Sari la conținut
Acasă » Interviuri » Alex Șerban: Influența României și a regiunii în domeniul energetic depinde de încredere

Alex Șerban: Influența României și a regiunii în domeniul energetic depinde de încredere

    18 noiembrie 2026
    Interviuri
    Gabriel Avăcăriței

    Poziția României la intersecția dintre Marea Neagră, Dunăre și flancul sud-estic al Uniunii Europene îi oferă oportunitatea de a deveni un centru energetic regional, însă geografia și resursele nu sunt suficiente pentru a-i asigura acest rol. Alex Șerban, directorul Atlantic Council România, explică de ce politicile predictibile, instituțiile puternice și cooperarea cu țările vecine sunt esențiale pentru transformarea potențialului României și al regiunii într-o influență reală la nivel european și global. El vorbește și despre importanța strategică a parteneriatului transatlantic, legăturile dintre energie și apărare și obiectivele pe termen lung ale biroului Atlantic Council din București.

     

    În ultimii ani, poziția României în dezbaterile regionale privind energia s-a schimbat. Cum ați descrie această evoluție și ce obiective ar trebui să își propună România pentru anii următori?

    Timp de decenii, România și vecinii săi au fost priviți ca aflându-se la periferia hărții energetice a Europei: vulnerabili, dependenți de câteva rute de aprovizionare și, adesea, de un singur furnizor. Imaginea s-a schimbat. Poziția geografică, asociată cândva cu vulnerabilitatea, înseamnă acum conectivitate și acces la rute multiple. România se află la întâlnirea dintre Marea Neagră, Dunăre și Uniunea Europeană, în vecinătatea Ucrainei și a Republicii Moldova, și dispune de resurse, experiență și competențe pe care puține țări din regiune le pot egala, de la producția internă de energie și expertiza nucleară până la o forță de muncă industrială calificată. Iar noile tehnologii încep să își găsească locul aici.

    Totuși, poziția geografică nu înseamnă automat influență. O țară sau o regiune devine un centru energetic atunci când ceilalți își pot construi planurile în funcție de ea, iar asta depinde mai puțin de resursele pe care le deține și mai mult de consecvența cu care acționează. Deciziile predictibile, instituțiile puternice și o viziune națională clară transformă potențialul în încredere, iar încrederea în investiții.

    Contează și modul în care sunt percepute România și celelalte țări din regiune. O țară care se gândește doar la propriile nevoi va rămâne un participant la sistemul regional. O țară care ține cont de nevoile vecinilor și contribuie la securitatea acestora, nu doar la propria securitate, devine un lider și un „acționar” activ, cu un cuvânt de spus la masa deciziilor regionale. Este un obiectiv mai ambițios, care servește interesele pe termen lung ale României și ale întregii regiuni.

    De aceea, Atlantic Council a deschis biroul din București având energia și infrastructura printre priorități. Evoluția României nu este doar o chestiune națională. Ea face parte din procesul de conturare a viitorului energetic al Europei și merită atenție la Washington, la Bruxelles și în întreaga regiune. Următorul pas este transformarea acestei atenții în practici constante: dialog regulat între guverne, companii și experți, o agendă activă de diplomație energetică și evaluări oneste ale lucrurilor care funcționează și ale celor care nu funcționează.

     

    Energia a devenit un subiect central al relațiilor transatlantice. Ce valoare aduce parteneriatul transatlantic în acest domeniu și cum poate produce rezultate pentru țări precum România?

    Energia este unul dintre puținele domenii în care interesele Statelor Unite și ale Europei coincid aproape în totalitate: securitate, prosperitate și capacitatea de a rezista presiunilor. Europa dispune de piață, instituții și o îndelungată tradiție industrială. Statele Unite au resurse energetice, tehnologie și capital. Cooperarea dintre cele două maluri ale Atlanticului funcționează cel mai bine atunci când se bazează pe interesele comune, nu pe dependența uneia dintre părți față de cealaltă.

    Legătura transatlantică are și o valoare care depășește domeniul energiei. Atunci când guvernele, companiile și experții de pe ambele maluri ale Atlanticului lucrează împreună la probleme concrete, dezvoltă relații de încredere care servesc alianței și în alte domenii. În acest sens, cooperarea energetică este o formă de comunicare strategică: demonstrează că parteneriatul este practic și durabil, nu doar unul declarat.

    De aceea, platformele de dialog sunt importante. P-TEC, Parteneriatul pentru Cooperare Energetică Transatlantică, reunește anual miniștri și lideri de afaceri de pe ambele maluri ale Atlanticului. A șaptea ediție va avea loc la Varșovia, în 18 și 19 noiembrie 2026. Global Energy Forum, organizat de Atlantic Council, îndeplinește un rol similar într-un cadru mai larg. Iar în jurul Inițiativei celor Trei Mări, al cărei summit a avut loc în această primăvară la Dubrovnik, Atlantic Council a colaborat cu parteneri din Europa Centrală și de Est pentru dezvoltarea conexiunilor regionale. Niciuna dintre aceste reuniuni nu rezolvă singură o problemă. Valoarea lor constă în continuitatea dialogului, în relațiile pe care le creează și în convergența priorităților pe care o facilitează.

    Merită făcută aici o precizare. Atlantic Council este o instituție independentă și nu vorbește în numele vreunui guvern sau al vreunei țări. Contribuția noastră constă în analiză, facilitarea dialogului și promovarea unor abordări pragmatice, bazate pe ceea ce funcționează. Angajamentul nostru față de regiune se reflectă și în birourile de la Varșovia, Istanbul și București.

     

    Securitatea energetică și securitatea regională sunt discutate tot mai frecvent împreună, de la Marea Neagră la flancul estic al NATO și Ucraina. Cum sunt legate și ce ar trebui să însemne această legătură pentru planificarea pe termen lung în regiune?

    Securitatea energetică și securitatea regională sunt două componente ale aceleiași agende. Infrastructura care transportă energie peste granițe contribuie și la capacitatea unei regiuni de a se apăra și de a-și consolida parteneriatele cu Statele Unite, precum și în cadrul Uniunii Europene și al NATO. Opțiunile energetice ale unei țări influențează marja de manevră a politicii sale externe și de securitate. Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a făcut imposibilă ignorarea acestei legături.

    Ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre, în materie de stabilitate, libertate a navigației și siguranță a infrastructurii, afectează România, țările vecine și aliații săi. De aceea, cooperarea cu Ucraina și Republica Moldova este o prioritate, nu doar un act de solidaritate.

    În ceea ce privește planificarea, principala lecție este că problemele energetice și cele de apărare trebuie analizate împreună. Pregătirea pentru situații de criză nu este doar o responsabilitate a forțelor armate. Ea implică operatori, companii, autorități locale și cetățeni și este mai eficientă atunci când aceste grupuri exersează colaborarea înainte de producerea unei crize, nu după. Societățile care înțeleg riscurile și au încredere în instituțiile lor sunt mai reziliente decât cele care se bazează exclusiv pe echipamente.

    Marea Neagră merită mai multă atenție din această perspectivă. Prea mult timp a fost tratată ca o zonă periferică pe agenda europeană. În realitate, este un spațiu comun pentru comerț, energie și securitate, care conectează Uniunea Europeană, partenerii NATO și țări aflate mult dincolo de aceste structuri. O atenție mai mare din partea Alianței și a Uniunii Europene, în domeniul energiei și în alte sectoare, ar reflecta mai bine locul în care se concentrează astăzi riscurile și oportunitățile.

    Cooperarea care consolidează sistemul energetic întărește și capacitatea de descurajare.

     

    Inițiative precum Coridorul Vertical și Inițiativa celor Trei Mări reunesc țări aflate în situații diferite, inclusiv unele din afara Uniunii Europene. Ce este necesar pentru ca o asemenea cooperare să dureze?

    Cooperarea regională este, înainte de toate, o alegere politică. Proiectul Coridorului Vertical arată ce se poate realiza atunci când țările vecine decid că o provocare comună merită un răspuns comun. Inițiativa celor Trei Mări oferă un cadru mai larg în care țările de la Marea Baltică până la Marea Neagră și Marea Adriatică își pot stabili priorități comune. Ambele pornesc de la o idee simplă: regiunea este mai puternică atunci când acționează împreună, iar proiectele sunt concrete, cu termene precise, propuneri bancabile și resurse financiare care să le susțină.

    Cooperarea este mai ușor de proclamat decât de menținut. Țările pornesc din poziții diferite. Geografia, resursele, istoria și relațiile cu puterile externe influențează nevoile fiecăreia și ceea ce poate accepta. Cooperarea durabilă valorifică aceste diferențe, în loc să pretindă că nu există, și oferă fiecărui partener un motiv să rămână implicat: un beneficiu pe care nu l-ar putea obține singur.

    Principiul este deosebit de relevant pentru partenerii din afara Uniunii Europene care aspiră la aderare, precum țările din Balcanii de Vest, Republica Moldova, Ucraina și Turcia. Sistemele din regiune sunt deja interconectate. Seceta de pe Dunăre din această vară a arătat că țările din interiorul și din afara Uniunii Europene se pot confrunta simultan cu același șoc. Republica Moldova va prelua președinția Comunității Energiei în 2027, aducând în prim-planul discuțiilor cu statele membre ale UE problemele energetice ale țărilor candidate și partenere.

    Sectorul privat și societatea civilă au, la rândul lor, un rol. Guvernele semnează declarațiile, dar companiile, universitățile, comunitățile locale și experții transformă cooperarea în realitate, prin investiții, formarea oamenilor și continuarea dialogului chiar și atunci când atenția publică se îndreaptă în altă parte. O agendă regională care îi include este mai durabilă decât una care aparține exclusiv ministerelor.

    Ceea ce face cooperarea durabilă este încrederea, transparența, respectarea angajamentelor și, uneori, răbdarea. Ea se construiește pas cu pas, prin lucruri mici care funcționează, și este mai bine susținută de promisiuni modeste, dar respectate, decât de angajamente ambițioase care rămân neîndeplinite.

     

    Atlantic Council a deschis un birou la București în 2025, având energia și infrastructura printre priorități, în context transatlantic și european. Ce poate aduce o instituție precum a dumneavoastră și cum vom ști, peste zece ani, că această cooperare energetică regională a avut succes?

    O instituție precum Atlantic Council nu poate construi infrastructură și nici semna acorduri. Nu susține o anumită țară sau un anumit proiect. Ceea ce își propune Atlantic Council este să ajute părțile interesate să pornească de la aceleași date și să privească împreună mai departe, dincolo de următorul ciclu electoral sau de următoarea criză. În practică, înseamnă analize independente, întâlniri în care oamenii pot discuta deschis și crearea unei punți între regiune și dezbaterile de politici publice de la Washington și din întreaga Europă.

    Biroul din București lucrează pe patru direcții prioritare: energie și infrastructură, democrație și integrare, apărare și securitate, respectiv securitate regională. Toate sunt interconectate. O regiune nu poate avea securitate energetică dacă instituțiile sale sunt slabe și nu poate fi sigură dacă economia sa depinde de o singură sursă sau de o singură rută de aprovizionare. Global Energy Forum de la Washington, principalul nostru eveniment anual, precum și P-TEC și Inițiativa celor Trei Mări, la nivel regional, ne obligă să urmărim același obiectiv: să abordăm împreună toate aceste subiecte. Și să facem pași decisivi în realizarea proiectelor și investițiilor.

    Cum vom ști, peste zece ani, că această cooperare a avut succes? Nu după numărul declarațiilor. Semnele vor fi mai puțin spectaculoase: o regiune al cărei sistem energetic este privit ca o sursă de forță, nu ca o vulnerabilitate; investitori care o tratează ca pe un spațiu unitar și predictibil; guverne care se coordonează înainte de o criză, nu după; proiecte de infrastructură construite și funcționale; și tineri ingineri, cercetători și antreprenori care aleg să își construiască aici cariera.

    Autor: Gabriel Avăcăriței

    Gabriel Avăcăriței este jurnalist și comunicator cu peste un deceniu de experiență în sectorul energetic din România. Din 2013, este redactor-șef al Energynomics, cea mai importantă platformă de comunicare B2B pentru industria energetică la nivel național. Gabriel moderează toate conferințele și dezbaterile Energynomics, aducând claritate și profunzime discuțiilor dintre factorii de decizie politică, liderii de afaceri și inovatori. Sub coordonarea sa, Energynomics a evoluat în cel mai cuprinzător proiect editorial din domeniul energetic din România, combinând un site de știri, o revistă trimestrială și un portofoliu larg de evenimente din industrie care informează și conectează comunitatea energetică.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *