În competiția pentru cele 150 de milioane de euro destinate bateriilor stand-alone, ofertele de ajutor de stat ar putea coborî până la 5.000 de euro pentru fiecare MWh de stocare, față de plafonul maxim de 69.000 de euro. Patru companii consultate de Energynomics estimează niveluri foarte diferite ale finanțării solicitate și avertizează că ofertele prea mici pot afecta viabilitatea proiectelor.

Energynomics a discutat cu reprezentanții Think Blu Solution, REI Grup, Vector Capital și TDP Partners, companii implicate în pregătirea sau consultanța proiectelor de stocare.

Potrivit datelor MySMIS2021 din 6 noiembrie, erau înregistrate 66 de proiecte depuse și 241 de schițe. Granturile solicitate totalizau 10,57 miliarde de lei, de 13,4 ori peste bugetul disponibil. La 8 octombrie, Energynomics relata despre numai 12 proiecte depuse. Ministerul Energiei a prelungit termenul de depunere până la 15 noiembrie 2026, ora 23:59.

Estimări între 5.000 și 30.000 de euro/MWh

Cosmin Cheran, CEO al Think Blu Solution, spune că firma sa a pregătit opt cereri de finanțare, trei pentru proiecte proprii și cinci pentru alți beneficiari. Nivelul ajutorului solicitat variază în funcție de dimensiune: aproximativ 25.000 de euro/MWh pentru proiectele de 20-30 MWh și 10.000-15.000 de euro/MWh pentru cele de peste 100 MWh.

Cheran consideră că proiectele de peste 300 MWh ar putea coborî chiar la 5.000 de euro/MWh, anticipând „o bătălie cruntă” pentru finanțare. În opinia sa, selecția ar trebui să favorizeze și maturitatea proiectelor, inclusiv existența autorizației de construire și a unui aviz tehnic de racordare (ATR) valabil, evitând concentrarea bugetului într-un număr foarte mic de investiții de mari dimensiuni.

Roxana Mircea, managing partner la REI Grup, estimează că ofertele competitive s-ar putea situa între 5.000 și 10.000 de euro/MWh, cu un nivel maxim anticipat de 15.000 de euro/MWh. Ea subliniază că pragul real de finanțare nu poate fi cunoscut înainte de închiderea apelului, deoarece punctajul fiecărui proiect depinde de ofertele concurente.

Andrei Gavriliță, CEO al Vector Capital, companie care modelează veniturile și construiește planul de afaceri pentru clienți mijlocii și mari ce vor aplica în apel, consideră că atractivitatea finanțării nerambursabile trebuie evaluată în raport cu avantajele economice și operaționale la care investitorii renunță atunci când aleg să acceseze un grant.

„Din perspectiva noastră, granturile sub 25.000-30.000 de euro/MWh devin dificil de justificat economic. Economii de un ordin de mărime comparabil pot fi obținute prin negocieri comerciale directe cu furnizorii de echipamente, fără constrângerile și obligațiile asociate finanțărilor nerambursabile. În plus, dezvoltarea unui proiect fără grant oferă investitorului o flexibilitate semnificativ mai mare în structurarea investiției, alegerea furnizorilor și calendarul de implementare. În actualul context al pieței de stocare, viteza de implementare este un avantaj competitiv esențial, care poate valora mai mult decât beneficiul unui grant de dimensiuni reduse”, explică Andrei Gavriliță.

Mai multă stocare cu aceiași bani, dar și riscuri de implementare

TDP Partners evită să avanseze un preț competitiv pe MWh, argumentând că estimările publice ar putea influența strategiile celorlalți ofertanți. Compania evidențiază însă efectul potențial al competiției asupra capacității finanțate: la plafonul maxim de 69.000 de euro/MWh, bugetul de 150 de milioane de euro ar susține aproximativ 2,2 GWh de stocare. O reducere substanțială a ajutorului mediu solicitat ar putea permite finanțarea a peste 4 GWh. TDP consideră că viabilitatea economică a proiectului trebuie demonstrată și în absența grantului. Costul capitalului, cheltuielile de racordare și structura veniturilor sunt decisive pentru capacitatea investitorilor de a susține implementarea.

Marian Dobrilă, de la TDP Partners, spune că prelungirea termenului schimbă cursa, pentru că o parte dintre proiecte nu ar fi prins altfel apelul. El consideră imposibil de justificat din punct de vedere economic cifrele din MySMIS: circa 2 miliarde de euro solicitate pentru 66 de proiecte ar însemna peste 30 de milioane de euro pe proiect, adică de două ori plafonul de 15 milioane de euro per beneficiar, fără a ține cont că un beneficiar real poate depune mai multe proiecte.

Dobrilă consideră „iraționale” ofertele de 5.000 de euro/MWh și spune că ele pot veni doar de la companii care nu înțeleg cum funcționează fondurile europene: la un cost de 130.000-150.000 de euro/MWh, cine cere atât pierde bani, pentru că fondurile europene au costuri serioase în spate. Ca exemplu, indică sesiunile anterioare din PNRR și Fondul pentru Modernizare, cu rată scăzută de implementare la proiectele utility scale. TDP nu intră în detalii, pentru că spune că deține o cotă de piață care îi dă reprezentativitate statistică, și se oferă să prezinte datele și metoda după închiderea sesiunii.

Andrei Gavriliță avertizează că ofertele foarte agresive, prin care investitorii urmăresc să își maximizeze șansele de a obține finanțarea, pot genera un risc semnificativ de neimplementare a proiectelor. „Un grant câștigat la un nivel foarte redus poate deveni ulterior insuficient de atractiv economic pentru investitor, mai ales în raport cu obligațiile și restricțiile asumate. Există astfel riscul ca unele proiecte să obțină finanțarea, dar să nu mai fie implementate, dacă beneficiul grantului nu justifică efortul financiar, administrativ și timpul suplimentar necesar”, subliniază CEO-ul Vector Capital.

Un alt risc privește racordarea. Cheran estimează că proiectele de peste 5 MW putere de injecție, aflate încă într-o etapă timpurie de autorizare, pot întâmpina dificultăți majore în obținerea ATR și în accesul la capacitatea rețelei. Pentru anumite proiecte din această categorie, el apreciază riscul de neimplementare la peste 80%, o evaluare proprie, nu o statistică privind întregul portofoliu de cereri.

Întrebări privind eligibilitatea și calendarul

REI Grup semnalează și prevederi ale Ghidului solicitantului care, în interpretarea consultanților, necesită clarificări. Printre acestea se numără codurile CAEN aplicabile proiectelor exclusiv de stocare, documentele necesare pentru demonstrarea activităților autorizate și corelarea capacității de stocare (MWh) cu puterea instalată (MW) în proiectele dezvoltate etapizat.

Procedura de evaluare permite cel mult două solicitări de clarificări, cu un termen de răspuns de cinci zile lucrătoare pentru fiecare, care poate fi prelungit în condițiile ghidului.

Investițiile trebuie finalizate și puse în funcțiune în maximum 48 de luni de la acordarea ajutorului, punerea în funcțiune fiind demonstrată prin certificatul de racordare. Roxana Mircea atrage atenția că întârzierile la lucrările de întărire a rețelei, evaluare sau contractare pot afecta calendarul investiției și închiderea financiară.

Competiția va testa nu doar cât de puțin ajutor sunt dispuși dezvoltatorii să solicite, ci și capacitatea lor de a transforma ofertele câștigătoare în instalații de stocare funcționale.