Guvernul Italiei intenţionează să dubleze producţia anuală de ţiţei a ţării până în 2020 în încercarea de a face rost de venituri suplimentare pentru economia vlăguită de recesiune şi de a ajuta cele mai sărace regiuni, scrie The Wall Street Journal și preluat de Ziarul Financiar. Totodată, o mare parte din rezervele estimate la 1,4 miliarde de barili se află în regiunea Basilicata din sudul Italiei, un loc unde companiile și guvernul au avut mari probleme în a convinge localitățile de binefacerile exploatărilor de țiței.

Economia și politica italiene au fost puternic zdruncinate în ultimii trei de ani de criza datoriei suverane, lipsa aproape totală a reformelor economice și o problemă de încredere pe care sistemul judiciar și cel politic o au în fața societății italiene, conservatoare ca valori spirituale, dar relaxată fiscal.

Italia, a 8-a mare economie a lumii și a treia ca importanță în zona euro, avea recent o datorie mai mare decât cea acumulată de Grecia, Portugalia și Irlanda la începutul crizei, depășind 120% din PIB. Unii analiști economici au indicat că Italia funcționează de decenii bune cu o datorie mare, iar de aproape 30 de ani se află la niveluri de peste 120%.

Problema fundamentală constă în faptul că Italia nu a mai crescut economic. Începând cu anii 1990, de la an la an, creșterea economică anuală s-a micșorat până când a devenit negativă în timpul crizei. Economia italiană abia performează și acum doar un pic peste 0%, insuficient pentru înlăturarea cruntelor probleme sistemice pe care le întâmpină.

Hidrocarburile: un nou început

Prin urmare, autoritățile de la Roma, planificat sau nu, au găsit că resursele energetice pot fi utilizate pentru obținerea de fonduri care să alimenteze re-decolarea economiei naționale. Italia înregistrează disparități acccentuate între nordul cosmopolit și industrializat și sudul insuficient dezvoltat, orientat către activități alimentare, agrare și de turism, cu o pondere în PIB și în taxe care nu este sustenabilă pentru întreținere și care are nevoie de subvenții provenite din banii produși în nordul și în centrul țării.

Prin urmare, în concepția guvernanților, subsolul Italiei poate reprezenta punctul de pornire pentru echilibrarea unei economii care a mers mai mult din inerție în ultimii douăzeci de ani. După Norvegia și Marea Britanie, în ceea ce privește rezervele de țiței deținute, Italia se află pe locul trei în Europa, la două locuri în fața României.

Basilicata, Texasul Italiei, locul unde țițeiul tâșnește din izvoare naturale 

Regiunea Basilicata din sudul Italiei (foto), a devenit pentru guvernul central un punct de interes datorită potențialului de petrol deținut. Principalul sector de activitate al celor 600.000 de locuitori ai săi este agricultura, dar aceasta nu oferă un nivel de trai ridicat. Rata șomajului este aici de 14,5%, iar industria şi infrastructura nu sunt dezvoltate bine. Wall Street Journal scrie că regiunea este supranumită “Texasul Italiei” deoarece țițeiul e atât de răspândit încât „ţâşneşte din izvoare naturale.”

Dezvoltarea câmpurilor din regiune a fost îngreunată mult timp deoarece nu exista o modalitate clară prin care și localnicii să beneficieze în mod direct de câștigurile obținute. Publicația din SUA amintește că firmei Eni i-a trebuit aproape un deceniu pentru a ajunge, la sfârşitul anilor ’90, la o înţelegere cu politicienii locali privind împărţirea câştigurilor din exploatarea Val d’Agri, în prezent cel mai mare câmp petrolifer din Europa.

Problema a fost rezolvată prin modificarea legislației, o reușită amintită și de premierul Victor Ponta în contextul în care guvernul de la București cochetează cu ideea de a introduce în viitoare lege a redevențelor o clauză prin care autoritățile locale să aibă o cotă parte din banii încasați.

După modelul italian, și premierul României speră că astfel va frânge încrâncenarea manifestanților privind exploatările mari de resurse minerale dorite a fi deschise în România. Prin furnizarea unor motive clare de susținere și a unor beneficii materiale cât se poate de directe către comunitățile locale, infrastructura și serviciile regionale pot fi profund îmbunătățite. Modelul pare a fi preluat și de către Marea Britanie în ceea ce privește extracția gazelor de șist.

Bani către comunitățile locale, proceduri simplificate pentru licențe

Din 2013, comunitățile locale italiene primesc direct bani din redevențe, iar guvernul a simplificat procedurile de obținere a aprobărilor necesare deschiderii de noi exploatări. Noua birocrație nu funcționează încă perfect, dar guvernul a făcut modificările dupe ce liderii locali din Basilicata au blocat ani de zile industria de petrol deoarece au considerat că regiunea trebuie să beneficieze mai mult de fonduri colectate prin intermediul exploatării din localitățile lor.

Prin transformarea localităților din inamici ai exploatării de petrol în aliați ai acestei industrii, guvernul speră să dubleze producția anuală a Italiei, să creeze locuri de muncă și să reducă importurile cu un sfert până în 2020. Nu doar firmele italiene vor avea o șansă la a-și extinde operațiunile. Și jucătorii internaționali așteaptă ca noile reglementări italiene le va construi un mediu mai propice pentru afaceri în unele regiuni ale acestei țări. Ramura din Italia a Royal Dutch Shell e dispusă să cheltuiască „multe sute de milioane de euro“ în Italia.

Guvernul italian vrea noi exploatări offshore

Prin forajul în platoul său continental, Guvernul de la Roma vrea să se asigure că problemele de producție pe care le-ar mai putea întâmpina în comunitățile locale sunt compensate printr-o mai mare producție în largul țărmurilor statului. Ziarul Financiar spune că producția de țiței offshore a ajutat la creșterea producției totale a Italiei până la 112.000 de barili pe zi după ce în ultimii ani s-a diminuat ca urmare a opoziției și protestelor întâmpinate de autorități și companii pe uscat. Guvernul spune că dublarea producţiei ar crea 25.000 de noi locuri de muncă şi ar genera venituri suplimentare din taxe de aproape 3 miliarde de euro anual.

„Când am fost angajat (în 1985 – n.r.), misiunea mea a fost următoarea: să mă duc în lumea largă să găsesc hidrocarburi pentru ţară“, spune Giuseppe Tannoia, vicepreşedinte la Eni, responsabil cu explorarea pentru Europa de Sud şi de Est. Acum „le găsesc chiar în Italia“, a precizat el. Activităţile curente de dezvoltare şi de producţie de ţiţei la două zăcăminte uriaşe din regiunea Basilicata ar putea permite guvernului Italiei să se apropie rapid de ţintă până în 2016.

Cifrele citate de Ziarul Financiar localizează producția câmpului de la Val d’Agri în jurul valorii de 85.000 de barili pe zi, iar Eni şi Shell deţin deja autorizaţii ce le-ar permite să-şi sporească producţia până la 129.000 de barili pe zi. Informațiile intrate în posesia presei arată că în urma extracțiilor, între 2008 şi 2012 Eni şi Shell au plătit aproape 500 milioane de euro sub formă de redevenţe către regiune. Orăşelul Viggiano, care găzduieşte centrul de comandă petrolier din Val d’Agri, a primit aproape 20 milioane de euro anul trecut, și a folosit banii pentru a construi baze sportive.