Uniunea Europeană a făcut ceea ce comisarul pentru energie Dan Jørgensen descrie drept un pas ireversibil: o interdicție permanentă impusă pe importurile de gaze rusești, menită să rămână în vigoare indiferent de orice acord de pace viitor cu Moscova. Vorbind în cadrul podcastului Plugged In realizat de Montel, Jørgensen a descris această măsură ca fiind un punct de cotitură pentru politica energetică europeană, închizând un capitol care a definit piețele de gaze ale continentului timp de decenii.
Spre deosebire de sancțiunile anterioare, noul cadru este integrat în legislația UE, nu este legat de războiul din Ucraina și nu este supus reînnoirilor semestriale. Este o distincție esențială. Prin introducerea unei interdicții legislative, Comisia semnalează că decizia este structurală, nu tactică. Orice revocare ar necesita o nouă propunere din partea Comisiei și aprobarea politică la nivelul UE, un nivel stabilit în mod deliberat la un nivel ridicat. În termeni practici, atât importurile de gaze prin conducte, cât și importurile de GNL din Rusia vor fi eliminate complet până în septembrie 2027, contractele pe termen scurt fiind reziliate în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legislației.
Măsura vine în ciuda reducerii deja semnificative a dependenței. Gazul rusesc reprezenta aproximativ 45% din necesarul UE în 2022; astăzi, se situează la aproximativ 10-13 %. Cu toate acestea, blocul comunitar cheltuiește în continuare peste 1 miliard de euro pe lună pentru gazul rusesc, o povară pe care Comisia dorește să o elimine cât mai repede posibil. Pentru Bruxelles, această dependență reziduală nu mai este acceptabilă, mai ales în contextul a ceea ce Jørgensen numește „utilizarea energiei ca armă” și șantajul împotriva statelor membre ale UE.
CITEȘTE ȘI Fără gaz rusesc și cu regenerabile, Europa corectează o vulnerabilitate energetică costisitoare
Măsurile de punere în aplicare a sancțiunilor vor fi, de asemenea, mai ferme. Comisia intenționează să instituie controale mai stricte pentru a preveni evitarea interdicțiilor, precum și sancțiuni pentru companiile sau statele care încalcă regulile. Obiectivul este să fie eliminată orice ambiguitate pentru actorii din piață: gazul rusesc nu este o opțiune de tranziție, ci o cale închisă. „Motivul pentru care legislația este mai bună decât sancțiunile în acest caz este că nu va trebui reînnoită la fiecare șase luni. Și nu are legătură cu războiul”, a explicat Dan Jørgensen. „Astfel, restricțiile nu se vor schimba decât dacă vom decide să le schimbăm. Și dacă vom alege acest drum, Comisia va trebui să vină cu o propunere în acest sens”, a adăugat el.
Comisia insistă asupra faptului că nu este vorba despre înlocuirea unei dependențe de combustibili fosili cu alta. Din februarie 2022, consumul de gaze al UE a scăzut cu aproximativ 15-16 miliarde de metri cubi pe an, aproximativ jumătate din volumul importat anterior din Rusia. Diversificarea aprovizionării este în curs de desfășurare și include cooperarea cu SUA, Canada și Qatar, precum și în baza unor surse regionale precum Norvegia sau România; oricum, mesajul lui Jørgensen este că diversificarea este un traseu, nu o destinație.
Obiectivul pe termen lung este o piață a gazelor mai mică, bazată pe energii regenerabile, electrificare și eficiență. Având în vedere că UE importă anual combustibili fosili în valoare de aproape 400 de miliarde de euro, argumentul economic se aliniază acum celui geopolitic. Producerea unei cantități mai mari de energie la nivel național din surse regenerabile este considerată nu numai o necesitate climatică, ci și o strategie de competitivitate și securitate.
Pentru țări precum România, poziționate atât ca producător de gaze, cât și ca potențial hub regional, provocarea și oportunitatea constau în gestionarea acestei tranziții: să crească securitatea în aprovizionare pe termen scurt, accelerând în același timp tranziția către un sistem energetic fundamental diferit.