Sari la conținut
Acasă » Interes general » Industrie » Investitori: Avem nevoie de dezvoltarea rețelelor, diversificarea mixului și creșterea flexibilității SEN pentru a ieși din criză

Investitori: Avem nevoie de dezvoltarea rețelelor, diversificarea mixului și creșterea flexibilității SEN pentru a ieși din criză

    9 septembrie 2026
    Electricitate
    Bogdan Tudorache

    Actuala criză energetică are câteva soluții concrete – spun investitorii în dialog cu Energynomycs. Ondrej Safar, Country Manager, Evryo, Peter Stohr, CFO of Premier Energy, Lucian Peticilă, CEO Visual Fan, Andrei Manea, președinte, Asociația Industriei Fotovoltaice din România – RPIA și Lucian Peticilă, CEO Visual Fan identifică, în cadrul unor interviuri oferite exclusiv Energynomycs, câteva din soluțiile la actuala criză.

    Soluția la actuala criză energetică, pe termen lung, constă în diversificarea mixului energetic și creșterea flexibilității sistemului, spune Ondrej Safar, Country Manager, Evryo.

    ” În acest moment, sistemul energetic se confruntă cu reducerea producției hidro, pe fondul condițiilor hidrometeorologice, precum și cu oprirea controlată a celor două grupuri de la Cernavodă.

    Având în vedere situația actuală, prioritatea Distribuție Oltenia, ca operator de distribuție, este siguranța și continuitatea alimentării. Investițiile și lucrările de mentenanță au rolul de a preveni incidentele, iar intervențiile trebuie să fie rapide atunci când acestea apar. În același timp, vom coordona foarte atent întreruperile planificate, astfel încât să nu afectăm producția existentă și să sprijinim punerea în funcțiune a noilor capacități.

    De asemenea, lucrăm deja la reducerea consumului propriu, inclusiv prin instalarea de centrale fotovoltaice la stațiile de transformare, urmând să integrăm și soluții de stocare. Analizăm aceeași abordare și pentru sediile unde există condiții tehnice.

    Pe termen lung, soluția este diversificarea mixului energetic și creșterea flexibilității sistemului. Și să avem mixul corect de stimulente pentru toate sursele posibile de generare și pentru consumatori, încât sistemul să poată reacționa adaptat la orice tip de provocare. Avem nevoie de capacități pe gaz și de stocare suficiente pentru acoperirea vârfului de consum în situațiile în care hidrocentralele sau Cernavodă nu pot funcționa la capacitatea nominală. Dezvoltarea stocării prin acumulare hidro poate fi, de asemenea, o soluție importantă.

    Totodată, cred că mixul energetic perfect este determinat de dezvoltarea rețelelor (modernizare, retehnologizare, extindere, etc.) și digitalizarea acestora – integrarea de informații provenite atât de la echipamentele ce alcătuiesc rețeaua de distribuție, cât și de la utilizatorii rețelei (consumatori, prosumatori, producători, etc.) în sisteme informatice care să gestioneze atât starea de „sănătate” a rețelei, cât și fluxurile de energie.

    Nu putem vorbi de tranziție energetică și integrare a energiei provenite din resurse regenerabile cu rețele și moduri de operare de acum 50 de ani.

    Deocamdată suntem reactivi în fața unor situații impuse (așa cum este integrarea prosumatorilor) și căutăm soluții tehnice și legislative prin care să limităm impactul negativ al acestora”, susține Ondrej Safar, în cadrul unui interviu exclusiv pentru Energynomics.

    Peter Stohr, CFO of Premier Energy, spune că situația prin care trecem acum arată foarte clar cât de important este să avem un sistem energetic echilibrat și suficient de diversificat.

    ”Europa a adăugat o capacitate importantă de producție din surse regenerabile, ceea ce este necesar, dar nu este suficient să construim capacități de producție dacă energia nu este disponibilă atunci când avem nevoie de ea, dacă nu o putem transporta acolo unde există cerere sau dacă nu o putem stoca pentru a o utiliza câteva ore mai târziu.

    România este un exemplu foarte bun. Avem resurse regenerabile excelente și adăugăm într-un ritm susținut capacități solare și eoliene. În același timp, producția hidro poate fi afectată de secetă, producția eoliană și solară depinde în mod firesc de condițiile meteorologice, iar consumul nu urmează neapărat același profil. Putem avea suficientă energie disponibilă după-amiaza și, doar câteva ore mai târziu, un sistem mult mai tensionat. Aceasta este una dintre problemele pe care trebuie să le rezolvăm.

    Avem nevoie în continuare de noi capacități de producție în România și, la fel de important, de un mix diversificat. Dar stocarea trebuie să se dezvolte în paralel. Dacă putem stoca energia produsă la două după-amiaza și să o folosim la opt seara, când producția solară a dispărut și consumul este mai ridicat, reducem presiunea asupra sistemului și, în același timp, valorificăm mult mai eficient energia regenerabilă pe care deja o producem.

    Rețelele sunt la fel de importante. Putem construi capacități de producție și de stocare, dar energia trebuie transportată până la consumator. Asta presupune investiții în transport și distribuție, dar și suficiente capacități de interconectare. România face parte dintr-o piață regională și europeană, iar nicio țară nu va avea mixul perfect de producție în fiecare oră din fiecare zi. Vor exista perioade în care România va exporta și perioade în care va importa energie, iar interconectările ne permit să echilibrăm mai eficient aceste diferențe.

    Trebuie, de asemenea, să păstrăm suficientă flexibilitate în sistem. Bateriile vor avea un rol din ce în ce mai important, dar avem nevoie și de capacități care pot fi pornite atunci când sistemul are nevoie de ele, inclusiv centrale de cogenerare (gas-to-power) și alte resurse de echilibrare. Tranziția energetică și securitatea energetică nu sunt obiective contradictorii. Provocarea este să facem tranziția fără să compromitem, pe parcurs, siguranța alimentării.

    La fel de important este cadrul de reglementare. Investițiile în energie presupun capital foarte mare și se dezvoltă pe perioade de mai mulți ani. Riscul de piață și riscul de construcție pot fi evaluate și gestionate, însă incertitudinea de reglementare este mult mai dificil de gestionat. Avem nevoie de un cadru stabil și predictibil și de procese eficiente de autorizare, racordare, testare și certificare.

    Nu există o singură tehnologie sau o singură investiție care să rezolve problema. Avem nevoie de producție, stocare, rețele mai puternice, capacități suficiente de echilibrare și interconectare regională, iar toate acestea trebuie să se dezvolte într-un ritm comparabil. România are resursele și poziția geografică necesare nu doar pentru a-și consolida propria securitate energetică, ci și pentru a avea un rol mai important în piața regională de energie”, a declarat, pentru Energynomics, Peter Stohr.

    La rândul său, Lucian Peticilă, CEO Visual Fan, grup din care face parte și divizia Allview Energy, spune că România are nevoie să treacă de la dezvoltarea accelerată a capacităților de producție la integrarea eficientă a acestora în sistemul energetic. În multe zone, infrastructura existentă este deja puternic solicitată și nu poate prelua întotdeauna întreaga producție pe care noile capacități regenerabile o pot genera.

    ”Una dintre soluțiile esențiale este dezvoltarea accelerată a parcurilor de stocare BESS, care pot prelua energia în perioadele de excedent și o pot pune la dispoziția sistemului atunci când există cerere. În paralel, sunt necesare investiții consistente în modernizarea și extinderea infrastructurii de distribuție.

    La fel de importantă este optimizarea și digitalizarea fluxurilor de documentație, avizare, racordare și punere în funcțiune. Ritmul investițiilor trebuie susținut nu doar de infrastructură fizică, ci și de procese administrative și tehnice mai eficiente.

    Următoarea etapă a pieței energetice va fi, în opinia noastră, despre stocare, infrastructură și capacitatea de a integra eficient energia deja produsă, nu doar despre instalarea de noi MW”, susține Lucian Peticilă.

    Totodată, Andrei Manea, președinte, Asociația Industriei Fotovoltaice din România – RPIA, afirmă că nu există măsuri cu efect imediat care să poată soluționa actuala criză energetică. El crede că România are nevoie de infrastructură care să permită utilizarea energiei atunci când sistemul are cea mai mare nevoie de ea și de capacități de producție descentralizate și complementare, iar acest lucru nu se poate face decât printr-un set de politici și măsuri cu perspectivă de lungă durată.

    ”Pe termen scurt, stocarea și creșterea flexibilității pot reduce considerabil presiunea din orele de vârf, prin aplatizarea curbei de producție și de consum. Pe termen mediu și lung, însă, este necesară accelerarea modernizării și a extinderii rețelei de transport și distribuție. Mai mult, cadrul de reglementare trebuie să fie adaptat modelelor de dezvoltare actuale și viitoare și să susțină trecerea de la un sistem reactiv, care răspunde nevoilor deja apărute, la unul anticipativ, care să poată integra facil noile unități generatoare și electrificarea consumului.

    Complementar investițiilor în rețeaua de transport și distribuție, este necesară extinderea capacității instalate în tehnologii cu timp scurt de implementare și costuri operaționale reduse, care să contribuie la temperarea prețurilor și să crească reziliența sistemului. Energia solară a demonstrat deja că poate să își asume acest rol. În mai puțin de patru ani, România a conectat la rețea peste 7 GW de noi capacități fotovoltaice, atât prin proiecte de mari dimensiuni, cât și în prosumatori, depășind, la începutul lunii august, pragul de 8,5 GW instalați, care acoperă, în funcție de anotimp, între un sfert și mai mult de jumătate din producția diurnă.

    În ceea ce privește mixul energetic perfect, acesta trebuie să fie flexibil, fiabil și capabil să livreze energie la prețuri competitive indiferent de oră. În timp ce Planul Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) stabilește o pondere de cel puțin 38,3% a surselor regenerabile în consumul final brut de energie, ceea ce înseamnă aproximativ 10 GW de fotovoltaic, 7 GW de eolian și 1,2 GW de stocare, ca ordin de mărime, pentru 2030, România ar trebui să poată să integreze aproximativ 12-14 GW de fotovoltaic și 7-8 GW de eolian. Mai mult, conform datelor Transelectrica, este nevoie de 10 GWh-20 GWh de capacități de stocare, care să complementeze unitățile generatoare.

    În timp ce evoluția pieței indică faptul că atingerea acestor ținte este posibilă, este imperios să avem un cadrul de reglementare stabil, care să susțină dezvoltarea sectorului în continuare”, spune Andrei Manea.

    În același timp, Adrian Ilie, Managing Director, Enercon România, crede că folosim greșit cuvântul „criză”.

    ”România nu are o criză de resurse. Are vânt, are soare, are hidro, are gaze naturale, iar în viitor va avea și producție offshore. Ce îi lipsește încă este capacitatea de a livra energia acolo unde este nevoie și atunci când este nevoie.

    Se vede cel mai clar seara. La prânz, energia este abundentă și ieftină, uneori aproape gratuită. Câteva ore mai târziu, când soarele apune și consumul urcă, importăm la prețuri mari, iar prețul final din piață este dat de cea mai scumpă unitate de producție aflată în funcțiune în acel moment.

    Aceasta nu este o problemă de producție. Este o problemă de flexibilitate, de rețea și de contractare.

    De aceea, soluția mea are trei componente, în această ordine: producție locală ieftină, flexibilitate care să mute energia în timp și infrastructură care să o mute în spațiu.

    Regenerabilele rezolvă prima provocare. Stocarea o rezolvă pe a doua. Investițiile în rețea și în interconectări o rezolvă pe a treia.

    Aș adăuga încă un aspect, din ceea ce văd zilnic în această poziție, un aspect despre care se discută mult prea rar.

    Cel mai ieftin megawatt-oră din sistem nu este cel produs de un proiect nou. Este cel produs de o turbină deja instalată, care funcționează așa cum trebuie.

    Diferența dintre o disponibilitate de 96% și una de 99%, pe o flotă națională de peste 3.000 MW, înseamnă zeci de mii de megawați-oră anual. Este energie deja plătită, deja racordată și deja autorizată.

    Prin service de calitate, mentenanță predictivă, retehnologizare și programe de prelungire a duratei de viață, această energie poate fi recuperată fără o singură autorizație nouă.

    Tranziția energetică nu ar trebui măsurată doar în megawați instalați. Ar trebui măsurată în megawați care chiar produc energie”, spune Adrian Ilie.

     

    Opiniile au fost exprimate în cadrul Revistei Energynomics Q3 2026, care va fi lansată săptămâna aceasta.

     

    Articol distribuit cu susținerea Schneider Electric

    Despre Schneider Electric

    Schneider Electric creează impact prin maximizarea valorii energiei și resurselor, conectând progresul cu sustenabilitatea. Suntem un lider global în electrificare, automatizare și digitalizare, oferind soluții IoT bazate pe AI pentru industrii inteligente, infrastructură, centre de date și clădiri.

    Cu 150.000 de angajați în peste 100 de țări, promovăm diversitatea și inovarea. Schneider Electric România, cu 27 de ani de activitate și peste 300 de angajați, coordonează operațiuni în Armenia și Moldova și oferă suport în 17 limbi pentru 26 de țări prin Bucharest Hub.

    Autor: Bogdan Tudorache

    Activ în presa economică și de afaceri de 26 de ani, Bogdan a absolvit Dreptul, apoi a urmat cursuri intensive de economie și Business English. A avansat până în poziția de redactor-șef încă din 2006 și a asigurat managementul și politica editorială pentru numeroase publicații economice dedicate în special comunității investitorilor străini în România. Din 2003 și până în 2013 a fost activ mai ales în sectorul financiar-bancar. A început colaborarea cu Energynomics în 2013, remarcându-se prin cunoștințe avansate ale piețelor, comunităților de afaceri și un stil editorial matur, atât în limba română, cât și în engleză.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *