Sari la conținut
Acasă » Interviuri » Benjamin Schmitt: Coridorul vertical ar trebui să depășească domeniul gazelor naturale

Benjamin Schmitt: Coridorul vertical ar trebui să depășească domeniul gazelor naturale

    16 noiembrie 2026
    Interviuri
    Gabriel Avăcăriței

    Noua cercetare a Atlantic Council privind Coridorul Vertical pledează pentru o integrare mai strânsă a infrastructurii de gaze naturale, a rețelelor electrice și a capacităților de producere a energiei electrice, precum și pentru o protecție mai bună a infrastructurii energetice critice. Dr. Benjamin L. Schmitt vorbește despre poziția strategică a României, perspectivele proiectului Neptun Deep, obstacolele comerciale din calea dezvoltării coridorului și implicațiile recentelor evoluții din relațiile energetice dintre SUA și Rusia asupra securității europene.

     

    Dr. Benjamin L. Schmitt, Senior Fellow la Departamentul de Fizică și Astronomie al University of Pennsylvania, Perry World House și Kleinman Center for Energy Policy, este coautor, alături de Uliana Certan, al raportului Atlantic Council A new vision for the Vertical Corridor: European energy security through infrastructure optimization.

    Raportul analizează provocările legate de infrastructură, piață și securitate cu care se confruntă țările de-a lungul Coridorului Vertical și a fost prezentat în cadrul sesiunii organizate de Atlantic Council la București, pe 16 noiembrie 2026.

     

    Integrarea europeană a însemnat întotdeauna mai mult decât instituții și reglementări comune. Cum se înscrie Coridorul Vertical în istoria mai îndelungată a construirii infrastructurii energetice europene și a consolidării coeziunii politice și economice a continentului?

    De la ieșirea continentului european din trauma colectivă a celui de-al Doilea Război Mondial, liderii europeni au vorbit adesea despre necesitatea „construcției Europei”, o formulă devenită parte a discursului comun.

    În realitate, este evident că proiectul european nu a presupus doar „construirea” deliberată a unor structuri de guvernanță și reglementare, atât la nivelul statelor naționale, cât și la nivel supranațional, pentru a susține concepte aproape teoretice precum identitatea politică comună și coeziunea transfrontalieră.

    Construcția Europei a avut, în mod constant, și o dimensiune practică, de la punerea în comun a resurselor energetice și a materiilor prime industriale prin Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului până la construirea efectivă a infrastructurii energetice și a instalațiilor conexe, menite să integreze mai bine Europa Occidentală într-un bloc economic funcțional, în cadrul Planului Marshall susținut de Statele Unite și al programelor europene care au urmat.

    Strategia se regăsește și în eforturile Uniunii Europene din ultimele două decenii de a construi infrastructuri energetice critice pentru diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare, astfel încât să reducă posibilitatea Federației Ruse de a utiliza energia ca armă. Un obiectiv important a fost completarea fluxurilor energetice istorice est-vest, asigurate de conductele moștenite din perioada sovietică, prin interconectări nord-sud și sud-nord.

    Investițiile în infrastructura energetică fizică și măsurile de reglementare transfrontalieră asociate au permis trei decenii de integrare tot mai profundă și de succes economic pentru țările care au ieșit de sub dominația sovietică în urmă cu mai bine de trei decenii.

    Este clar că aceste investiții au contribuit la consolidarea legăturilor dintre țările europene, de la vest la est. Proiectul rămâne însă în desfășurare, iar Coridorul Vertical reprezintă în prezent una dintre principalele direcții de acțiune.

     

    Până acum, Coridorul Vertical a fost dezvoltat în principal ca inițiativă în domeniul gazelor naturale. Ar trebui extinsă aria sa de cuprindere și ce ar presupune o platformă regională mai amplă pentru securitatea energetică?

    Este evident că aria de cuprindere a Coridorului Vertical ar trebui extinsă dincolo de concentrarea exclusivă asupra infrastructurii de gaze naturale, pentru a crea o platformă de securitate energetică care să integreze mai multe sectoare.

    Dezvoltarea infrastructurii trebuie să urmărească în continuare diversificarea surselor de energie și a rutelor de transport, pentru consolidarea securității aprovizionării. Prioritate ar trebui să aibă interconectările, modernizarea stațiilor de comprimare, liniile electrice, dezvoltarea capacităților de stocare acolo unde acestea lipsesc și instalațiile de producere a energiei care pot elimina discontinuitățile și blocajele existente la nivel transfrontalier.

     

    România ocupă o poziție centrală pe traseul coridorului și se pregătește pentru producția suplimentară de gaze naturale din Neptun Deep. Ce priorități de infrastructură ar trebui să urmărească și cum ar trebui să echilibreze utilizarea comercială cu obiectivele de securitate energetică?

    Dezvoltarea infrastructurii energetice de-a lungul Coridorului Vertical presupune construirea unor conexiuni transfrontaliere care să lege pentru prima dată anumite regiuni și țări. În același timp, infrastructura trebuie să elimine blocajele existente, care împiedică funcționarea corespunzătoare a pieței energiei în întreaga regiune.

    Pentru România, care ocupă probabil una dintre cele mai importante poziții centrale de-a lungul coridorului, aceasta înseamnă continuarea optimizării și modernizării rețelei interne de transport al gazelor naturale, concomitent cu modernizarea interconectărilor transfrontaliere, astfel încât viitoarele volume de gaze din Neptun Deep să poată fi exportate pentru a sprijini securitatea energetică regională și înlocuirea gazelor rusești.

    În această privință, exportul către Ucraina ar putea reprezenta o opțiune importantă, permițând acestor gaze să ajungă în depozitele strategice subterane de înmagazinare ale Ucrainei.

    Totodată, trebuie recunoscut că, deși unele infrastructuri regionale pot fi utilizate sub capacitate în anumite perioade, conceptul Coridorului Vertical acordă prioritate securității energetice. Prin urmare, păstrarea opțiunilor României atât pentru valorificarea producției proprii de gaze, cât și pentru tranzitul gazelor dinspre sud rămâne o necesitate de securitate națională.

     

    Dincolo de dezvoltarea infrastructurii și integrarea piețelor, securitatea fizică a devenit o preocupare tot mai urgentă. Cât de grave sunt amenințările la adresa infrastructurii energetice de-a lungul Coridorului Vertical, în special în România și în regiunea Mării Negre?

    Dincolo de dezvoltarea infrastructurii, reglementări și aspectele economice ale pieței, a reapărut o amenințare mai insidioasă: atacurile fizice asupra infrastructurii energetice și a infrastructurii critice.

    Considerate cândva un anacronism rămas în trecut și trecute în plan secund de amenințările cibernetice, sabotajul fizic și războiul din umbră împotriva infrastructurii civile europene au revenit pe continent, pentru prima dată la o asemenea scară de la cel de-al Doilea Război Mondial.

    Printre aceste amenințări se numără campaniile clandestine și agresive de sabotaj desfășurate de Rusia împotriva infrastructurii energetice civile, precum și pătrunderile dronelor și rachetelor în spațiul aerian al NATO, în apropierea unor obiective de infrastructură critică de pe întreg continentul. Frecvența acestor incidente a crescut de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022.

    În regiunea Coridorului Vertical, amploarea și diversitatea amenințărilor fizice la adresa infrastructurii energetice și critice rămân ridicate, inclusiv pentru România. Incidentele de sabotaj susținute de Rusia, survolurile cu drone și atacurile cu drone asupra obiectivelor maritime reprezintă o amenințare tot mai mare pentru infrastructura și transportul maritim din regiunea litorală a Mării Negre.

    Nu putem ignora nici forma extremă a utilizării energiei ca armă de către Rusia împotriva Europei: atacurile militare directe, tragice, continue și fățișe ale Kremlinului asupra țintelor civile din Ucraina, inclusiv distrugerea infrastructurii energetice cu scopul de a provoca sărăcie energetică și suferință populației acestei țări devastate de război.

     

    Coridorul și-a extins capacitatea fizică, dar competitivitatea sa comercială rămâne limitată. Ce reforme de reglementare și tarifare sunt necesare pentru a transforma această rută într-o opțiune viabilă pentru comerțul regional cu gaze naturale, în special către Ucraina?

    Dincolo de infrastructură, operatorii sistemelor de transport al gazelor naturale de-a lungul Coridorului Vertical ar trebui să continue eforturile coordonate de reducere și armonizare a cerințelor de reglementare, a tarifelor și a mecanismelor de alocare a capacității, pentru a susține competitivitatea comercială a rutei. Aceasta a fost afectată anterior de cumularea tarifelor de transport, fenomen cunoscut sub denumirea de „tariff pancaking”.

    Fragmentarea reglementărilor în regiunea Coridorului Vertical continuă să reprezinte un obstacol care trebuie depășit pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a rutei, atât din punct de vedere tehnic, cât și economic.

    În sectorul gazelor naturale, continuarea dialogului transfrontalier trebuie să conducă la armonizarea reglementărilor privind calitatea gazelor, ceea ce poate contribui la eliminarea obstacolelor din calea fluxurilor internaționale.

    În plus, problemele legate de structura și impactul economic al tarifelor aplicate pe această rută trebuie să rămână în atenție.

    De exemplu, din perspectiva Ucrainei, care deține cele mai mari capacități strategice de înmagazinare subterană a gazelor naturale de-a lungul coridorului, cumularea tarifelor pe măsură ce gazele tranzitează mai multe țări spre nord poate ridica probleme privind viabilitatea economică a rutei pe distanțe mai lungi, în pofida opțiunilor suplimentare de securitate energetică oferite de Coridorul Vertical.

    Țările participante la Coridorul Vertical trebuie să colaboreze pentru eliminarea acestui fenomen de suprapunere a tarifelor de-a lungul rutei. O asemenea măsură ar sprijini competitivitatea față de alte rute de aprovizionare a Ucrainei, care presupun mai puține tarife transfrontaliere, cum este cazul gazelor naturale lichefiate importate în Polonia și transportate ulterior către Ucraina.

    Deși oficialii și operatorii de pe traseul coridorului le pot reaminti consumatorilor că aceste tarife sunt necesare pentru finanțarea infrastructurii de diversificare, proiectele respective ar trebui sprijinite în mai mare măsură, de exemplu prin finanțări europene acordate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei (Connecting Europe Facility) și prin alte programe de dezvoltare a infrastructurii.

     

    Uniunea Europeană a stabilit un calendar pentru eliminarea treptată a gazelor naturale rusești. Ce măsuri sunt necesare pentru a împiedica reintrarea gazelor rusești pe piața europeană prin țări terțe sau prin mecanisme comerciale alternative?

    La nivel strategic, gazele naturale rusești trebuie eliminate în continuare din mixul energetic al țărilor de-a lungul Coridorului Vertical, în conformitate cu obligațiile europene de încetare a importurilor de GNL rusesc până la 1 ianuarie 2027 și a importurilor de gaze rusești prin conducte cel târziu la 1 noiembrie 2027.

    Efortul trebuie să includă verificări riguroase ale originii gazelor și proceduri de cunoaștere a clientelei (know your customer), pentru a garanta că gazele rusești importate de țări din afara UE nu pot intra pur și simplu în Uniune sub o identitate de origine disimulată.

    Coridorul Vertical continuă să atragă investiții în infrastructură și să înregistreze progrese de reglementare menite să asigure atât securitatea aprovizionării, cât și o economie de piață solidă în Europa de Sud-Est și trebuie să respecte aceste obligații ale UE privind încetarea importurilor de gaze rusești.

    În pofida calendarului clar stabilit, posibilitatea ca furnizori din afara UE și cumpărători din interiorul Uniunii să încerce să eludeze aplicarea acestor măsuri reprezintă o preocupare tot mai mare.

    Problema privește în special restricțiile de control al importurilor introduse de UE pentru a împiedica utilizarea unor mecanisme precum hubul de gaze din Turcia, prin care gazele rusești importate în Turcia ar putea fi pur și simplu reexportate în UE, pretinzându-se că sunt, de fapt, gaze de origine turcească.

    Ca răspuns, Uniunea Europeană a adoptat în februarie 2026 Regulamentul (UE) 2026/261, care include prevederi privind verificarea originii gazelor, pentru a împiedica, pe cât posibil, pătrunderea gazelor rusești pe piața UE.

    Măsurile includ supravegherea de reglementare a interconectării de gaze Strandzha 1 dintre Turcia și Bulgaria, unde entitățile care încearcă să introducă volume de gaze în UE vor fi verificate pentru a se asigura că nu introduc gaze rusești în sistem.

    Regulamentul urmărește, de asemenea, excluderea gazelor care tranzitează Federația Rusă, precum și a GNL provenit din operațiuni realizate cu nave aparținând așa-numitei „flote din umbră” a Rusiei.

    Menținerea închisă a acestor căi de eludare a restricțiilor privind importurile de gaze rusești va necesita aplicarea riguroasă a normelor și o supraveghere strictă, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre. Eforturile ar trebui susținute prin creșterea capacității administrative a personalului responsabil cu sancțiunile și controalele asupra exporturilor de tehnologie în toate jurisdicțiile UE.

     

    Evoluțiile recente din relațiile energetice dintre SUA și Rusia au ridicat întrebări privind consecvența politicii transatlantice față de Moscova. Cum evaluați inițiativele recente ale administrației Trump și ce reacție este necesară din partea factorilor de decizie europeni și americani?

    În fine, ar fi lipsit de onestitate să nu recunoaștem deteriorarea sprijinului pentru securitatea energetică a Europei, asociată recentelor „acorduri” energetice cu Rusia pe care administrația Trump ar încerca, potrivit informațiilor apărute, să le încheie.

    Europa și Statele Unite ar trebui să se opună oricărei îndepărtări de la sancțiunile și măsurile de control al exporturilor de tehnologie instituite împotriva Federației Ruse.

    În paralel, factorii de decizie americani ar trebui să continue să transmită mesaje și să promoveze inițiative legislative care să consolideze consensul transatlantic privind menținerea presiunii sancțiunilor asupra Kremlinului condus de Putin.

    Luna trecută a adus o „surpriză de octombrie” a anului 2026, odată cu seria bruscă de anunțuri ale administrației Trump privind noi „acorduri” energetice cu Kremlinul condus de Putin și cu informațiile despre alte acorduri de cooperare energetică între Statele Unite și Federația Rusă.

    Printre aceste inițiative se numără: „acordul pentru motorină rusească” (Russian Diesel Deal), care prevede importul de motorină din Rusia în Statele Unite, în încercarea de a reduce prețurile motorinei înaintea alegerilor americane de la jumătatea mandatului; derogările de la sancțiunile, tarifele, restricțiile și taxele vamale asociate legii Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act of 2026, deja adoptată cu un sprijin bipartizan larg și promulgată de președintele Trump în septembrie 2026; informațiile privind discuții diplomatice între Statele Unite și Rusia care ar urmări reluarea livrărilor de gaze rusești către Europa, inclusiv prin repunerea în funcțiune a conductelor Nord Stream din Marea Baltică; precum și informațiile privind acțiuni de lobby pe lângă Departamentul Trezoreriei SUA pentru a permite importul de echipamente și instalații pentru exportul de GNL, supuse sancțiunilor, de la compania rusă Novatek, în vederea dezvoltării unui terminal de export de GNL în Alaska. Ulterior, s-a aflat că proiectul era susținut chiar de Novatek, ceea ce a dus la demisia directorilor americani ai companiei implicate în dezvoltarea acestuia.

    Reacționând la aceste evoluții inițiate de Statele Unite, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat fără echivoc, la 21 octombrie 2026, că Uniunea Europeană nu va accepta nicio derogare de la sancțiunile energetice impuse Rusiei.

    În Statele Unite, indignarea provocată de schimbările de direcție ale administrației Trump în favoarea energiei rusești a determinat declarații bipartizane din partea a șapte senatori americani, care au subliniat pericolele acestor măsuri și au sugerat posibilitatea unor viitoare contestări în justiție. În Camera Reprezentanților, mai mulți democrați și republicani s-au angajat să susțină aplicarea integrală a sancțiunilor împotriva Rusiei prevăzute în legea Graham.

    Pe fondul informațiilor potrivit cărora petroliere încărcate cu motorină rusească se îndreptau spre Statele Unite pentru a descărca marfa în cadrul acordului privind motorina încheiat de Trump, o coaliție bipartizană de parlamentari din ambele camere ale Congresului a început să trimită scrisori de avertizare autorităților portuare americane, băncilor și potențialilor cumpărători. Scrisorile atrăgeau atenția asupra posibilelor probleme de legalitate ale importurilor de motorină rusească și sugerau măsuri suplimentare de supraveghere, solicitând acestor entități să păstreze toate documentele referitoare la orice posibil import al combustibilului rusesc.

    La jumătatea lunii noiembrie 2026, aceste prime demersuri bipartizane ale Congresului par să fi avut succes, întrucât au apărut informații potrivit cărora mai multe petroliere care transportau motorină rusească spre Statele Unite au fost redirecționate către alți cumpărători de pe piața internațională.

    „Acordul pentru motorină” a avut, în cele din urmă, consecințe și pe piața internă a Federației Ruse, relatările din presă concentrându-se asupra unui deficit tot mai mare de motorină disponibilă consumatorilor din regiunea Sankt Petersburg, ca urmare a exportului grăbit al acestor volume către Statele Unite.

    Sunt măsuri prudente și proactive și, indiferent de raportul de forțe din Congresul american în 2027, acțiunile bipartizane trebuie să continue pentru a bloca prin lege orice încercare a Casei Albe de a slăbi restricțiile energetice impuse Federației Ruse. Aceasta continuă să desfășoare în mod fățiș operațiuni militare împotriva Ucrainei și atacuri clandestine de sabotaj și cu drone împotriva infrastructurii critice din restul Europei, inclusiv din regiunea Coridorului Vertical.

    Autor: Gabriel Avăcăriței

    Gabriel Avăcăriței este jurnalist și comunicator cu peste un deceniu de experiență în sectorul energetic din România. Din 2013, este redactor-șef al Energynomics, cea mai importantă platformă de comunicare B2B pentru industria energetică la nivel național. Gabriel moderează toate conferințele și dezbaterile Energynomics, aducând claritate și profunzime discuțiilor dintre factorii de decizie politică, liderii de afaceri și inovatori. Sub coordonarea sa, Energynomics a evoluat în cel mai cuprinzător proiect editorial din domeniul energetic din România, combinând un site de știri, o revistă trimestrială și un portofoliu larg de evenimente din industrie care informează și conectează comunitatea energetică.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *