Acasă » Electricitate » Arta delic(t)ată a consumului de gaze – de ce unele măsuri de economie la gaze ar putea costa bani

Arta delic(t)ată a consumului de gaze – de ce unele măsuri de economie la gaze ar putea costa bani

19 ianuarie 2023
Analize
energynomics

Consumul de gaz s-a redus, dar trebuie plătită o penalitate – această contradicție a preocupat presa maghiară în ultimele zile. Obiectivul general al politicienilor este să se consume mai puțin gaz; atunci de ce unele companii de termoficare au ajuns să plătească penalizări, chiar dacă nu au făcut nimic greșit, ci doar și-au redus consumul de gaz? Acest text va scoate în evidență o matrice contractuală și de reglementare complexă din care nu poate fi scos în evidență un detaliu – penalitatea pentru supra-contractare.

Uneori se întâmplă lucruri absurde în comerțul modern de energie: cumpărătorul de energie electrică primește bani doar pentru că achiziționează energie electrică (așa-numitele ‘ore negative’ de pe bursele de energie electrică – vezi 1 ianuarie 2023, pe bursa germană EPEX), în timp ce alții muncesc din greu pentru a economisi gazul, dar trebuie totuși să plătească o amendă.

Nimeni nu s-a gândit la creșterea prețurilor atunci când piețele de energie din Europa, în special din Europa Centrală și de Est, au fost liberalizate: mărfurile aveau prețuri „rezonabile”, iar fluctuațiile prețurilor erau mai mult excepția, decât norma. Unul dintre „efectele secundare” mai puțin recunoscute, dar foarte importante, ale teribilului război din Ucraina este tocmai faptul că prețul tranzacționat al gazelor naturale a început să varieze imprevizibil în sus și în jos. Toate piețele de tranzacționare se bazează pe mișcarea prețurilor (volatilitatea) – comercianții nu intră pe piețele în care prețurile nu se modifică. Lucrul ciudat la mișcările de prețuri din 2022 a fost că elementele fundamentale ale pieței au fost stabile, dar prețurile gazelor au „explodat” sau s-au “prăbușit”. Nu știm, dar putem presupune că un mare furnizor din Est, prin diverși parteneri (financiari) occidentali, a manipulat în mod activ comerțul european cu gaze naturale. Ce s-a întâmplat exact și cine ce a făcut va fi investigat cu siguranță vreme de mulți ani de organismele naționale de reglementare (cum ar fi ANRE și MEKH) și de ACER-ul paneuropean. Ce e important legat de acest text este că prețurile gazelor tranzacționate în Europa au început să crească și să scadă destul de absurd în al doilea trimestru al anului 2022. În Ungaria, Black Friday a fost pe 26 august 2022: prețul gazelor naturale tranzacționate pe piața futures a depășit 340 de euro pe MWh. Gazul natural este materie primă pentru producția de energie electrică, astfel încât bursele europene de energie electrică au urmărit orbește evoluția prețului gazului: în ziua de august amintită mai sus, un MWh de energie electrică cu livrare în 2023 a fost cotat la circa o mie de euro, un nivel care nu mai fusese niciodată atins în Ungaria. Majoritatea comercianților au considerat că acest nivel de preț este nerealist și nesustenabil, dar piața a considerat altfel – era într-o dispoziție de „cumpărare”. Chiar și la ultimul preț tranzacționat au mai existat oferte de cumpărare: unele dintre aceste oferte provenind de la „prietenii” din Occident ai furnizorului dominant de gaze din Europa de Est, așa cum am precizat mai sus. Astăzi, aceste contracte de gaze naturale și-au pierdut 80 la sută din valoare: dacă cineva a cumpărat gaze naturale de zece euro în august 2022, acel contract mai valorează astăzi în jur de doi euro.

Dar ce legătură au producătorii maghiari de termoficare cu această volatilitate? Sezonul de termoficare durează de la jumătatea lunii octombrie până la jumătatea lunii aprilie. Așa-numitul „An gazier” (intervalul de timp pe care îl folosesc toți specialiștii din industria gazelor) începe tot în octombrie și durează până la sfârșitul lunii septembrie a anului următor. Tocmai de aceea schimbările majore în industria gazelor (preț, decontare, reglementare etc.) au loc de obicei la 1 octombrie. În octombrie anul trecut, industria maghiară a gazelor a trăit în zodia „supervolatilității” descrisă mai sus: nimeni nu știa. că în una/două/trei luni prețul de piață al gazelor naturale ar fi de 1.000, 500 sau 9 euro pe MWh.

Când, în vara trecută, producătorii de termoficare și comercianții de gaze au semnat contracte la un preț fix pentru sezonul de încălzire 2022-2023, așa-numita valoare de afaceri a sub/supraconsumului a fost deosebit de ridicată: cu cât prețurile „sar” mai mult în piață, cu cât crește costul pus de comercianți pe deviațiile în sus sau în jos față de cantitatea contractată. La acel moment, exista deja un proces privind supraconsumul între un producător de termoficare din vestul Ungariei și fostul său furnizor de gaze. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, în legătură cu noul sezon de încălzire începând din octombrie 2022, furnizorii de gaze au acordat o atenție deosebită secțiunii de sub/supraconsum din noile contracte de gaze ce urmau a fi semnate cu companiile de termoficare. Informațiile de presă amintite în introducere arată că se poate ca unii dintre producătorii de termoficare să nu fi știut exact ce clauză nouă au semnat.

Încălzirea centralizată depinde mult de vreme: dacă iarna este caldă, producătorii de energie termică vor consuma și vor arde mai puțin gaz. În sezonul de încălzire din acest an, un factor suplimentar de reducere a consumului a apărut în Ungaria: mai multe instituții publice (așa-numitele instituții descentralizate) au fost închise, iar cele care au rămas deschise au fost obligate să-și reducă consumul de energie cu cel puțin 25 la sută. Chiar și într-o iarnă normală, producătorii de energie termică ar fi consumat mai puțin gaz decât fusese planificat inițial. Dar această iarnă a fost oricum, dar nu normală: toate recordurile de temperaturi au fost depășite, iar Crăciunul alb a fost înlocuit în Ungaria cu vremea blândă de Paște. Acești doi factori, complet independenți, dar care cu efecte care se amplifică reciproc (iarna caldă și instituțiile publice închise) au redus consumul de gaze al producătorilor de energie termică. Acest climat care împingea prețurile în jos a fost pus sub presiune suplimentar în unele orașe, unde a fost pornită încălzirea pe bază de surse geotermale. Ungaria este o superputere a apei termale: în prezent funcționează cinci sute de puțuri termale, iar rezervele estimate de apă termală sunt suficiente pentru aproximativ 200 de ani. De ce să ardem gaz rusesc pentru a încălzi apa, când la aproximativ două mii de metri sub pământ, 70% din teritoriul Ungariei pare să aibă apă termală la o temperatură de peste o sută de grade? Argumentul este corect, dar producătorii locali de energie termică ar fi trebuit să estimeze modul în care încălzirea din surse geotermale le-ar reduce consumul de gaze naturale, înainte de a semna noi contracte pentru sezonul de încălzire din acest an.

Acolo unde iarna blândă, plus „factorul adăugat” al instituțiilor publice închise, a fost întărită în plus de apariția treptată a surselor geotermale, producătorii locali nu au avut cum să folosească nici măcar cantitatea minimă stabilită în contractele de furnizare a gazelor naturale.

Ce înseamnă acest sub-consum pentru comercianții de gaze? Dacă producătorul de energie termică nu extrage gazul acum, pentru că vremea este caldă, pentru că instituțiile publice sunt închise, pentru că a început epoca încălzirii din surse geotermale, atunci comercianții de gaze au două variante: fie să vândă gazul pe piața spot sau să păstreze gazul în depozitele subterane. Pentru gazul cumpărat în vară la prețul de 340 de euro/MWh când au fost semnate contracte cu firmele de termoficare, comerciantul de gaze va primi astăzi un preț apropiat de 70 de euro/MWh. Gazul poate rămâne în depozit doar până în aprilie 2023 – atunci când se va încheia anul curent de înmagazinare, iar înainte de începerea unui noul ciclu de înmagazinare trebuie să contabilizați gazul „blocat” în depozit la prețul de piață. Ambele opțiuni reprezintă un dezastru financiar pentru comercianții de gaze implicați. Gazul de vara trecută este prea scump acum. Acesta este motivul pentru care contractele de furnizare a gazelor naturale conțin o penalitate convenită în prealabil, care reprezintă o contribuție la atenuarea așa-numitei pierderi față de prețul pieței pe care o vor suferi comercianții de gaze naturale, în cazul în care și atunci când societățile de termoficare nu achiziționează nici măcar volumul minim stabilit în cadrul contractelor de furnizare a gazelor naturale

În condițiile actuale de piață, penalitatea de 25-30% fixată în mod tradițional în astfel de acorduri de furnizare de gaze nu acoperă pierderile pe care comercianții de gaze le vor realiza la aceste tranzacții: după cum am menționat mai sus, față de august, contractele de gaze naturale au pierdut 80% din valoarea lor în perioada ultimele patru luni.

Care este soluția pentru viitor? Cum să contractăm mai bine? Piața europeană a gazelor naturale s-a calmat acum: se pare că UE a găsit o alternativă la gazul rusesc. Dar „super volatilitatea” descrisă mai sus ar putea reapărea oricând în tranzacționarea europeană cu gaze naturale (și electricitate). Prin urmare, valoarea comercială a sub/supraconsumului va rămâne ridicată. Producătorii de termoficare și comercianții de gaze trebuie să lucreze împreună (și nu unul împotriva celuilalt) pentru a afla cine își poate asuma ce fel de risc suplimentar, la cel mai mic cost suplimentar posibil. În aceste negocieri, penalitatea pentru sub-consum va fi cu siguranță unul dintre cele mai importante subiecte.

 

* Articolul a apărut inițial în publicația online www.vg.hu

Despre autor Jozsef Balogh este senior business developer la Axpo Solutions, Elveția, concentrându-se pe oportunitățile din Europa Centrală și Ucraina în domeniul energiei electrice, al gazelor și al CO2.  A activat în industria energetică din Europa Centrală în diferite roluri începând din 1992.  A fost activ în special în Ucraina și Ungaria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *