Printr-o mișcare ce dovedește lipsă de educație economică, dar și o repetiție a istoriei ultimilor 30 de ani, Parlamentul României a aruncat companiile de stat în negura secolului trecut. Deschiderea prin listarea pe piața de capital a acțiunilor unor companii precum Hidroelectrica înseamnă transparență, adică devoalarea actului administrativ, care este supus criticilor noilor acționari – iar Hidroelectrica este urmărită cu atenție de mari fonduri internaționale de investiții, cu standarde de management, guvernanță și investiții cu mult mai înalte decât cele locale.
Altfel, controlul companiilor de stat revine câștigătorului alegerilor, fapt pe care mizează coaliția de stânga – să nu uităm că 2020 este an electoral. Provizoratul la nivelul managementului este doar o dovadă a influenței politice în cadrul marilor companii. Provizoratul face parte dintr-o politică discreționară mai amplă, care pune în palma câștigătorilor alegerilor active de miliarde de euro, fonduri de rezervă ale companiilor și dividende cu care se pot acoperi găuri bugetare permanente.
Mai mult, votul dat în Parlament nu ține seama de cerințele Uniunii Europene, a organismelor financiare internaționale și nici de chiar platforma-program a stângii, care a inclus timp de decenii privatizarea companiilor de stat, probabil doar de formă.
Pe lângă faptul că votul din Parlament subminează dezvoltarea economiei naționale și ar trebui tratat ca atare, el demonstrează că racilele comunismului încă nu au dispărut și că primează interesele de grup. Nu de puține ori am dat peste numiri politice și grupuri de interese în companiile și instituțiile de stat, de jocuri cu contracte acordate în mod grosolan unor acoliți, de găuri financiare și tunuri nici măcar cosmetizate.
Votul de ieri a fost unul politic, anti-PNL, susținut, din păcate și de specialiști în economie din spectrul de stânga.
Una dintre modalitățile de finanțare a companiilor, piața de capital, ar putea rămâne, astfel, văduvită și de banalele majorări de capital, care pot reprezenta pentru companiile listate care au ca acționar și statul român o gură de oxigen în perioada de criză profundă prin care trecem (rămâne de văzut cum vor arăta normele de aplicare ale legii abia adoptate).
Listarea Hidroelectrica nu este, astfel, singura miză, însă este cea mai mare. Listarea vine cu avantajele ei pentru piața de capital, care se poate apropia de standarde de capitalizare ce i-ar permite accesul la fonduri de investiții internaționale mult mai mari, prin trecerea la statutul de piață emergentă, de la cel curent, de piață de frontieră, în accepțiunea tuturor arbitrilor internaționali (atât FTSE, cât și MSCI).
De la venirea lui Ludwik Sobolewski la cârma pieței de capital, România a susținut delegații multiple internaționale și întâlniri cu cei mai mari investitori de la Londra și New York, care considerau piața locală neinteresantă, lipsită de capitalizare și prea mică pentru a merita efortul unor investiții. Votul Parlamentului întărește această evaluare pentru încă doi ani și zădărnicește introducerea guvernanței corporative în companiile de stat. Cu alte cuvinte, le aruncă înapoi, în anii ’90.
