La doi ani după explozia de entuziasm pentru baterii, piața românească a stocării energiei pare să fi ajuns la o cotă de saturație — nu în sensul unei opriri a investițiilor, ci al unei maturizări accelerate care separă ideile fezabile de visele speculative. Într-o intervenție directă și realistă, Cosmin Cheran, CEO Think Blue Solutions, a oferit o imagine mult mai nuanțată comparativ cu optimismul general: „Din punctul nostru de vedere, piața de stocare astăzi, pe partea de dezvoltări, se cam închide. Deja o dată la două luni sunt avizate peste 4 GW; în ultimele trei luni au fost avizați peste 4 GW de stocări”, a spus el la conferința „Tranziție energetică Cluj-Napoca 2025”, organizată de Energynomics împreună cu Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană – AHK România.

Această frază descrie intrarea într-o nouă etapă: ritmul de avizare a proiectelor a depășit nevoia reală a sistemului. În spatele cifrelor se ascunde un adevăr structural: portofoliul de proiecte avizate s-a umplut, semn că ritmul de dezvoltare a depășit capacitatea reală de racordare.

Deja de multă vreme, „avizat” nu mai înseamnă „viabil”. Faptul că un proiect a obținut un aviz tehnic de racordare (ATR) indică doar puterea aprobată (în MW), nu energia disponibilă (MWh) și, în niciun caz, nu garantează construcția efectivă. Urmează contractul de racordare (CR), care impune o nouă garanție de 5%, iar apoi faza de execuție, unde mulți dezvoltatori se împotmolesc.

„În momentul de față, piața se filtrează natural”, explică Cheran. „Garanțiile de 5% pentru ATR și încă 5% pentru contractul de racordare încep să descurajeze proiectele nefundamentate.” Acest mecanism a devenit o formă de igienă de piață, temperând „zgomotul” pe care-l generau sute de companii care înaintau dosare doar pentru a-și rezerva locul în rețea.

Din acest motiv, estimarea Think Blue Solutions pentru anii următori este prudentă: „Nu vom avea mai mult de 5 GW puși în funcțiune până în 2026”, spune Cheran, și precizează că vorbește despre capacitate totală instalată. Este o evaluare realistă, având în vedere că parcurile mari de 2–3 GW în aceeași locație „nu își mai au rostul”. Rețeaua națională, spune el, „nu mai permite injecții de 300–400 MW în aceleași noduri”, iar liniile de 400 kV tăiate la cerere rămân doar un vis.

„Băncile sunt mai prudente, nu reticente”

Una dintre cele mai subtile observații ale lui Cosmin Cheran se referă la schimbarea de ton în ceea ce privește finanțările: pe zona de stocare este mai multă precauție. “Din august s-a simțit o încetinire, o atitudine mai rezervată.”

Motivul ține nu de lipsa încrederii în tehnologie, ci de contextul politic și economic. „Situația politică a României a influențat foarte mult orice investiție și a blocat aproape totul. Ratingurile actuale ne afectează pe toți, nu doar industria regenerabilă, ci întreg lanțul economic.”

Discursul lui Cheran este simptomatic pentru o piață care începe să-și cunoască limitele. Faza exuberantă, a granturilor și a dosarelor depuse în masă, se apropie de final. Urmează o perioadă în care seriozitatea dosarelor, soliditatea capitalului și experiența tehnică vor decide cine rămâne în joc.

De la visul de gigawați la logica portofoliilor bancabile

„Parcurile mari la care lumea încă mai visează sunt cam închise. Nu mai are rost să faci 2–3 GW în aceeași locație”, spune Cheran. În locul acestora, Think Blue Solutions propune o altă logică: „generare distribuită” și portofolii modulare, adaptate infrastructurii reale.

Compania lucrează în prezent la peste 1,2 GW în dezvoltare, și nu doar la modul declarativ. „Proiectele noastre sunt palpabile, sunt gestionate de noi. În mare parte din ele suntem și acționari. Diferența o va face pasul către construcție.” Această precizare rezumă esența noii etape: între un dosar ATR și o baterie funcțională există un drum lung, care trece prin bancabilitate, echipamente, echipe calificate și relația cu operatorii de rețea.

Dacă 2024–2025 este perioada de selecție naturală, anii 2026–2028 vor aduce consolidarea pieței, odată cu dezvoltarea pieței de flexibilitate și noile produse de reglaj pe intervale de 15 minute. Bateriile nu vor mai fi doar un element de „echilibrare locală”, ci un instrument de optimizare economică.

„Stocarea nu este un capriciu, ci o necesitate pentru toți producătorii”, spune Cheran, confirmând tendința observată deja în Europa Centrală. În România, această transformare se va manifesta prin trei direcții clare:

• hibridizarea parcurilor existente, unde bateriile vor face posibilă ofertarea „firmă” pe piață și evitarea penalităților de dezechilibru;
• diversificarea surselor de venit — arbitraj DAM/ID, servicii de echilibrare și PPA-uri cu profil ajustat;
• dezvoltarea piețelor locale de flexibilitate, în care unitățile de stocare vor fi remunerate pentru reglaje rapide de tensiune și frecvență.

În această perspectivă, cei 5 GW pe care Cheran îi vede instalați până în 2026 nu marchează finalul, ci începutul unei noi logici economice. De acolo încolo, nu mărimea va conta, ci funcționalitatea și integrarea în rețea.

Tonul rezervat al lui Cosmin Cheran nu trebuie confundat cu pesimismul. Dimpotrivă, e semnul unei maturizări. „Suntem într-o piață unde foarte mulți investitori au venit din domenii conexe, dorind să facă bani rapid. Dar noi, care suntem ingineri energeticieni, știm că nu merge chiar așa.”

Această frază conține poate cel mai important mesaj al pieței din 2024: energia nu e un joc de oportunitate, ci o disciplină de lungă durată. Stocarea intră acum într-o fază de selecție naturală, în care se vor impune cei care înțeleg rețeaua și riscurile.

În fond, așa cum lasă să se înțeleagă Cheran, piața se „închide” doar pentru cei care au deschis-o fără să o înțeleagă – pentru ceilalți, ea abia începe să funcționeze cu adevărat.

Conferința „Tranziție energetică Cluj-Napoca 2025” a fost organizată de Energynomics împreună cu Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană – AHK România, cu sprijinul partenerilor noștri: Elektra Renewable Support, BCR, Elnos, EnergoBit, Lemetal, MET Romania Energy, ThinkBlu Solution, Wiren.