Cel mai recent raport de țară al OCDE (Economic Survey: Romania 2026) nu are un capitol dedicat pentru energie. De altfel, în procesul de aderare a României la OCDE nu există un dosar distinct consacrat energiei. Și totuși, energia este prezentă discret, dar peste tot, în considerațiile care alcătuiesc raportul privind macroeconomia, fiscalitatea, clima și competitivitatea. Energia nu este tratată un subiect de nișă, ci rămâne unul dintre elementele decisive prin care este evaluată transformarea economică a României.
Simpla frecvență a termenilor spune ceva. Cuvântul “energy” apare de 65 de ori în cele 144 de pagini ale studiului, alături de referințe repetate la combuatibili / fuel (42), electricitate / electricity (36), gas (30), carbon (24), eficiență / efficiency (19), emisii / emissions (18), fosil / fossil (13) și la alte concepte conexe. Documentul plasează energia la intersecția a trei niveluri de politici publice: ca factor macroeconomic, care influențează inflația și competitivitatea; ca parte centrală a tranziției climatice a României, de la electricitatea cu emisii reduse la eficiența clădirilor și decarbonizarea transportului; și ca teren de intervenție fiscală și de politici de prețuri, unde accizele, prețul carbonului, reforma subvențiilor și retragerea graduală a plafonărilor constituie atât instrumente pentru consolidarea bugetară, cât și pentru tranziție.
Energia ca variabilă macroeconomică
Politicienii tind să trateze industria energetică ca o pușculiță a statului, iar cetățenii t devin mai interesați mai ales atunci când și doar atât vreme cât facturile o iau în sus. Pentru OCDE, energia este o variabilă macroeconomică în toată regula, una care influențează inflația, puterea de cumpărare a gospodăriilor, politica monetară și, indirect, competitivitatea. Raportul este explicit: reaprinderea recentă a inflației în România a fost alimentată de eliminarea, în iulie 2025, a plafoanelor la prețul energiei electrice, precum și de majorările ulterioare de TVA și accize. Documentul mai arată că, după criza energetică declanșată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, inflația s-a temperat, dar a rămas mult peste țintă, iar retragerea ulterioară a prețurilor administrate a adăugat temporar noi presiuni. În termenii OCDE: “ Deși contribuie temporar la creșterea inflației, eliminarea controlului asupra prețurilor la energie electrică este o măsură binevenită.”
Povestea macroeconomică depășește însă cu mult nivelul facturilor. Survey-ul susține că presiunea dată de costuri, creșterea rapidă a salariilor și slăbirea competitivității bazate pe preț au interacționat cu dezechilibrul extern al României. Noi creșteri ale prețurilor la energie și alimente rămân riscuri identificate pentru perspectiveler economice ale României. Avertismentul este formulat direct: “ Riscurile legate de inflație persistă, inclusiv o nouă creștere a prețurilor la energie și alimente.”
Energia ca parte a tranziției climatice
În logica raportului, un standard de viață mai bun nu poate fi separat de o economie mai verde și mai rezilientă. Capitolul dedicat climei este construit nu în jurul unor obiective abstracte, ci în jurul unor vulnerabilități foarte concrete. România este descrisă drept foarte expusă la valuri de căldură, secetă și inundații, iar costurile economice asociate schimbărilor climatice au ajuns la 6% din PIB în intervalul 1980-2023. Raportul spune fără echivoc că adaptarea trebuie accelerată, chiar dacă România are deja o Strategie Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024-2030. Mai general, OCDE arată că “ Sunt necesare eforturi suplimentare de atenuare a schimbărilor climatice, în sinergie cu măsurile de adaptare, pentru a îndeplini obiectivele convenite de reducere a emisiilor.”
Energia reapare aici ca parte a unui model mai amplu de transformare. OCDE leagă reziliența climatică de dezvoltarea generării de electricitate cu emisii reduse, de eliminarea treptată a combustibililor fosili, de transportul ecologic și de creșterea eficienței energetice în clădiri și în mobilitatea urbană. “ Printre prioritățile cheie se numără consolidarea sistemului de tarifare a emisiilor de carbon, extinderea producției de energie electrică cu emisii reduse de carbon și eliminarea treptată a combustibililor fosili”, notează raportul. OCDE mai atrage atenția și asupra fondului construit, arătând că stocul de locuințe din România este afectat simultan de riscuri climatice și de performanțe energetice slabe, din cauza izolației termice precare și a sistemelor ineficiente de încălzire și răcire. Așa cum reiese din acest studiu, economia României moderne trebuie să fie mai sigură, mai sănătoasă, cu mai puține emisii de carbon și structural mai bine pregătită pentru șocurile viitorului.
Energia ca pârghie fiscală
În lectura OECD, sănătatea finanțelor publice cere și reforme specifice în zona energiei. Aici Survey-ul devine, probabil, cel mai tehnic și cel mai direct. Documentul susține că taxele de mediu sunt insuficient utilizate, atât ca instrumente de consolidare fiscală, cât și ca mijloace de schimbare a comportamentului economic. Taxarea energiei este considerată în continuare prea redusă pentru a descuraja în mod real consumul care încorporează emisii ample de carbon, în timp ce accizele și prețurile implicite ale carbonului rămân inegale între diferite categorii de combustibili și sunt subminate de subvenții. Așa cum este formulat în document, “ratele de impozitare a energiei rămân prea scăzute pentru a reduce în mod eficient consumul și pentru a sprijini tranziția către surse de energie curate”. Raportul este foarte clar și în privința faptului că tratamentul preferențial acordat motorinei nu mai are justificare din punct de vedere ecologic, iar gazele naturale și cărbunele continuă să fie taxate prea puțin în raport cu impactul lor climatic.
Logica fiscală este expusă cu precizie. În pachetul ilustrativ de reforme propus de OECD, majorarea accizelor la combustibilii fosili și eliminarea subvențiilor pentru aceștia ar aduce câștiguri fiscale estimate la 0,9% din PIB. Documentul susține, de asemenea, eliminarea plafonării generale la prețul gazelor naturele, după modelul eliminării plafonării prețurilor la electricitate pentru gospodării începând din iulie 2025, precum și înlocuirea plafonării generalizate a prețurilor cu sprijin țintit și temporar pentru gospodăriile vulnerabile, măsuri care “ ar proteja mai bine gospodăriile vulnerabile, menținând în același timp semnalele de piață privind prețurile.” Altfel spus, OCDE cere semnale de preț mai bune, mai puține subvenții nețintite și o utilizare mai disciplinată a banului public, astfel încât politicile energetice să înceteze să ascundă costurile reale și să înceapă să susțină, simultan, și sustenabilitatea fiscală, și tranziția energetică.