Energia nucleară este esențială pentru securitatea furnizării energiei electrice în regiunea CESA. Opt țări (Armenia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, România, Slovacia, Slovenia și Ucraina) dețin 7% din totalul de reactoare nucleare la nivel global și generează energie nucleară care reprezintă 22% din mixul lor energetic, dublu față de media globală, conform EY.
Cele mai mari ponderi se înregistrează în Slovacia, Ucraina și Ungaria, în timp ce cea mai redusă, sub 20%, este în România.
Economia dezvoltării unor capacități viabile de producere a energiei nucleare este complexă și riscantă. De obicei, o fază de proiectare și construcție lungă, dificilă și cu costuri de capital mari este urmată de o durată de viață economică lungă, cu costuri reduse cu combustibilul, cu costuri de exploatare relativ scăzute și un factor de capacitate ridicat (70%-75% în Europa și 90% în SUA). Succesul unui astfel de proiect depinde în mare măsură de costurile de capital, influențate de evaluările riscurilor de către investitori, de cadrele legale, de politicile energetice naționale și de contextul politic. EY estimează că costul mediu ponderat al capitalului (CMPC) pentru construirea de noi centrale nucleare este între 5% și 15%, comparativ cu între 5% și 8% în cazul energiei solare și eoliene. Modificările CMPC afectează semnificativ costurile energiei electrice și competitivitatea proiectelor.
„Extinderea centralei de la Cernavodă cu două noi reactoare CANDU, de 720MWe va contribui la sporirea securității energetice a României și la atingerea obiectivelor de sustenabilitate. Totuși, ca și alte țări din regiune, România trebuie să abordeze provocările legate de finanțare, costurile de capital și cadrul de reglementare pentru a asigura succesul acestor proiecte. Angajamentul ferm al guvernului și mecanismele de reducere a riscurilor vor fi esențiale pentru atragerea investițiilor necesare în viitorul energiei nucleare din România”, spune Mihai Drăghici, Partener, Consultanță, EY România.
Aproape toate activele nucleare aflate în exploatare în această regiune sunt de tip reactor cu apă sub presiune, de concepție sovietică (Vodo-Vodyanoi Energetichesky Reactor – VVER). Doar trei reactoare din regiunea CESA utilizează tehnologii alternative.
În România, două unități folosesc reactoare bazate pe tehnologia canadiană CANDU 6, cu apă grea sub presiune. În Slovenia, unitatea deținută în comun cu Croația utilizează un reactor american de tip PWR cu un sistem primar de răcire cu două bucle.
Vârsta medie a instalațiilor nucleare active din regiunea CESA este ușor peste media globală (35 de ani, față de 32,2 ani), cele mai vechi reactoare fiind situate în Armenia și Slovenia.
Cele mai întâlnite instalații nucleare în funcțiune sunt cele care utilizează reactoare nucleare de generația a II-a, mai veche. Versiunile avansate ale acestora (de generația a III-a), care oferă o eficiență îmbunătățită și caracteristici de siguranță superioare, sunt în exploatare în Bulgaria, Cehia și Ucraina, fiind bazate pe tehnologia VVER-1000.
La cea de-a 28-a Conferință ONU privind schimbările climatice, care a avut loc în 2023 în Dubai, a fost lansată Declarația privind triplarea capacității de energie nucleară de la aproximativ 390 GW în 2023 la aproape 1.200 GW până în 2050. Regiunea CESA își planifică propria extindere a capacităților nucleare. Țările care dețin deja active nucleare explorează suplimentarea acestora și sunt considerate piețe first-in-a-while (țări care investesc pentru prima dată după o perioadă de timp mai lungă), în timp ce „nou-veniții”, precum Turcia, Polonia, Kazahstan și Uzbekistan, intenționează să lanseze primele lor centrale nucleare, dotate atât cu reactoare de dimensiuni mari, cât și cu reactoare modulare mici (Small Modular Reactors, SMR).
