarea unui răspuns eficient atunci când izbucnește o criză, spune Kristian Ruby, Secretar General al Eurelectric. „Trebuie să fie clar că electrificarea este soluția rentabilă și eficientă de care avem nevoie în Europa pentru o industrie mai competitivă. Ne permite să reluăm controlul asupra sistemului nostru energetic, să punem capăt dependenței de importuri și să reducem expunerea la mărfuri volatile”, adaugă Kristian Ruby. „Ceea ce este esențial pentru România și pentru regiunea extinsă a Europei de Sud-Est este flexibilitatea. Un element crucial aici este interconectarea regiunii cu restul UE. Aici, avem nevoie de mai multă capacitate de interconectare pentru a transforma piața internă a energiei într-o adevărată Uniune Energetică”, declară Kristian Ruby pentru Energynomics.
Eurelectric a declarat că Europa are nevoie de o strategie actualizată de securitate a aprovizionării. Care sunt principalii piloni ai acestei strategii? Care sunt punctele critice cu care ne confruntăm acum, în aprovizionarea cu energie și cum putem remedia deficitele piețelor noastre de energie și gaze?
Într-adevăr, Europa trebuie să redefinească modul în care privește securitatea energetică. Ne confruntăm cu provocări externe noi și în continuă evoluție, cum ar fi amenințările hibride (atât fizice, cât și cibernetice), precum și punctele de blocaj din lanțurile noastre de aprovizionare și provocarea fără răspuns a schimbărilor climatice. De asemenea, ne confruntăm cu provocări în cadrul sistemului energetic, cum ar fi creșterea generării variabile, digitalizarea sporită care mărește suprafața de atac cibernetic și decarbonizarea, care este benefică pentru climă, dar înseamnă că eliminăm treptat sursele tradiționale de energie dispecerabilă.
În acest context, trebuie să începem să ne gândim mai mult la pregătire și reziliență. Companiile de utilități trebuie să își sporească pregătirea organizațională prin îmbunătățirea conștientizării situaționale a peisajului amenințărilor cu care se confruntă astăzi, cooperând cu autoritățile locale în acest sens și exersând pentru a asigura un răspuns eficient atunci când izbucnește o criză. Dar, dincolo de asta, trebuie să investim în reziliență. Active mai solide, precum și stocuri de echipamente critice, dificil de achiziționat, și sisteme securizate cibernetic. De asemenea, trebuie să investim în surse flexibile de generare și în rețelele noastre pentru a crește și a utiliza la maximum capacitatea acestora. În cele din urmă, trebuie să ne asigurăm că piața transmite semnalele corecte – semnale care reflectă nevoile sistemului în timp real, care valorizează serviciile de sistem existente și care stimulează consumatorii să își adapteze consumul din punct de vedere al cererii.
Pe scurt, trebuie să planificăm mai holistic, să investim mai temeinic și să permitem eficiența operațională.
Industria suferă o lovitură majoră din cauza ritmului prea rapid al Pactului Verde. Cum putem adapta mai bine Pactul Verde pentru a face/menține și industria UE competitivă?
Trebuie să fim clari aici că electrificarea este soluția rentabilă și eficientă de care avem nevoie în Europa pentru o industrie mai competitivă. Ne permite să reluăm controlul asupra sistemului nostru energetic, să punem capăt dependenței de importuri și să reducem expunerea la mărfuri volatile.
Pentru a profita de beneficiile electrificării, trebuie să promovăm soluții reciproc avantajoase între companiile de energie și industria noastră, care să transfere beneficiul generării de energie electrică ieftină din energie curată și să stimuleze consumul flexibil. Între timp, sprijinirea electrificării prin reducerea impozitelor și a taxelor la factura de energie electrică și sprijinirea piețelor lider pentru produse precum oțelul verde va oferi certitudinea cererii necesare pentru a stimula investițiile atât în sector, cât și în furnizorii de energie pentru acel sector.
Cum poate o țară precum România să își asigure atât securitatea aprovizionării, fiind în același timp competitivă și utilizând gazul ca element de tranziție, cât și energia nucleară, când termenul de renunțare la gaz se apropie rapid, iar România încă mai trebuie să deschidă o mulțime de noi centrale de cogenerare și instalații de producție de gaze?
Ceea ce este esențial pentru România și pentru regiunea mai largă a Europei de Sud-Est este flexibilitatea. Un element crucial aici este interconectarea regiunii cu restul UE. Aici, avem nevoie de mai multă capacitate de interconectare pentru a transforma piața internă a energiei într-o adevărată Uniune Energetică. Între timp, capacitatea flexibilă trebuie, de asemenea, stimulată. Prețurile negative din regiune apar adesea și din cauza incapacității de a oferi energiei regenerabile ieftine și abundente o durată de valabilitate – acesta este un caz de piață pentru accelerarea stocării în baterii. Și, bineînțeles, nu putem întoarce spatele sarcinii de bază – energia nucleară, și asta în viitorul previzibil. În întreaga Europă, tot mai multe țări apelează la mecanisme de remunerare a capacității pentru a se asigura că putem menține adecvarea sistemului, pe măsură ce se construiește o capacitate de generare a energiei din surse regenerabile (SRE) tot mai variabilă. Cu toate acestea, trebuie să fim clari în ceea ce privește dependența externă pe care o avem de gaze naturale față de energia electrică curată produsă local – gazele naturale sunt pur și simplu un vector energetic mai puțin competitiv în Europa decât în alte părți ale lumii – electrificarea industriei, transporturilor și clădirilor ne permite să scăpăm de această dependență și să punem în funcțiune mai multe surse de generare mai ieftine.
