Zeci de companii indiene și-au exprimat deja interesul de a se alătura tranziției energetice din România, în special în domeniul energiei regenerabile și cel al infrastructurii conexe. Multe altele explorează oportunități în alte sectoare, de la agricultură și producție industrială până la apărare și industriile digitale. România nu mai este percepută de investitorii indieni doar ca o altă destinație pe harta Europei, ci din ce în ce mai mult ca o poartă de intrare, o bază de producție și o punte strategică către Uniunea Europeană în ansamblu, a declarat pentru Energynomics E.S. Dr. Manoj Kumar Mohapatra, Ambasadorul Indiei în România.
Acest interes în creștere este încurajat în mod evident de Acordul de liber schimb UE-India, recent încheiat, care promite reduceri masive ale tarifelor, proceduri vamale simplificate și o mai mare predictibilitate în materie juridică. Însă, în viziunea ambasadorului, argumentele în favoarea unei cooperări mai strânse se bazează pe ceva încă și mai profund: afinitatea politică și instituțională dintre India și Europa.
Țări cu viziuni similare
Acesta este punctul de plecare în argumentația ambasadorului Mohapatra cu privire la relațiile comerciale tot mai strânse dintre India și România. „Suntem țări cu viziuni comune”, afirmă el, și este limpede că nu e vorva doar de simplă politețe diplomatică. În viziunea sa, apropierea Indiei de Europa se bazează pe un angajament comun față de „statul de drept” și „libertatea de exprimare”, valori „cu care europenii se mândresc” și pe care India, spune el, le respectă în egală măsură. El reamintește că, în timpul pandemiei, când multe țări și-au restrâns oferta de medicamente esențiale și vaccinuri, „India și-a deschis porțile”. Acest moment contează, deoarece definește modul în care India dorește să fie percepută astăzi: nu doar ca un furnizor sau o piață vastă, ci ca un partener de încredere, bazat pe valori.
Este un argument care are o legătură directă cu încrederea din mediului de afaceri. Companiile, spune ambasadorul, caută întotdeauna un risc mai mic și randamente mai mari, dar caută și predictibilitate. România este importantă pentru investitorii indieni deoarece face parte din Uniunea Europeană, deoarece regulile sunt transparente și deoarece condițiile generale apar drept stabile. „Sunteți o țară membră a Uniunii Europene, așa că toată lumea se poate simți în siguranță”, spune ambasadorul. “Siguranță” înseamnă aici mai mult decât securitate fizică. Înseamnă continuitate legislativă, claritate în materie de reglementare și un climat de afaceri în care investitorii pot face planuri pe termen lung.
Rolul ambasadei este să transmită informații, să pună în legătură instituțiile relevante și să garanteze că există canale de comunicare – Dr. Manoj Kumar Mohapatra, Ambasadorul Indiei în România
În acest context, avantajul competitiv al României devine mai ușor de înțeles. Ambasadorul scoate în evidență că forța de muncă din Europa de Est încă este cu 14-18% mai ieftină decât în Europa de Vest, dar evidențiază și competențele profesionale, deschiderea față de investitori și simplitatea în desfășurarea de activități comerciale. În opinia sa, toți acești factori contribuie la interesul companiilor indiene pentru domenii precum energia regenerabilă, stocarea în baterii, reciclarea, componentele auto, agricultura, îngrășămintele și siderurgia.
Rezultate la prețuri accesibile
Pentru ambasadorul Mohapatra, ce promite India este mai mult decât competență tehnologică. Este vorba de competență la un preț care schimbă dinamica economică a unor sectoare întregi. „Nu este vorba doar de tehnologie, ci și de accesibilitate”, spune el, insistând că prețul nu este un avantaj secundar, ci unul dintre punctele forte definitorii ale Indiei. În domeniul energiei regenerabile, al stocării, al reciclării, al infrastructurii și al tehnologiilor digitale, India susține că poate combina scara industrială cu o structură de costuri care face proiectele mai ușor de finanțat, mai rapide de replicat și mai atractive pentru cei care se concentrează pe rezultate.
Iar afirmația este însoțită de cu cifre. India produce deja peste 500 GW de energie electrică, spune Dr. Manoj Kumar Mohapatra, aproape jumătate provenind din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon, inclusiv hidroenergie și energie nucleară. Până în 2030, India și-a propus să ajungă la 500 GW doar din surse regenerabile. El se referă, de asemenea, la ceea ce descrie drept cea mai mare centrală solară de pe pământ, întinsă pe o suprafață de 750 de kilometri pătrați, „de trei ori mai mare decât Bucureștiul sau Parisul”, capabilă să genereze peste 30 GW dintr-un singur loc. În ceea ce privește stocarea, el spune că India poate furniza „aproape 15 unități de stocare” pentru un dolar, fie că este vorba de hidrogen sau de baterii litiu-ion. În ceea ce privește energia solară, el susține că India generează la un preț de un dolar 40-45 de kilowați de energie fotovoltaică fără stocare în baterii. Formularea este relaxată, dar ideea este clară: India dorește să fie percepută ca un furnizor la scară largă, la un cost extrem de competitiv.
Ambasadorul subliniază că India a investit peste 2 trilioane de dolari în infrastructură în ultimii cinci ani și afirmă că se construiesc în prezent 36-37 de kilometri de autostrăzi pe zi, alături de 12-18 kilometri de cale ferată electrificată cu două linii pe zi, în condițiile în care 99% din liniile feroviare sunt electrificate. El compară și costurile de construcție pentru metrou: în vreme ce în România costul ajunge la 120 de milioane de euro pe kilometru, spune el, India poate construi la un cost de aproximativ 25-30 de milioane de dolari pe kilometru la suprafață și aproximativ 50 de milioane de dolari în subteran.
Ce înseamnă pentru România? Companiile indiene vin nu doar cu capital, ci și cu o experiență acumulată la o scară pe care Europa o egalează cu greu.
De pe Lună în Europa, trecând prin România
Una dintre cele mai memorabile imagini propuse de ambasador vine din spațiu. India, spune el cu o mândrie evidentă, a ajuns pe „cealaltă parte a Lunii”, acolo unde alții s-au străduit să ajungă și au eșuat. În 2023, Chandrayaan-3 a devenit prima misiune care a aterizat cu succes în apropierea polului sudic al Lunii, după ce programul lunar al Indiei contribuise deja la confirmarea prezenței apei pe Lună.
Ambasadorul folosește această reușită nu doar ca pe o poveste plină de patriotism, ci ca dovadă a unui model de eficiență remarcabilă: India poate trece de la tehnologii de ultimă generație la aplicații practice fără a pierde din vedere accesibilitatea. E o alegere retorică pentru a surprinde modul în care know-how-ul indian în domeniile energiei fotovoltaice, al stocării energiei, reciclării, inteligenței artificiale, mobilității și ingineriei avansate ar putea acum să-și găsească un suport industrial în interiorul UE.
România ocupă un loc privilegiat în acest traseu pentru că, așa cum spune ambasadorul, companiile indiene nu vin „în România și atât”; ele vin în România „pentru a fabrica produse destinate întregii Uniuni Europene”. Aceasta este, probabil, ideea investițională fundamentală care stă la baza noului val de interes din India. România este văzută ca o poartă de acces: un loc în care firmele indiene își pot amplasa unitățile de producție, logistică, reciclare și energie în apropiere de piețele Uniunii Europene, beneficiind în același timp de costuri mai mici, de capacitățile locale și de o relevanță strategică tot mai mare. Ambasadorul s-a referit la discuții și proiecte aflate deja în desfășurare în domeniile energiei eoliene, fotovoltaice, stocării, transformării deșeurilor în energie, al componentelor auto, îngrășămintelor și siderurgiei. Mai concret, el a menționat o viitoare investiție în reciclarea bateriilor litiu-ion în Prahova, planificată pentru a colecta baterii din întreaga UE și a recupera materii prime critice.
Această logică europeană mai amplă explică, de asemenea, de ce ambasadorul consideră energia drept vârful de lance natural al unei cooperări mai strânse. India, spune el fără ocolișuri, este „o țară cu un apetit mare pentru energie”, în timp ce România dispune de resurse strategice care pot susține dezvoltarea industrială atât la nivel național, cât și regional. El are în vedere o cooperare în cadrul căreia resursele de gaze ale României și cererea de îngrășăminte din India ar putea susține industria prelucrătoare de aici, cu beneficii nu doar pentru România și India, ci și pentru alte piețe europene. El vede reciclarea ca pe o platformă a economiei circulare, energia regenerabilă ca pe punctul de intrare cel mai vizibil, iar cadrul mai larg UE-India ca pe fundația care face ca astfel de proiecte să fie mai ușor de conceput și mai ușor de executat. Mesajul de încheiere a fost atât diplomatic, cât și direct comercial: investitorii și producătorii industriali indieni, în special din domeniul energiei, „bat la ușa României”. „Să lucrăm împreună, să facem planeta mai verde”, îndeamnă ambasadorul Manoj Kumar Mohapatra.
